Sistemul energetic la limita extremelor: de la deficit de energie la exces ?

Va ajunge Romania sa detina capacitati de productie energie electrica mult peste necesarul de consum? Care va fi pretul investitiilor anuntate?

In urma cu cativa ani ne dadeam de ceasul mortii sa grabim investitiile in noi capacitati de generare de energie, astfel incat sa ne putem asigura macar necesarul de consum intern. La vremea respectiva consumul de energie electrica se situa la o medie de 8000 de MW, cu varfuri de peste 9000 de MW pet imp de iarna. Cum multe capacitati, in special cele din componenta Termoelectrica, au fost inchise iar cele ramase pe carbune si combustibili lichizi erau invechite si cu randamente scazute, devenea evident ca fara constructia a noi unitati Romania riscam chiar un black out. Peste aceasta situatie a intervenit politica Uniunii Europene de decarbonizare si trecerea la surse alternative de energie, ceea ce a surprins Romania cu un picior in groapa.

Smart city and communication network concept. IoT(Internet of Things). ICT(Information Communication Network).

Am asistat la un boom al energiei regenerabile in perioada 2007-2009 si apoi la o blocare aproape totala a investitiilor in energia verde, in urma unor decizii luate de guvernele anterioare. Avem instalati totusi peste 5000 de MW in eolian si solar si ne inspaimantam la gandul ca noul boom ar putea aduce in sistem peste 10000 de MW in anii ce vin. In momentul de fata au fost deja aprobate proiecte de circa 7000 de MW. Explozia investitiilor in energie verde pare a fi insotita insa de o adevarata  efervescenta a investitiilor in centrale pe gaze si in centrale nucleare, cel putin la modul declarativ. Totusi, exista deja proiecte care in maxim 10 ani ar aduce in sistemul energetic inca vreo 5000 de MW din sursele amintite. Si daca luam in considerare capacitatile functionale in momentul de fata, de circa 8000 de MW reali, ar insemna ca peste vreo 10 ani sa avem o capacitate instalata in sistemul energetic de peste 20000 de MW. Sigur, avand in vedere capacitatea reala a productiei de energie verde, functional am putea beneficia in momente de varf de consum de o capacitate reala de peste 10000 de MW, sau poate chiar mai mult. Precizam ca nu am luat in considerare productia offshore, care se estimeaza ca va mai adduce 3000 de MW in sistem.

Intrebarea este ce facem cu aceasta energie, daca ne raportam la consumul din aceasta perioada care nu trece de 6500 de MW, iar pe timp de iarna ne asteptam la varfuri de 8000 de MW. O exportam, pare cea mai la indemana solutie. Sa fie chiar asa de simplu?

Cu ochii concentrati pe sectorul de generare am uitat insa de zona de distributie si de transport, unde boom-ul investitional este de departe de a tine pasul cu sectorul de generare. Recent, Transelectrica a anuntat constructia coridorului de inalta tensiune in Curent Continuu (HVDC) de 5000 de MW, pana in 2030, care va traversa Romania de la Est la Vest astfel incat capacitatea de export a Romaniei sa treaca de 8000 de MW. Cine ne va cumpara aceasta energie este o alta poveste si depinde de cat de ieftina va fi prin comparative cu cea produsa in alte tari europene.

Pentru ca tara noastra nu are o strategie energetica adaptata noilor realitati exista riscul sa ne trezim cu capacitati de generare care nu-si vor putea sustine economic existenta. Scaderea consumul ar fi trebuit sa ingrijoreze in aceeasi masura decidentii precum au fost ingrijorati de lipsa de capacitati de productie. Nimeni nu face o corelare intre toate componentele sistemului energetic astfel incat sa nu se adanceasca decalajele de dezvoltare intre ele. Pe de alte parte nimeni nu se intreaba cum va fi gestionat mixul energetic atunci cand vom avea exces de energie eoliana si solara, iar centrala nucleara de la Cernavoda va avea patru unitati active, la care se adauga SMR-urile cu alti 460 de MW. De asemenea, cand vor intra in sistem centralele de la Mintia, Iernut, Isalnita, Turceni si altele care trebuie sa apara pe baza gazelor din Marea Neagra, ne vom afla in fata a inca cateva mii de MW. Ori, centralele respective, ca sa fie rentabile trebuie sa functioneze nu sa asigure doar echilibrarea sau pornirea in varful de consum.

In continuarea a ceea ce afirmam noi in momentul de fata credem ca ar fi util sa utilizam si un text al domnului Petriso Peiu, care ridica problemle reale ale urmatoarelor investitii:

“Aflăm de la Societatea Nuclearelectrica, aflată în subordinea  ministrului energie că guvernul, împreună cu compania respectivă, au decis să construiască două noi reactoare nucleare, fiecare a câte 700 MW putere instalată, în valoare de aproximativ 7 miliarde de euro. Cu alte cuvinte, statul român va plăti (conform  Acordul de sprijin privind Proiectul Unităţile 3 şi 4 CNE Cernavodă, din 31.03.2023, parte integrantă din Legea 74/2023) aproximativ 5 milioane de euro pentru fiecare MW de putere instalată în cazul celor două reactoare noi de la Cernavodă. Nemaipunând la socoteală că partea de construcții propriu-zise deja există acolo de foarte mulți ani, deci costul real ar trebui mărit cu sumele corespunzătoare construcției.

Tot statul român realizează, mai la nord, la Iernut, o centrală pe gaze în ciclu combinat cu o putere instalată de 430 de MW. Costurile de realizare a acestei centrale sunt de 268 de milioane de euro (alocarea inițială, în 2016, la semnarea contractului) plus 70 de milioane de euro, alocați anul acesta suplimentar de către guvern. În total vorbim despre o sumă de 338 de milioane de euro pentru 430 de MW putere instalată. Adică un cost de 786 000 de euro pentru fiecare MW instalat în centrale pe gaze.

Concluzia este simplă: România plătește un cost de șase ori și jumătate mai mare pentru un MW de putere instalată în centrală nucleară decât același MW instalat într-o centrală pe gaze în ciclu combinat!

Și-atunci se pune o întrebare la fel de simplă: de ce nu facem centrale pe gaz în ciclu combinat, ci facem centrale nucleare?

De altfel, o astfel de întrebare și-au pus-o și alții, care au și întocmit o reprezentare grafică a costurilor comparabile de producție pentru fiecare MWh furnizat de centralele electrice  pe diferite tipuri de sursă de energie. Costurile comparabile de producție includ costurile de investiții inițiale plus costurile de operare și mentenanță. După cum se vede în graficul de mai jos, cel mai scump MWh este produs în parcurile eoliene off-shore (turbine montate în mare), cam 90 USD/MWh. Urmează centralele nucleare, cu un cost de peste 62 de USD/MWh, cea mai ieftină energie electrică produsă fiind cea în centrale pe ciclu combinat, de doar 14,3 USD/MWh, de mai bine de 4 ori mai ieftină decât energia produsă în centrale nucleare. Și, atenție! vorbim despre centrale electrice noi, care urmează a fi construite în Statele Unite, a căror operare va începe din 2028. Graficul poate fi văzut aici.

Este, deci, cât se poate de clar faptul că ministrul Burduja se angajează la plata unor sume destul de mari din banii noștri ai tuturor. Repet: fără nicio licitație, care să ne indice că prețul pe care îl vom plăti este corect. Dar este, oare, justificată alegerea energeticii nucleare pentru a rezolva problema insuficienței energetice din România?

CE PRODUCE ROMÂNIA ACUM

Pentru început, să vedem care este structura producției noastre actuale de energie, după o criză majoră și după închiderea forțată a multor capacități pe gaze și pe cărbune: aproximativ un sfert din producție în luna septembrie a provenit din centrala atomică de la Cernavodă (23,8%), un procentaj similar provenind din hidroenergie (22,5%). Deci, cam jumătate din energia noastră vine din aceste două surse principale. Apoi urmează energia provenită din centralele pe gaze gaze (19,1%), din cărbune (15,1%), cea eoliană (15%), cea fotovoltaică (3,8%) și cea din biocombustibili (0,7%) .