Primele concluzii dupa conferinta Energy-Center.ro “Stocarea energiei – cea mai mare provocare a sistemului energetic in anii urmatori” (partea I)

Dezbaterea organizată de publicatia Energy-Center, din 16 noiembrie, cu tema “Stocarea energiei – cea mai mare provocare a sistemului energetic in anii urmatori” a scos in evidenta, daca mai era necesar, cat de nepregatita este inca Romania in fata acestui proces deosebit de complex si cu impact major asupra functionarii in siguranta a sistemului energetic national. Aflata la a doua editie, dezbaterea noastra a ajuns la concluzia ca in ultimul an nu s-a facut nici un pas concret in ceea ce priveste legislatia in domeniu, obligativitatea sau posibilitatea de a alege stocarea pentru investitorii in energie regenerabila. Asta in conditiile in care Romania ar trebui sa detina o capacitate de stocare a energiei in baterii de 4GW pana in 2030 si de 11 GW pana in 2050. De asemenea, se aniticipeaza ca 47% din generarea de energie electrica va proveni din surse solare si eoliene in 2050, iar capacitatile instalate vor ajunge inspre 17.000 de MWsi luand in considerare aceste prognoze ajungem la concluzia ca procesul stocarii trebuie promovat in forta inca din momentul de fata. Se impune urgent cresterea si consolidarea retelelor de transport si distributie si adaptarea lor noilor realitati, care inseamna in primul rand flexibilitate.

Se anticipeaza ca investitiile in retelele de transport si distributie ar putea depasi nivelul de 10 miliarde de euro in anii ce vin, pentru a putea prelua noile capacitati de productie in energia regenerabila. Intrebarea este cum se vor realiza aceste investitii in conditiile in care in contextul tarifelor actuale pentru serviciile de transport si distributie asigura investitii de cel mult 300-400 de milioane de euro/an. Nimeni nu are un raspuns la aceasta provocare. In momentul de fata se vorbeste pe scara larga despre stocarea in baterii, dar a revenit in forta si proiectul centralei de pompaj de la Tarnita-Lapustesti, precum si despre rolul hidrogenului in procesul de stocare. Cu exceptia bateriilor, celelalte variante sunt cu bataie lunga si investitii pe masura. Intrebarea este cine va fi dispus sa investeasca miliarde de euro in stocare? Toate aceste probleme au fost dezbatute in cadrul conferintei organizate de Energy-Center.ro, conturandu-se si cateva solutii. Inainte de toate insa, legislatia trebuie adusa la zi. Sa vedem in cateva cuvinte care este situatia sistemului energetic in momentul de fata si care au fost opiniile principalilor vorbitori de la conferinta noastra.

Virgiliu Ivan, directorul Dispecerului Energetic National

In ciuda provocarilor la care este supus sistemul energetic, cateva lucruri care s-au intamplat in ultima perioada, ma refer aici la aprobarea normei tehnice pentru instalatiile de stocare in baterii, au dat un impuls investitorilor atat din tara cat si din afara. Transelectrica a inceput sa primeasca tot mai multe solicitari pentru aprobarea unor instalatii de stocare, atat pe partea de energie solara cat si pe cea de energie eoliana. Noi am spus clar: fara instalatii de stocare si fara cresterea consumului de energie tinta asumata pentru energia regenerabila va fi greu de atins, nu este sustenabila. In momentul de fata avem peste 3000 de MW instalati in eoliene, peste 1500 de MW in fotovoltaic si circa 1500 de MW la prosumatori, dar ambitiile sunt de a ajunge la instalarea a inca 10.000 de MW, deci un total de 18.000 de MW in anii urmatori. Asta in conditiile in care consumul de energie electrica este de circa 5000 de MW, pe timp de noapte si in jur de 7500-8000 de MW la ore de varf de consum. Ne astaptam ca in anumite zile din iarna sa ajungem la 9000 de MW, in varf de sarcina. Ce se intampla in conditiile in care peste cativa ani, in 2030, vom avea 18.000 de MW in energie regenerabila, fara o crestere a consumului? Fara stocare aceasta situatie va fi o mare povara pentru sistemul energetic.

S-a vorbit pe timpul conferintei si despre tarifele de extractie/injectie din retea si concluzia a fost ca nu s-a identificat inca un model sustenabil pe actualul model economic, pentru ca se impune recuperarea investitiilor in stocare. Exista o propunere de reducere a taxelor pentru investitiile in stocare, sau sa se stabileasca tarife distincte aferente acestor instalatii. De asemena, participantii la piata ar trebui sa se echilibreze intre ei, ceea ce pentru Transelectrica ar fi un mare ajutor. Nu se sustine ideea de a diferentia instalatiile care fac servicii de sistem sau de cele care se echilibreaza intre ele.

Valeriu Binig, director Reglementari si Antitrust, PPC Romania

Suntem in faza de tranzitie energetica si ne-am propus sa trecem de la adecvanta la felxibilitate, cu variabilitatea consumului si a productiei, ceea ce presupune o flexibilitate ridicata a sistemului, managementul adecvat al convulsiilor de retea. In aceste conditii de la necesitatea stocarii ajungem in cel mai scurt timp la impunerea stocarii, asociate cu solutii descentralizate. Pentru a ne asigura reglajul de tensiune, de frecventa si de evitare a scrtcircuitelor avem nevoie ca inclusiv prosumatorii sa detina capacitati de stocare. Exista varianta sa impunem prin lege aceasta obligatie, sau prin conditiile cerute de Administratia Fondului pentru Mediu, astfel racordarea la retea sa fie insotita si de stocare. Desigur, trebuie sa stabilim cat sa reprezinte stocarea din putere, ceea ce presupune ca ar trebui sa facem acest lucru la nivelul puterii invertorului. Exista o initiativa legislativa ca orice viitoare racordare sa fie suportata de operatorul de retea, dar oare este corect? Eu raman la ideea ca pentru a avea capacitati reale de stocare este nevoie de acordarea de ajutor de stat. Spania, de exemplu, are o structura de ajutor de stat in valoare de 350 de milioane de euro pe an, banii provenind din fonduri europene. Exista o dezbatere si lal nivel european, respectiv intentia ca pentru prosumatorii de categorie A (puteri sub 1 MW) sa existe dreptul operatorului de sistem care regleaza frecventa sa comande de la distanta racordarea invertoarelor. Se apreciaza ca necesarul de investitii in sistemul de distributie, pana in 2030, ar depasi nivelul de 10 miliarde de euro, spre 15 miliarde. Insa, din tarifele de distributie actuale, planurile de investitii ale operatorilor nu depasesc suma de 400 de milioane de euro pe an. Rezulta ca ori marim tarifele de distributie, ori cautam bani in alta parte, ori ne limitam la ce avem.

Dan Dragos Dragan, secretar de stat in Ministerul Energiei

In noua strategie energetica luam in calcul toate aspectele aparute din efectele schimbarilor climatice si atingerea neutralitatii. Noi mai avem nevoie de 10.000 de MW nou instalati in energie regenerabila, din care la nivelul prosumatorilor vom avea peste 2.000 de MW la sfarsitul acestui an. Avem un necesar de investitii in valoare de doua miliarde de euro in distributie si transport in urmatoarea perioada si am aprobat deja proiecte de 500 de milioane de euro. Consideram ca digitalizarea este esentiala in viitor si nu intentionam sa introducem reglementari suplimentare pentru prosumatori. Se pune in discutie sa aprobam capacitati de stocare si pentru capacitatile existente si nu numai pentru cele viitoare. Nu trebuie mii sau zeci de mii de MW in stocare, dar trebuie sa revenim la preturi dinamice, de profilare a consumului la costuri cat mai mici. Pregatim o schema de incurajare a stocarii, dar fara acordarea de ajutor de stat si ne uitam in acelasi timp la toate formele de stocare, nu numai in baterii. In acelasi timp vom avea optiuni europene de echilibrare a sistemului, de care trebuie sa tinem seama. Trebuie sa analizam toate tehnologiile de stocare, cum va fi interconexiunea, si suportul pe care il acordam Republicii Moldova, in conditiile in care intentionam sa ajungem la 7 GW capacitate de interconexiune pana in 2030.

(Va continua)

Proiectul Tarnita-Lapustesti