Stocarea energiei devine principala preocupare pentru sistemul energetic în anii următori. Până în 2030 ar trebui să avem 4 GW numai în baterii.

Publicația Energy-Center.ro organizează în 16 noiembrie cea de-a doua ediție a conferinței “Stocarea energiei – cea mai mare provocare a sistemului energetic in anii urmatori”, la hotel Marshal Garden, începând cu ora 10,00. Am anticipat încă de anul trecut că în contextul unui boom investițional în noi capacități de energie regenerabilă, stocarea va fi cea mai mare provocare a sistemului energetic. Și, iată că am avut dreptate. Din păcate România nu are încă o legislație adaptată realităților actuale din sistem și nici nu dă semne că are soluția pentru a nu crea dezechilibre majore în urma investițiilor în parcuri fotovoltaice și eoliene. Tocmai din acest motiv încercăm să aducem din nou la aceeași masa autoritățile, investitorii, companiile de distribuție și specialiștii în domeniu, astfel încât să avem un orizont vizavi de cee ace trebuie să facem cât se poate de urgent. Inițiativa noastră este completată de Raportul de țară al Băncii Mondiale, care anticipează unde trebuie să ajungem din acest punct de vedere până în 2030 și chiar 2050. Mai jos redăm ideile principale ale acestui raport.

România va ajunge până în 2030 la o capacitate de stocare a energiei electrice în baterii de 4 GW şi de peste 11 GW până în 2050, însă adoptarea timpurie ar putea necesita sprijin prin politici şi un anumit nivel de finanţare prin granturi, conform Raportului de Ţară privind Clima şi Dezvoltarea pentru România al Grupului Banca Mondială, lansat marţi și citat de Agerpres.

„Stocarea în baterii – critică pentru a sprijini creşterea rapidă a energiei electrice provenite din surse regenerabile – se preconizează că va ajunge la capacitatea de 4 GW până în 2030 şi la peste 11 GW până în 2050, deşi adoptarea timpurie ar putea necesita sprijin prin politici şi un anumit nivel de finanţare prin granturi”, se menţionează în raport.

Calea propusă de experţii BM pentru decarbonizare necesită un mix variat de surse de generare de energie electrică, ţinând seama de un grad mai mare de electrificare al întregii economii. Modelarea arată că 47% din generarea de energie electrică va proveni din surse solare şi eoliene până în 2050, iar încă 7% va proveni din energie hidraulică, 5% din hidrogen verde şi 1% din alte surse regenerabile. Astfel, cota de surse regenerabile va ajunge la 60%.

„Cererea de energie electrică creşte de peste două ori între 2022 şi 2050 în toate scenariile proiectate cu net-zero. Ca urmare, creşterea şi consolidarea reţelelor de transport şi de distribuţie a energiei electrice va fi esenţială”, mai semnalează raportul.

Potrivit sursei citate, România este în continuare foarte dependentă de combustibilii fosili pentru nevoile sale de energie, aproximativ 72% din totalul de energie disponibilă în România depinzând în prezent de combustibili fosili.

Sectorul de transport este principalul consumator de produse pe bază de petrol, cărbunele este transformat în energie electrică sau consumat direct de sectorul industrial, iar gazele naturale sunt utilizate pe larg în industrie şi în gospodării, incluzând ceea ce este transformat în energie electrică şi în încălzire centralizată. Mai mult, intensitatea energetică a României rămâne cu peste 60% mai mare decât media UE, în ciuda faptului că a scăzut cu 30% în ultimii zece ani.

Documentul punctează că sectorul energetic este în continuare responsabil pentru aproximativ două treimi din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) din România, însă actualele politici de decarbonizare sunt construite plecând de la reducerile de emisii deja realizate.

Astfel, sursa citată subliniază că emisiile asociate cu energia au scăzut cu 37% între 1988 şi 1994, în mare parte ca urmare a schimbării structurale a economiei, şi cu 21,5% între 1994 şi 2019.

„Pentru a îndeplini Net0@2050, România va avea nevoie să înregistreze progrese majore în ceea ce priveşte generarea şi consumul de energie şi va trebui să extindă electrificarea economiei. Priorităţile pe termen scurt ar trebui să includă îmbunătăţirea rapidă a eficienţei energetice, o implementare extinsă a surselor regenerabile şi o mai mare electrificare a economiei – în special în transportul rutier, industria uşoară şi încălzirea cu temperatură joasă pentru clădiri”, recomandă BM.

Raportul mai menţionează că, în timp ce reducerea emisiilor din generarea de energie se poate baza pe tehnologii care deja există şi sunt accesibile ca preţ, va fi critic să se pună bazele pentru decarbonizarea pe termen lung a sectoarelor în care reducerea emisiilor este dificilă (de exemplu industria grea, agricultura, managementul deşeurilor şi transportul mărfurilor). Acest din
urmă pas va depinde de maturizarea progresului tehnologic în ultimii ani ai tranziţiei, precum hidrogenul verde, şi de captarea, utilizarea şi stocarea carbonului.

Totodată, reducerea cererii de combustibili fosili ar contribui la securitatea energetică, atenuând riscurile legate de ofertă şi de preţuri. Deşi este cel mai mare producător de petrol şi de gaze din Europa Centrală şi de Est, România încă mai importă 32,1% din energia de care are nevoie, ceea ce o expune la preţurile globale volatile la energie şi la potenţiale perturbări de alimentare. În 2021, România a importat 69% din petrolul, 23,4% din gazele şi 24,1% din cărbunele pe care le-a consumat, semnalează autorii raportului.

„Deşi matricea de generare de energie electrică în România este diversificată, combustibilii fosili deţin în continuare un rol important. În 2021, combustibilii fosili au contribuit cu aproximativ 36% la producţia de energie electrică a României, restul de 64% provenind din surse regenerabile şi din energie nucleară. Capacitatea instalată reprezintă 16,5 GW, cu 7 GW în medie livraţi în sistem, din care 46% consumaţi de industrie, 31% de gospodării şi 19% de sectorul serviciilor”, arată raportul.

În acest context, pentru decarbonizarea generării de energie electrică este nevoie, pe termen scurt, de eliminarea treptată a energiei pe bază de cărbune. Cărbunele acoperă mai puţin de 18% din generarea de energie electrică, dar contribuie cu peste 68% la emisiile sectoriale. Eliminarea treptată a generării pe bază de cărbune urmează să fie finalizată până în 2032, dar împreună cu posibila creştere a cererii de energie electrică, ca urmare a creşterii naturale şi a extinderii electrificării, acest lucru va crea presiuni asupra alimentării.

În opinia experţilor Băncii Mondiale, pentru abordarea acestora, sunt disponibile trei instrumente principale, unul dintre acestea fiind generarea suplimentară pe bază de combustibili non-fosili, România având cel mai mare potenţial de generare din sursa eoliană din sud-estul Europei, estimat la aproximativ 14.000 MW sau 23 TWh pe an.

Planul Naţional Integrat în domeniul Energiei şi Schimbărilor Climatice (PNIESC) 2021-2030 vizează adăugarea a 6.000 MW de energie electrică generaţi din energie solară şi eoliană, 1.100 MW din energie hidraulică şi 675 MW din energie nucleară până în 2030, faţă de nivelurile din 2015.

Un alt instrument ar fi generarea suplimentară pe bază de gaze. PNIESC indică nevoia de a adăuga 1.400 MW capacitate de generare pe bază de gaze până în 2030, pentru a se asigura că sistemul este suficient de flexibil pentru a putea gestiona mai multă energie din surse regenerabile. Dar Taxonomia UE de activităţi sustenabile defineşte condiţii stricte pentru eligibilitatea investiţiilor noi în centrale electrice alimentate cu gaz pentru finanţare din fonduri UE, ceea ce impune o trecere la gaze cu conţinut redus de carbon până în 2035.

Cel de-al treilea instrument recomandat de BM este eficienţa energetică şi conservarea, progresul pe acest segment fiind esenţial pentru a reduce presiunea asupra alimentării cu energie electrică, a reduce emisiile în mod eficient din punct de vedere al costurilor, a creşte competitivitatea industrială şi a genera energie electrică mai ieftină pentru utilizatorii finali.

Pe de altă parte, raportul subliniază că pentru a gestiona creşterea preconizată a procentului de energie electrică generată din surse regenerabile şi o potenţială scădere a disponibilităţii energiei hidraulice vor fi necesare investiţii majore în infrastructura asociată cu energia electrică.

Generarea de energie electrică este foarte concentrată în estul României, în apropiere de Marea Neagră.

„Va fi nevoie de un sistem de transport de energie mai puternic pentru a conecta capacitatea regiunii cu centrele de cerere din vestul ţării şi va fi nevoie de investiţii în servicii auxiliare şi în capacitate de rezervă, pentru a asigura securitatea alimentării. Mai mult, consolidarea interconexiunilor internaţionale va asigura securitatea energetică şi va facilita exportul de energie regenerabilă. Transelectrica, operatorul sistemului de transport din România, s-a angajat să investească 1,4 miliarde euro până în 2031 pentru a moderniza reţelele de transport, a integra alimentarea din surse regenerabile şi a creşte cota de capacitate interconectată regional până la pragul de 15% prevăzut de UE (a se vedea mai multe detalii despre investiţii în Capitolul 4). PNIESC estimează un necesar de 400 MW de stocare în baterii până în 2030, dar pentru a atinge neutralitatea regională climatică până în 2050 va fi nevoie de mai mult”, se precizează în document.

Acesta mai arată că resursele de apă sunt esenţiale pentru securitatea energetică şi decarbonizarea României, aproximativ 50% din generarea de energie electrică din ţară provenind din energie hidraulică şi energie nucleară.

„Variabilitatea precipitaţiilor şi cererea de apă sunt în creştere, motiv pentru care echilibrarea nevoilor tuturor utilizatorilor de apă va fi şi mai complexă. Seceta din 2022 a fost un mesager al provocărilor care vor urma – generarea de energie electrică din surse hidro a scăzut la un minim istoric, centralele nucleare aproape au fost oprite din cauza debitului redus de apă pe Dunăre şi peste 200 de oraşe mici au avut nevoie de cisterne pentru a se alimenta cu apă. Mai mult, generarea de energie electrică din surse hidro ar putea fi afectată de inundaţiile extreme, care ar putea deteriora barajele şi centralele şi ar putea impune utilizarea lacurilor de acumulare pentru a controla inundaţiile”, atenţionează autorii raportului.