Poate duce tehnologia SMR la o Renastere nucleara? In ce pozitie se afla Romania?

Comisia Europeana a aprobat zilele trecute incadrarea energiei nucleare si a celei pe baze de gaze naturale in taxonomia UE, ceea ce presupune ca tarile care vor investi in aceste domenii vor putea beneficia si de fonduri europene, dar nu numai:

–in domeniul nuclear sunt incluse activitati care vizeaza dezvoltarea de tehnologii avansate, constructia si operarea de noi centrale nucleare precum și retehnologizarea unitatilor existente;

– in domeniul gazelor naturale sunt incluse activitati care vizeaza generarea de energie electrica pe baza de gaz natural, cogenerarea de inalta eficienta și generarea de caldura/racire intr-un sistem centralizat eficient. Pentru unitatile de productie pe baza de gaz natural este prevazut ca pana in anul 2035 sa se finalizeze procesul de tranzitie care va permite functionarea doar pe baza de gaze regenerabile sau cu emisii scazute de carbon.

In urma acestei decizii a Comisiei Europene (urmeaza si aprobarea Parlamentului European), Romania se poate declara satisfacuta si alaturi de ea si alte tari din Europa Centrala si de Est, dar si Franta. Ne referim in momentul de fata exclusiv la tara noastra, dat fiind faptul ca avem cele mai semnificative proiecte de investitii atat in domeniul nuclear, cat si in cel al centralelor pe gaze. De mentionat, proiectele sunt in momentul de fata doar la nivel declarativ. Foarte posibil ca pozitia CE sa dea un imbold si investitorilor privati de a se implica in asemenea proiecte, mai ales dupa trista experienta a ultimilor 30 de ani, perioada in care statul roman (companiile in care este actionar majoritar) nu au investit in nici un proiect nou de generare energie indiferent de natura lui.

Energia nucleara

Prioritatile Romaniei in domeniul energiei nucleare sunt pe cat de vechi pe atat de actuale:

• Retehnologizarea Unitatii 1 de la Cernavoda
• Constructia unui depozit final pentru deseurile radioactive
• Constructia Unitatilor 3 si 4 la Cernavoda

La acestea se adauga mai nou Memorandumul de intelegere cu Statele Unite ale Americii pentru amplasarea a 6 module pe baza tehnologiei SMR (reactoare modulare mici). La un calcul sumar, in contextual actual al preturilor furniturilor etc, suma totala pentru toate aceste investitii s-ar ridica la circa 16-18 miliarde de euro pentru urmatorii 10-15 ani, dupa cum urmeaza: constructia Unitatilor 3 si 4 de la Cernavoda s-ar ridica la 8 miliarde de euro, la care se adauga inca vreo doua miliarde de euro pentru retehnologizarea Unitatii 1 si inca vreo 6 miliarde de euro daca ar urma sa investim in reactoarele de tip SMR. Depozitul final pentru deseuri radioactive ar mai costa si el vreo doua miliarde de euro. Si daca toate acestea vor fi indeplinite s-ar presupune ca peste vreo 10-12 ani am avea un surplus de generare de energie electrica putin peste 2000 de MW. Intrebarea ramane: merita efortul? Greu de dat un raspuns in actuala conjunctura energetica. Dar, mai bine nu ne intrebam si mergem inainte, in conditiile in care pana acum am batut pasul pe loc.

Una din principalele necunoscute ale acestei ecuatii este de unde vom obtine finantare. A doua tine de viabilitatea proiectelor si efectul lor economic, iar cea de-a treia (nu ultima) de cine va implementa proiectele. Daca in cazul Unitatilor 1 si 2 industria autohtona a avut un aport de circa 40%, in cazul Unitatilor 3 si 4 orice echipament, furnitura etc vor trebui importate. Nu in ultimul rand, lipsa specialistilor este o certitudine inclusiv in cazul exploatarii reactoarelor 1 si 2. Avantajul pe care inca il mai avem tine de faptul ca inca putem produce combustibilul nuclear la Fabrica de la Pitesti, detinem apa grea necesara Unitatilor 3 si 4, avem rezerve de uraniu si Fabrica de prelucrare de la Feldioara. Vom mai discuta despre acestea. In momentul de fata ne vom opri asupra tehnologiei SMR (reactoare modulare mici)

Ce stim despre ele?

Acest tip de reactoare functioneaza deja, la scara mica, in Suedia si Norvegia inca din anii `70 si sunt utilizate in principal pentru producerea de agent termic si mai putin pentru partea de electricitate. Puterea acestora este de doar 10 MW, tocmai din cauza orientarii spre termie. Recent, tehnologia SMR a fost adoptata si de chinezi, care au deja in functiune un reactor de 200 de MW si in Rusia (tot un modul). Se fac cercetari in Franta si, evident, SUA.

SMR-urile se regasesc si in domeniul militar, indeosebi pe submarinele cu propulsive nucleara (putere 20 MW) sau portavioane (putere de pana la 60 MW). Dezvoltarea lor pe unitati navale au permis o modularizare a tehnologiei, in sensul in care si-au incheiat ciclul de viata, acestea sunt preluate de o unitate specializata in dezafectarea lor in conditii de maxima siguranta. Din acest punct de vedere se asigura securitatea nucleara, un aspect extrem de important pentru aceasta industrie.

SMR NuScale

Compania Americana NuScale a demarat proiectul reactoarelor modulare mici exact pe principiile unui start-up. Studiile de la Universitatea din Washington-Facultatea de Fizica au inceput prin 2011, cu o finantare de 25 de milioane de dolari, mare parte proveniti de la o firma din Texas. Proiectul a avansat pana in faza finala, astfel ca NuScale l-a prezentat mai multor entitati statale, inclusiv unor mari municipalitati. Au existat la un moment dat 36 de mari orase care initial au agreat proiectul instalarii de SMR indeosebi pentru obtinerea agentului termic, dar 20 s-au retras ulterior. De remarcat ca nici un stat american nu a adoptat aceasta tehnologie. In conditiile in care nici un stat american nu a acceptat aceasta tehnologie, NuScale, cu sprijinul administratiei de la Washington, s-a indreptat catre Europa?

De ce Europa de Est?

Explicatia este relativ simpla. Germania este impotriva energiei nucleare, Marea Britanie lucreaza intens cu Rolss Royce pentru a dezvolta propriile reactoare modulare, Franta face la fel, iari tari ca Italia, Austria sau Spania nu agreeaza tehnologia nucleara. Au ramas asadar in ecuatie tarile din Estul Europei. Nu intamplator, Statele Unite ale Americii au semnat Memorandumuri de intelegere de tipul celui semnat cu Romania cu alte cinci tari: Polonia, Slovacia, Cehia, Ungaria si Bulgaria. La aceasta lista se adauga si Ucraina.

Un comunicat la Casei Albe, dupa semnarea Memorandumul de intelegere cu Romania,  precizează: “Parteneriatul va aduce tehnologia SMR în România, ceea ce va poziţiona tehnologia SUA în fruntea cursei globale pentru implementarea SMR. Acordul comercial va include o unitate NuScale cu 12 module, şi iniţial va crea peste 6.000 de locuri de muncă americane şi româneşti, având potenţial de a crea alte 30.000 de locuri de muncă dacă va fi extins proiectul. Dezvoltarea tehnologiei SMR va avea o contribuţie importantă la decarbonizarea sectorului energiei şi la emisii zero în viitor”.

Cum altfel se putea mai bine pentru imaginea pe care NuScale trebuie s-o aiba inainte de cotarea la bursa. Dincolo de viabilitatea sau nu a acestei tehnologii, in momentul de fata jocul bursier, in urma caruia pot rezulta castiguri semnificative pentru NuScale este determinant. Succesul actiunilor este cu atat mai mult garantat cu cat intelegerile NuScale nu sunt cu unitati private din tarile amintite mai sus, ci cu insusi statul respectiv sau cu companiile la care statul este actionar majoritar. Ce garantie mai solida poate exista pentru NuScale? Nu vrem sa cobim dar o situatie asemanatoare a fost si in cazul Rosiei Montane si a Cuprumin (Frank Timis), afaceri din care s-a ales praful pentru Romania dar care au adus sume frumoase de bani pentru cei ce au investit la bursa. Paranteza inchisa.

Pentru Romania, proiectul NuScale cu 6 module, 462 Mwe, pe baza noii tehnologii s-ar ridica la vreo cateva miliarde de dolari (greu de apreciat in momentul de fata), bani pe care nu se stie de unde ii vom lua. S-a spus despre aceasta “tehnologie revolutionara” (SMR) ca are rolul de a flexibiliza sistemul energetic, ca este curata ca lacrima ochilor din punctul de vedere al emisiilor de CO2 si ca, in final, va contribui la prosperitatea globala. Da, este corect din acest punct de vedere.

Cu putin mai mult de un deceniu in urma se parea ca industria nucleara se indrepta spre o renastere. Au fost comandate noi unitati si optimismul a abundat. Apoi, intârzierile de programare si depasirile de costuri au inceput sa afecteze proiectele de prim rang, iar dezastrul de la Fukushima din 2011 a deraiat complet planurile. Cu toate acestea, a existat din nou multa activitate in industria nucleara in ultimul timp, iar mai multe evolutii din 2021 ofera motive pentru fanii energiei nucleare sa se simta din nou plini de speranta.

Stirile recente din Canada au oferit un motiv de optimism. Pe 2 decembrie, Ontario Power Generation (OPG) si-a anuntat decizia de a utiliza tehnologia reactorului modular mic (SMR) BWRX-300 de la GE Hitachi Nuclear Energy (GEH) pentru un nou proiect de constructie la statia sa de generare nucleara Darlington din Clarington, Ontario. OPG a declarat ca va colabora acum cu GEH in ceea ce priveste inginerie, proiectare, planificare, pregatirea materialelor de licentiere si autorizare si performanta. Activitati de pregatire a amplasamentului, cu scopul comun de a construi primul SMR comercial la scara de retea din Canada , proiectat sa fie finalizat inca din 2028.

NuScale Power, care este probabil compania cea mai apropiata de a construi un proiect SMR comercial in America de Nord, dupa ce a primit deja aprobarea de proiectare de la NRC, a anuntat pe 2 decembrie ca isi va comercializa centralele electrice folosind numele VOYGR. Compania a declarat ca proiectarea centrala scalabila VOYGR-12 va gazdui pâna la 12 module de alimentare NuScale, rezultând o productie bruta totala de 924 MWe. De asemenea, va oferi solutii mai mici – un VOYGR-4 cu patru module (308 MWe) si un VOYGR-6 cu sase module (462 MWe). NuScale a spus ca prima fabrica VOYGR va fi operationala pâna la sfârsitul deceniului.

Alte doua modele care ar putea fi implementate comercial pâna la sfârsitul deceniului sunt Reactorul Integral de Sare Topita (IMSR) al Energiei Terestre si microreactorul eVinci de la Westinghouse Electric. Ambele au primit sprijin financiar din partea DOE

Romania pare sa intre intr-un angrenaj al dezvoltarii industriei nucleare, in ciuda faptului ca vorbim aici despre investitii de Nuclearelectrica anunta avansarea Proiectului Unitatilor CANDU 3&4: in cadrul actualei Etape Pregatitoare, Energonuclear S.A., compania de proiect, a semnat primul contract cu Candu Energy, Membra a grupului SNC-Lavalin si Autoritatea de Proiectare a Unitatilor 3&4 si OEM Candu (Producatorul Original al Tehnologiei Candu). In cadrul contractului, CANDU Energy va oferi servicii de inginerie pentru elaborarea si actualizarea unor documentatii necesare demararii Proiectului Unitatilor CANDU 3&4 (printre care actualizarea documentelor de baza de licentiere, actualizarea ghidurilor de securitate nucleara, actualizarea listei modificarilor de proiect cu functii de securitate nucleara etc.).

Proiectul Unitatilor CANDU este inclus in Strategia Energetica a României, pentru perioada 2019-2030, cu perspectiva pentru 2050, precum si in Planul National Integrat in domeniul Energiei si Schimbarilor Climatice, ca pilon al independentei energetice a României si al atingerii obiectivelor de decarbonare ca stat membru al UE. In acest sens, România a semnat la 9 octombrie 2020 un Acord Interguvernamental privind cooperarea in domeniul proiectelor de energie nucleara, care a fost recent ratificat si de Parlamentul României, prin Legea nr.199/2021, având un sprijin larg si fiind adoptat cu o majoritate de voturi. De asemenea, in octombrie 2020, US Exim Bank si-a exprimat, printr-un Memorandum de Intelegere incheiat cu Ministerul Energiei, interesul de a finanta proiecte mari de investitii in România, inclusiv de tipul celor nucleare, in valoare totala de 7 miliarde de dolari.

NuScale dezvolta o centrala nucleara pe baza de reactoare modulare cu apa usoara pentru a furniza electricitate, incalzire termica, desalinizare. Proiectul innovator al reactorului mic modular (SMR) are la baza o constructie modulara integral fabricata de NuScale capabila sa genereze 60 MW de electricitate utilizand o versiune sigura, redusa ca dimensiune si scalabila a tehnologiei reactoarelor cu apa sub presiune. Proiectul scalabil al NuScale: o centrala nucleara poate acomoda pana la 12 module individuale, care ofera beneficiile unei tehnologii fara emisii de carbon si reduce angajamentele financiare asociate unei centrale nucleare cu o productie de ordinul gigawatilor. Investitorul majoritar al NuScale este Fluor Corporation, o companie globala de inginerie, procurare si constructie cu o traditie de 60 de ani in industria nucleara comerciala.