Scapam si de data asta? Productia de energie este la limita sistemului, pretul la limita recordului negativ

Respira din ce in ce mai greu sistemul energetic national de cateva zile incoace. Cu apa putina, cu vant aproape deloc am ramas la mana celorlalte tipuri de energie cu care reusim sa alcatuim mixul energetic, insufficient insa pentru a ne satisface consumul care in aceste zile caniculare se apropie de 8000 de MW, in orele de varf. Sa ne mai mire ca in piata pentru ziua urmatoare pretul energiei se apropie de varful atins in iarna lui 2017, cand aveam un consum de 10.000 de MW si o productie de 9.000 de MW? Nu trebuie sa ne mire, ci mai curand sa ne sperie, caci mai avem doua luni cu temperature mai blande si intram in iarna. Cu stocuri sau fara stocuri, situatia sectorului de generare este dramatica in anumite perioade.

Presedintele Agentiei Nationale de Reglementare in domeniul Energiei, Dumitru Chirita, declara zilele trecute ca autoritatea va retrage anul acesta licente de functionare pentru aproape 4000 de MW din sistemul de generare, apropiindu-ne astfel la o situatie mult mai aproape de realitate intre ceea ce inseamna MW instalati si MW reali in productie. Domnul Chirita a recunoscut ca intre centralele care isi vor pierde licenta se afla si grupuri care sunt cuprinse in rezerva de sistem, ceea ce inseamna ca acestea primesc niste bani (deloc putini) pentru ca stau, dar cu conditia sa intervina atunci cand dispecerul energetic national le-o cere?

Intrebarea este de ce nu sunt solicitate grupurile din rezerva de sistem in conditiile in care mai multe zile la rand productia nu acopera consumul, iar pretul energiei creste spectaculos. Din punctual nostru de vedere exista doua raspunsuri: ori aceste grupuri nu sunt in stare sa mai porneasca, ori costurile lor de productie sunt atat de mari incat este de preferat sa importam energie electrica, indiferent de prêt. Probabil sunt valabile ambele variante.

Asadar, ieri, la 9 dimineata Romania importa 1300 de MW, in timp ce pretul maxim atins in PZU era de 655 de lei pe MWh, foarte apropiat de recordul absolut atins in iarna lui 2017 (luna februarie) cand s-a atins nivelul de 680 de lei/MWh. A urmat, la vremea respectiva un val de falimente sau insolvente in randul furnizorilor de energie electrica si s-a constituit la nivelul Parlamentului o Comisie de ancheta pentru a identifica cauzele. Nu au prea avut ce identifica caci lucrurile erau mai mult decat clare. Furnizorii nu au stiut sa-si organizeze portofoliile si in consecinta vina a cazut in carca acestora.

De atunci incoace lucrurile s-au schimbat insa, dovada ca la pretul de 655 de lei/MWh nimeni nu mai zice nimic. Nici comisii de ancheta, nici incercari de manipulare a pietei, ci pur si simplu incapacitate de a produce. Pai, de cati ani de zile atragem atentia ca vom ajunge in aceasta situatie? Mult laudatul mix energetic romanesc este varza daca nu avem apa pe Dunare si daca nu bate vantul. Carbunele, nuclearul si hidrocarburile nu pot sa compenseze deficitul or cat de mult s-ar stradui. Mai mult, de la o capacitate instalata pe carbune de vreo 6000 de MW (parte teoretica) ar urma sa ramanem cu cel mult 3000 de MW in urmatorii ani, datorita problemelor legate de poluare, de achizitia certificatelor verzi etc. Ce punem in loc?

Energie din import, ar fi raspunsul. Si aici sunt insa problema caci capacitatea de interconexiune este limitata. Si chiar daca nu ar fi, deficitul de energie si importul intra in balanta comerciala a Romaniei. Asta ne mai lipsea, sa fim importatori net de energie.

Pentru astazi preturile din piata Spot s-au mai domolit nitel. A facut un efort Hidroelectrica si a venit cu o productie de aproape 2000 de MW si a inceput sa bata si vantul. Poate scapam, daca in urmatoarele zile se schimba vremea. Intrebarea este insa pentru cat timp? Au apucat sa-si faca mentenanta grupurile care in vara asta au tras din greu sa sustina consumul de energie? Vom avea gaze, apa, carbune la iarna? Dumnezeu cu mila.