Pretul gazelor naturale de la Bursa din Romania nu are nici o legatura cu ce se intampla la bursele europene, dar face cu ochiul companiilor implicate in exploatarea gazelor de la Marea Neagra

Romania a reusit marea performanta de a se decuple total de piata europeana de gaze, dupa aparitia Ordonantei 114. In plina vara si in lipsa de evenimente majore pe pietele de energie si gaze orice stire devine interesanta daca este decuplata din context. De pilda, Agerpres a publicat ieri o informatie devenita deja banala: “gazele de productie interna au ajuns sa coste cu 33% mai mult decat cele de import pe bursa, in luna iunie, potrivit datelor publicate de Bursa Romana de Marfuri.
Astfel, in iunie, pretul gazelor romanesti a fost acelasi cu cel din mai, respectiv 101,24 de lei pe MWh, acesta fiind cel mai mare nivel mediu lunar inregistrat vreodata pe bursa.”

Si se mai precizeaza ca “spre comparatie, in iunie 2018, pretul gazelor de productie interna a fost de 75,13 lei pe MWh, iar, in iulie 2017, de 63,74 lei pe MWh.” Pai, da, dar atunci piata incepuse sa functioneze dupa principiul cerere si oferta. Si, culmea, nici Romgaz si nici Petrom nu inchideau sonde pe motivul ca nu mai sunt rentabile la pretul respectiv. Astazi, profitand de OG 114, inchiderea unor sonde asa zis nerentabile este la ordinea zilei.

Asadar, la bursa de gaze de la Viena, indicele CEGH Front Month Index pentru luna iunie 2019 a scazut la echivalentul a 76,51 lei pe MWh, de la 81,56 de lei pe MWh in luna mai.Nici asta nu este o noutate, mai ales in conditiile in care de prin 2017 se inregistreaza asemenea evolutii pe perioada verii.

Nu se spune insa nimic despre volumul tranzactiilor, care este unul insignifiant si nici despre asa zisele cauze care au generat acest prêt. In paralel se publica lunar informatii despre importul de gaze, care este semnificativ mai mare decat in anii precedent. Importam mai multe gaze pentru ca sunt mai ieftine, sau pentru ca nu mai sunt suficiente gaze pe piata din Romania.? La o prima analiza am putea spune ca ambele variante sunt valabile. Atata vreme cat statul a obligat producatorii interni (Romgaz si Petrom) sa vanda la prêt reglementat, de 68 de lei/MWh, un procent de 30% din productie este evident ca restul de 50%, care ramane pentru piata libera sa cunoasca o crestere de prêt. Asta in conditiile in care diferenta pana la 100% ar fi acoperita din importuri.

Companiile din Romania nu isi fac insa planurile de afaceri in functie de aceste procentaje stabilite artificial de OG 114. Ele se misca intr-un mediu concurential care le oblige sa-si maximizeze sau macar sa-si securizeze profitul. Si daca procentul de vanzare in piata reglementata era de 5 sau 10% am fi asistat la aceeasi reactie din partea bursei, sau mai bine zis a pietei concurentiale. Inainte cu ceva vreme de aparitia reglementarilor secundare ale ANRE, generate de aparitia OG 114, companiile producatoare si-au asigurat deja portofoliul pentru 2019 si chiar si pentru 2020. Profitand si de pretul mai scazut al gazelor de pe bursa de la Viena, marii distribuitori au avut grija sa isi asigure necesarul inclusiv din import. Ce a ramas spre vanzare pe piata libera din Romania, din productia interna? Mai nimic. Totul s-a dat inainte (include aici si inmagazinarea). Cu alte cuvinte, intr-o piata semiliberalizata (un fel de struto camila) pretul ridicat la gaze inregistrat la Bursa Romana de Marfuri nu reprezinta nici un indicator relevant.

Prin comparatie, in piata de energie electrica, unde cei doi mari producatori (Hidroelectrica si Nuclearelectrica) au fost obligati sa vanda o anumita cantitate de energie la prêt reglementat, nu am asistat la nici o explozie a pretului generata in mare masura de aberatiile Ordonantei 114. Este adevarat, vorbim in cazul energiei electrice de o piata matura deja. Si aici insa asistam la cresterea importurilor de energie, dar motivele nu sunt similare cu cele legate de cresterea importurilor de gaze.

Pe acest fond confuz si uneori voit panicard, piata de gaze a iesit deja de sub controlul Autoritatii Nationale de Reglementare in domeniul Energiei, care are ca principal obiectiv mentinerea preturilor la gaze pentru consumatorii casnici, indiferent de ceea ce se intampla in piata concurentiala. Interesanta este ca pana acum nu am auzit nici un mare consummator industrial de gaze sa se planga de pretul record atins pe Bursa Romana de Marfuri in lunile mai si iunie. Oare de ce? In acelasi timp apar semnale din partea marilor consumatori industriali legate de pretul energiei electrice, care, cel putin in piata SPOT, incepe sa creasca. Explicatia: tot mai putina energie de la producatorii interni, sau tot mai scumpa, caci la energia electrica exista un prêt marginal pe care piata il urmareste cu sfintenie.

Exista un asemenea prêt si in piata de gaze natural. Raspunsul este simplu: NU.

Drept urmare, aceasta piata a luat-o razna si Romania, care inca isi poate asigura cel putin 80% din consum din productia interna de gaze ar putea ajunge in situatia de a avea preturi mai mari decat tarile care nu au acest avantaj. Sa fim bine intelesi, indiferent de panicarzii care urmaresc pretul tranzactiilor de la BRM, consumatorii din Romania au inca cel mai jos prêt fata de alti consumatori din tarile europene. Posibil ca situatia sa se schimbe rapid.

Concluzia: ce poate fi mai demonstrativ, in contextul dat, decat accelerarea exploatarilor de gaze de la Marea Neagra. Nu putem sa ne pronuntam in momentul de fata clar, daca este un context aranjat sau pur si simplu o panica ce duce in final la acelasi rezultat. Cert este ca pentru companiile care au investit in explorarile de la Marea Neagra incepe sa rasara soarele. Asa, discret. La peste 100 de lei/Mwh orice investitie in zacamintele offshore devine extreme de rentabila. Minunea cu pretul reglementat nu va mai dura mult, caci OG 114 va suferi modificari esentiale in viitorul apropiat. Exact ce asteapta Exxon, Petrom, Lukoil etc. Ce-I asa greu de priceput?

Lucrurile nu sunt deloc simple, chiar si in ipotezele de mai sus, caci intre timp interconexiunile Romaniei cu retelele de gaze din tarile vecine nu au viteza la care ne-am fi asteptat. Apropo, s-a intrebat cineva cum au crescut importurile de gaze cu peste 30% in ultimele luni pe o singura conducta pe care o avem pe relatie Vest (Szeghed-Arad)? Are aceasta conducta capacitatea fizica sa asigure acest import? Nici vorba. Si atunci pe unde vin gazele? De Swap a mai auzit cineva?