Piata de energie, un butoi cu pulbere care poate exploda in plina iarna
Pe fondul unui consum de energie electrica intr-o continua scadere, Guvernul a decis sa mai vina cu un impozit suplimentar pe cifra de afaceri a marilor companii, cele mai afectate de aceasta masura fiind companiile din domeniul energetic. Suprataxate inca de la inchiderea pietei concurentiale de energie, respectivele companii incep sa-si reanalizeze planurile de afaceri, cele de investitii si, nu in ultimul rand, daca mai merita sau nu sa faca acest business. Nu vorbim aici de companiile la care statul roman este actionar majoritar, care nu indraznesc sa comenteze nici o masura venita de la “imparatie”, ci de cele cu capital privat.
Suntem in cel de-al doilea an de la momentul in care s-a decis plafonarea pretului la energie electrica si alte masuri care sa protejeze consumatorii si asa cum ne asteptam, statul a cerut, dar a dat cat a vrut el. Din raportarile Autoritatii Nationale de Reglementare in Energie (ANRE) aflam ca sumele inaintate spre decontare aferente furnizorilor de energie electrica au depasit deja nivelul de 16 miliarde de lei, deci peste un milliard de euro. Daca lucrurile se vor mentine asa cum s-a stabilit in cazul plafonarii, pana in 2025 suma de decontat pentru urmatorii doi ani va fi mai mult decat dubla.
Daca pe hartie lucrurile stau cum stau, in realitate statul roman a decontat pana acum undeva la vreo 8 miliarde de euro (pana la jumatatea acestui an), ceea ce a determinat furnizorii de energie si distribuitorii sa apeleze masiv la credite bancare pentru a-si putea acoperi gaura produsa de neplata restantelor de catre stat. Toate acestea pe fondul reducerii cererii de energie si a lipsei aproape totale a tranzactiilor in pietele la termen. De cand exista piata de energie electrica nu credem ca s-a manifestat o asa lipsa de lichiditate in pietele la termen. Doar piata pentru ziua urmatoare ce mai tranzactioneaza, numai ca aceasta nu poate da un pret de referinta cat de cat apropiat de realitate. Evident, in aceste conditii si activitatea de furnizare aduce venituri mai mici si, de ce nu, chiar pierderi pentru multi dintre furnizori.
Data fiind aceasta situatie, in criza acuta de bani, Cabinetul Ciolacu si-a indreptat atentia zeciuelii tot catre sectorul energetic, o oaie al carui lapte parea sa nu se termine niciodata, deci trebuie mulsa. Cel putin aceasta este opinia politicienilor aflati la guvernare. Daca pe partea de productie de energie lucrurile nu sunt chiar atat de grave (exista insa riscul sa devina) pe partea de distributie si furnizare funia se apropie din nou de par. Este cunoscut ca furnizorii de energie sunt cei care inched intreg lantul de la productie pana cand energia ajunge la consumatorul final. Asa stand lucrurile furnizorii de energie au devenit un fel de colectori ai banilor din intregul lant, ceea ce faca ca cifra lor de afaceri sa para foarte mare. Din aceasta cifra de afaceri insa, furnizorilor la ramane o marja de profit (daca nu au pierdere) de cel mult doua procente. O impozitare de 1% pe cifra de afaceri poate deveni, in aceste conditii, o adevarata condamnare pentru activitatea de furnizare de energie electrica.
Si mai grava este situatia furnizorilor care desfasoara si activitatea de distributie de energie electrica. In cazul acestora cifra de afaceri este mult mai mare. Numai ca acestia au un profit reglementat si, in paralel, obligatia presanta de a investi in retele. Cu atat mai grava este situatia cu cat au aparut deja in distributie peste 80.000 de prosumatori, iar pana la sfarsitul anului se preconizeaza ca numarul acestora va depasi 100.000. Asta presupune investitii suplimentare si chiar o regandire a retelelor de distributie. Dar cui ii pasa?
O problema si mai grava pentru distributia si furnizarea de energie electrica din Romania se intrezareste la orizont. Ce se va intampla anul viitor cu mecanismul de plafonare a preturilor, dat fiind faptul ca tot mai multe voci autorizate lasa se se inteleaga ca actualul mechanism este depasit de realitate. Nu in ultimul rand, furnizorii se intreaba daca anul viitor, sau in 2025, se va reveni la o liberalizare (totala sau treptata) a pietei de energie. In mod normal aceste lucruri ar trebui luate serios in discutie si masurile pe care guvernul ar intentiona sa le ia sa fie anuntate cu cel putin cateva luni inainte, nu asa cum s-a intamplat in cazul plafonarii si compensarii. La Ministerul Energiei, la Guvern nimeni nu pare fi preocupat insa de aceste lucruri. De ani de zile agentii economici reclama predictibilitate din partea autoritatilor. Daca ea lipseste cu desavarsire, in schimb sa mai punem o taxa. Ce consecinte vor avea toate aceste balbe asupra sistemului energetic nu este greu de estimat. Mai avem un pic si vine frigul !