Radiografia sistemului energetic romanesc, partea a doua: Ca sa nu mai investim si sa modernizam retelele de energie electrica asteptam revolutia “wireless”
Saptamana trecuta am facut o comparative intre situatia sistemului de producer a energiei electrice din 2017 si cea de acum. Am purces la aceasta analiza din simplul motiv ca anul 2017 a fost ultimul in care Romania juca pe piata regionala din pozitia de exportator net de energie electrica. Intre timp, actualul ministru al economiei ne atrage atentia asupra faptului “ca interconectarea cu statele vecine este vitala, atat la gaze, cat şi la energie electrica. Ca exemplu, la energie electrica, nu putem importa mai mult de 2.100 – 2.200 de MW, iar asta in momente de varf ar putea sa nu fie suficient”. Asadar recunoastem indirect ca la capitolul generare de energie suntem perdanti , dar problema este ca si in ceea ce priveste sistemul de transport, de interconectare lucrurile sunt la fel de critice. Inevitabil vom reveni la comparatia cu anul 2017, cand nu ne ajungeau interconexiunile pentru a exporta energie electrica. Astazi nu ne ajung ca sa importam energie si gaze. Ce s-a intamplat in acesti trei ani in care prin politicile sale de stabilire a ratei de rentabilitate, a nivelului investitiilor (de catre ANRE) situatia ar fi trebuit sa arate cu totul altfel?
In momentul de fata investitiile in sistemul energetic nu mai sunt un moft, altfel spus ele nu tin de mentinerea sau cresterea performantei infrastructurii, ci de supravietuirea ei. Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul Energiei aproba anual pentru companiile de transport si distributie de energie electrica si gaze naturale (care sunt considerate activitati de monopol) tarife conditionate de obligativitatea de a investi in respectivele retele. Actuala conducere a ANRE chiar si-a stabilit un obiectiv principal din a incuraja, sustine etc. investitiile in distributie si transport. In consecinta, angajamentele companiilor au fost strict legate de deciziile ANRE.
Intre timp a aparut insa OG 114 si companiile si-au restructurat planurile de investitii in sensul de a mai “strange cureaua”. In realitate cureaua s-a mentinut stransa inca de la privatizarea distributiilor de energie, respective politizarea totala a transportatorului –Transelectrica. OUG 114 va devein istorie, dar acest lucru nu este un argument pentru ca noi sa credem ca investitiile vor reveni in tromba. Momentul dificil va fi acela in care se va ajunge la congestii, tocmai pentru ca investitiile nu au fost facute la timp. In fine, nu intram in alte amanunte. Exact ca in cazul infrastructurii rutiere sau feroviare si in cazul infrastructurii electrice si de gaze trebuie sa se intample ceva. ANRE ne comunica ca in urmatorii ani, intr-adevar, se va intampla ceva, dupa cum urmeaza:
Valoarea totala a investitiilor programate a fi realizate de toti operatorii de retea din sectorul energiei electrice si al gazelor naturale in cursul celei de-a patra perioade de reglementare, care acopera perioada 2019-2023 cu exceptia transportului de energie electrica, care acopera perioada 2020-2024, este de circa 17 miliarde lei, din care cca. 6 miliarde de lei in retelele de transport, cca 10 miliarde de lei in retelele de distributie si cca. 1 miliard de lei in sistemele de inmagazinare a gazelor naturale, potrivit Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Enegiei (ANRE).
Mai crede cineva in aceste fantasmagorii? Iata ce scriam in urma cu trei ani:
“Cea de-a doua parte a incercarii noastre de a face o radiografie a sistemului energetic national o dedicam componentei de transport si distributie, respectiv activitatii de furnizare. Schimbarile profunde generate de evolutia pietelor de energie europene si-au lasat adanc amprenta si in piata de energie romaneasca. In ciuda faptului ca am trecut la o liberalizare treptata a pietei, cel putin in anii de inceput, mecanismele pietei concurentiale au fost exploatate la maxim doar de catre un grup restrans de „specialisti”, care au profitat, pe de o parte de spargerea sistemului de generare pe tipuri de combustibili, pe de alta parte de amestecul politic in tranzactiile cu energie electrica. Aparitia „baietilor destepti” a fost puternic sprijinita de politic, in detrimentul producatorilor de energie, obligati sa vanda la preturi derizorii si adesea chiar sub costurile de productie. Ulterior, pentru a nu se mai repeta asemenea tunuri financiare, Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE) a impus in piata de energie o serie de regului care se dovedesc astazi o adevarata frana in evolutia pietei.
Un lucru care trebuie mentionat in sensul pozitiv este aparitia operatorului de energie electrica-OPCOM, institutie care a reusit in cativa ani sa aduca Romania intr-o pozitie extrem de buna in piata europeana. Platformele existente in momentul de fata pe bursa de energie permit o gama larga de tranzactii, desi nu toate sunt utilizate de catre jucatori. Dar, bursei de energie ne gandim sa-i oferim un capitol separat. Sa ne intoarcem la transport si distributie.
Transelectrica sparge bariera investitiilor ?
Daca am vazut cum stam cu capacitate de productie a energiei electrice se impune sa ne indreptam si inspre cea de transport. Interconexiunile cu tarile vecine, dar mai ales realizarea inelului de 400 KV sunt principalele tinte ale transportatorului national de energie, Transelectrica. Cat priveste capacitatile de interconexiune ale tarii noastre, nici in acest domeniu nu am avut performante deosebite.
Romania are in momentul de fata 8 linii de 400 KW, capacitate de interconexiune, care acopera o cerere destul de mare din partea tarilor vecine. Conform specialistilor din sistem, dupa ce am uitat de necesarul de investitii, problemele in calea exportului nu sunt date de capacitatea liniilor, cat mai ales de congestiile care apar in sistemele vecine si chiar in Romania. Putem exporta in momentul de fata, atunci cand bate vantul, putin peste 1000 MW lunar, dar avem capacitatea de a merge chiar pana la 1500 MW, pe granitele externe, spun specialistii. Atentie insa, pe granita de Vest, capacitatea este ocupata in totalitate deja. Cu alte cuvinte, suntem la limita capacitatii de schimb.
Distributia de energie electrica ramane reglementata si profitabila
Activitatea de distributie energie electrica confera si ea (la fel ca transportul) pozitie de monopol in piata, chiar daca vorbim de existenta a 4 companii de profil. In urma cu circa doi ani, o companie de furnizare aflata in plina ascensiune in piata concurentiala, solicita imperios ANRE deschiderea pietei inclusiv pe segmentul de distributie. Din multe puncte de vedere acest lucru nu s-a produs, motiv pentru care monopolul pe acest segment pare a fi batut in cuie multi ani de aici inainte. Tendinta Autoritatii de a mentine pretul final al energiei electrice sub control face ca aprobarea tarifelor de distributie sa fie strict dependenta de cresterea suportabila a pretului final.
Acesta este un argument suficient de redutabil pentru companiile de distributie (Electrica, CEZ, Enel si E.ON) sa-si limiteze planurile de investitii exclusiv in baza tarifelor aprobate de catre ANRE. Sa nu uitam ca orice investitie in sistemul de distributie trebuie recunoscuta de catre ANRE, astfel ca aceasta se regaseste in factura consumatorilor finali. Au existat o serie de rapoarte (inclusiv ale Curtii de Conturi) care au incercat sa demonstreze ca dupa privatizarea principalelor distributii din Romania noii proprietari nu si-au respectat obligatiile contractuale, dar nici un astfel de raport nu a avut o finalitate concreta.
Concluzia finala este una singura: Electrica, CEZ, ENEL si E.ON incearca sa-si maximizeze profiturile si sa-si atinga partial programele de investitii in mare parte pe baza mentinerii in portofoliu a consumatorilor casnici (peste 8 milioane) care de la 1 ianuarie au intrat teoretic in piata libera.
Ce ne asteapta?
Am putea sa anticipam ca nu vor exista miscari deosebite in piata de energie electrica, chiar daca 2018 este anul liberalizarii totale. S-a dovedit ca in randul consumatorilor casnici ideea de a intra intr-o piata concurentiala, in care sa-si poata alege furnizorul de energie electrica, a sadit prea putine reactii pozitive. In ciuda faptului ca marile companii de furnizare au declansat campanii de racolare de noi consumatori, prin oferte care includ pe langa serviciul de furnizare si alte avantaje, renuntarea la furnizorul initial au facut-o prea putini consumatori. Sa fie lipsa de educatie, comoditate etc, nici nu mai conteaza.
Cea mai reala provocare a anului 2018 va fi insa pe partea de adoptare a pachetului IV de energie, respectiv pe implementarea acestuia. Si nu in ultimul rand, evolutia pretului energiei electrice ar putea crea serioase probleme atuoritatilor care vor fi tentate sa intervina in piata libera pentru a demonstra grija unei protectii fata de consumatorii vulnerabili, care vor fi din ce in ce mai multi. Si cum nu avem o reglementare clara in ceea ce priveste consumatorul vulnerabil, interventia autoritatilor ar putea fi extrem de nociva.”
Colac peste pupaza, in timp ce noi batem pasul pe loc, Uniunea Europeana vine cu noi schimbari radicale. Nu uitam buimaciti la ceea ce se decide la nivelul UE si improvizam solutii de moment pentru a arata ca ne conformam. Nici in ziua de astazi nu stim ce pachet de energie regenerabila ne asumam, cum vomm raspunde programului schimbarilor climatice, ce facem cu carbunele, ce facem cu gazele etc. Cat despre retelele de transport si distributie, probabil, asteptam revolutia “wireless”
In articol vorbiti de liberalizarea pietei de energie si de slaba reactie din partea consumatorilor casnici . Inertia este mare din patea acestora si datorita experientelor avute de cei care au facut pasul acesta. Incepand de la constatarea ca scaderea costurilor cu energia electrica consumata nu a fost spectaculoasa; apoi , de exemplu cazul meu , cand si dupa 1 an de la schimbarea furnizorului, inca mai primesc facturi de energie electrica de la furnizorul vechi ( pe care evident nu le platesc ) ba chiar sunt cautat de societati de recuperare datorii si somat sa achit facturile.