Plafonarea preturilor la energie si gaze si efectul de bumerang: posibila crestere a exporturilor, cresterea preturilor pe piata angro si blocarea investitiilor
Cresterea preturilor pe pietele angro a inceput in noiembrie 2020 la gaze si in ianuarie 2021 la energie electrica, datorita unor cauze exclusiv interne (Gas Release Program pentru gaze, care a favorizat exporturi ieftine si importuri scumpe si datorita diferentei intre cererea si oferta pe piata de energie electrica).
Chiar daca prognozele aratau inca de la inceputul acestui an preturi mari pentru toamna anului 2021, chiar daca au existat abuzuri si speculatii in piata, chiar daca in ultimele 3 luni preturile au explodat tot datorita, in principal, unor cauze interne, in România nu s-au luat masuri de preintâmpinare a cresterilor de pret sau de diminuare a preturilor crescute la energie in ultimele 11 luni.
Desi Asociatia Energia Inteligenta a propus autoritatilor in urma cu 3 luni un Plan de Masuri de Urgenta Energetica care se puteau aplica treptat si progresiv si care ar fi determinat reducerea impactului creseterii de pret asupra consumatorilor, s-a preferat sa nu se intreprinda nimic de catre autoritati (statul fiind principalul beneficiar de cresterea preturilor) si se discuta acum in spatiul public, superficial, de plafonarea preturilor la energie. Plafonarea preturilor este o actiune care se poate aplica in anumite conditii, dar ea este ultima solutie dintr-un sir lung de masuri care trebuie aplicate si se aplica un mod normal ulterior aplicarii altor metode de diminuare a impactului facturilor asupra consumatorilor. Este precum in cazul unei boli in care se previne, ulterior se trateaza si doar in situatia in care nici un tratament nu mai da roade se intervine chirurgical.
Este adevarat ca s-a risipit o mare parte din timpul in care se puteau aplica ”tratamenetele” preventive, cu scopul de reducere a impactului cresterii pretului la energie, dar o plafonare a pretului trebuie sa ia in considerare protejarea consumatorilor, concomitent cu asigurarea continuitatii furnizarii energiei acestora.
In spatiul public a fost aruncata “plafonarea” ca solutie miraculoasa, lasând ca fiecare sa intelegem ce vrem din acest cuvânt. Un pas inainte in acest demers, a fost un proiect de lege privind plafonarea preturilor. Din pacate, textul proiectului nu iese din tiparul abordarii din spatiul public.
O lege trebuie sa fie clara si neiterpretabila. Textul proiectului de Lege pentru plafonarea preturilor nu indeplineste acest criteriu:
Proiectul de Lege vorbeste de Plafonarea pretului fara a se preciza la care din preturile pietii se refera legea – Plafonarea pretului la producatori? Plafonarea pretului la consumatorul final? etc.
Sa incercam sa prezentam diferentele intre aceste actiuni si consecintele din piata:
Plafonarea pretului la producatori – ar determina o crestere a exporturilor având in vedere “foamea” de energie si gaze din Europa si preturile ridicate care exista pe pietele din centrul si estul Europei. Acest fapt ar duce la adâncirea si mai mare a lipsei cantitatilor de energie din România, cu consecinte in asigurarea cu gaze si energie a consumatorilor si o crestere a preturilor in România datorita importurilor (exportam ieftin – importam scump). Trebuie sa avem in vedere ca o mare parte din gaze si energie electrica a fost vânduta, astfel o eventuala plafonare la producator se poate aplica doar pentru cantitatile nevândute. Plafonarea la producatori pe lânga faptul ca poate lasa fara gaze si energie electrica, consumatorii nu garanteaza ca pretul urmeaza sa scada la consumatorul final, atât timp cât furnizorii pot sa achizitioneze energie la un pret plafonat si au libertatea sa-l vânda la orice pret.
Plafonarea pretului la consumatorul final – in conditiile in care pretul energiei pe care il achizitioneaza furnizorul este mai mare decât cel din plafon, furnizorii pot sa fie in imposibilitatea de a achizitiona si a asigura cu gaze si energie electrica consumatorii, respectiv riscam sa fie sincope in alimentarea consumatorilor in iarna. Exista posibilitatea, ca furnizorii sa primeasca de la stat diferenta intre pretul cu care achizitioneaza energia si pretul cu care se vinde plafonat energia. Dar aceasta situatie va determina cresterea si mai mult a pretului pe piata angro, furnizorii neavând nici un interes sa mai negocieze preturi scazute de achizitiei a energiei marfa, iar producatorii/importatorii au tot interesul sa creasca cât mai mult pretul energiei, atât timp cât oricum Statul, va plati diferenta baneasca, intre pretul plafonat la vânzare si pretul achizitionat.
Un element important este faptul ca vine iarna când, România este dependenta de importurile de gaze si energie electrica, iar aceste importuri vor veni cu preturi mari in iarna 2021/2022, riscând lipsa resurselor necesare furnizorilor pentru a acoperiri aceste importuri. Plafonarea preturilor la consumatorul final, face ca sa nu mai existe o responsabilitatea a furnizorului in asigurarea cu gaze si energie a consumatorului final, aceasta urmând a fi preluata de catre Stat (!). Aceasta deresponsabilizare a furnizorilor de energie si gaze este tot ceea ce isi doresc furnizorii pentru iarna grea care se apropie.
Proiectul de Lege vorbeste de plafonarea la nivelul preturilor din martie – septembrie 2021, dar nu se precizeaza la care tip de pret se va face referire: Pretul mediu de pe Bursa de Marfuri? La pretul mediu final ponderat total din România? La Pretul de la consumatorul final cu care a vândut energie fiecare furnizor? etc.
Trebuie avut in vedere ca exista o diferenta intre diversele preturi cu care au vândut energia diversi furnizori, iar unii dintre furnizori au energie si gaze, achizitionate la preturi coborâte din primavara anului 2021, iar stabilirea unui nivel de pret mediu pe piata, le va adduce profituri importante. Altii furnizori (in general micii furnizori) se gasesc in situatia in care nu au achizitionat energie si gaze ieftine si astfel vor fi dependenti inca din luna noiembrie 2021 de banii Guvernului prevazuti in aceasta lege (aspect care trebuie sa fim constienti ca nu se va intâmpla), respectiv prezinta un grad ridicat de a intra in insolventa si a lasa consumatorii fara gaze si energie, respectiv va determina trecerea acestora in FUI, adica va pune o presiune enorma pe FUI (daca si pretul de FUI se va plafona, alt element neclar din proiectul de lege), care se vor vedea nevoiti sa achizitioneze gaze/energie electrica suplimentara pentru noi consumatori din FUI, energie care va fi la preturi mult mai mari, aspect care poate duce chiar la renuntarea furnizoriilor la calitatea de FUI.
Proiectul de lege prevede constituirea unui Fond National pentru compensarea pierderilor inregistrate de furnizori. Acest fond prevede compensarea a maxim 50% din diferenta de pret inregistrate in ultimele 6 luni la consumatori. Aceasta constructie practic falimenteaza toti furnizorii mici care nu au cum sa sustina timp de 6 luni achizitionarea cantitatilor de energie destinate portofolilului lor de clienti, la preturi care pot sa ajunga si duble fata de pretul de vânzare. In acelasi timp limitarea la recuperare a doar 50% din diferentele de pret va determina ca furnizorii sa si limiteze cheltuielile si sa nu achizitioneze suficiente resurse, adâncind criza diferentei intre cererea si oferta, sau chiar posibilitatea ca unii dintre furnizori, sa-si declare insolventa punându-se sub protectia legii si riscând ca un numar mare de consumatori sa fie transferati in FUI cu o presiune suplimentara si cu consecinte imprevizibile pentru furnizorii FUI.
Proiectul de Lege prevede ca Finantarea Fondului National pentru compensarea pierderilor inregistrate de furnizori sa fie realizata in principal prin taxarea cu 50% a profitului inregistrat de producatorii de energie electrica si gaze naturale.
Trebuie sa avem in vedere ca profitul anual al unitatilor din energie se cunoaste doar in primavara anului 2022 si respectiv doar la acel moment se poate cunoaste valoarea acestui fond si se pot acorda subventii furnizorilor, spre deosebire de faptul ca facturile furnizorilor catre producatori trebuie platite lunar, de multe ori chiar in avans. Trebuie avut in vedere si faptul ca statul in ultimii ani a preluat 90% din dividendele producatoriilor de energie si gaze, la care daca se adauga aceste preluari de fonduri nu se mai poate vorbi de investitii in noi capacitati de productie, România fiind pusa in situatia unor crize viitoare mult mai profunde, fiind tot mai dependenta de importuri, de instabilitate si de preturi mari.
Proiectul de lege se aplica, doar consumatorilor casnici chiar daca cele mai mari cresteri de pret au fost inregistrate de consumatorii noncasnici care ar trebui sa fie tinta principala a masurilor de diminuare a impactului cresterilor de pret, astfel proiectul trebuie aplicat tuturor consumatorilor.
România are nenumarate exemple când prin interventii legislative care se doreau in interesul poporului, prost concepute, efectul a fost exact invers: legea offshore – care a blocat extragerea gazelor din Marea Neagra, OUG 114 – care a determinat ca preturile consumatorilor non casnici sa se dubleze, cu cresterea semnificativa a preturilor produselor si servicilor in piata, Gas Release Program – conceput sa aduca preturi mai mici la consumatori, dar in fapt cauza principala a inceputului cresterii pretului la gaze etc.
Plafonarea preturilor necesita suspendarea aplicarii unor prevederi legislative, incompatibile cu aceasta masura, suspendarea: subventionarii facturii consumatorilor casnici, Gas Release Program, obligativitatea vanzarii pe bursa a unei cote prestabilite din productie etc.
Nici o tara din UE nu a plafonat pretul la gaze si energie electrica, au dezvoltat planuri de masuri de reducere a impactului facturilor de gaze si energie electrica asupra consumatorului. Astfel, reiteram importanta aprobarii Planului de Masuri de Urgenta Energetica, in care sa se stabileasca cele mai bune masuri care sa asigure suportabilitatea facturilor cu energie in iarna 2021/2022, concomitent cu asigurarea continuitatii livrarii gazelor si energiei electrice.