Suspect de multa liniste in sectorul energetic inainte de venirea iernii

Obisnuiti sa ne agitam la inceputul fiecarei ierni cu privire la starea sistemului energetic national si la felul in care suntem pregatiti sa facem fata unui consum crescut de energie si gaze asteptam niste semnale de la Guvern, sau de la Ministerul Economiei, privind masurile care s-au luat si implicit garantarea aprovizionarii. Surpriza, nimeni nu spune nimic. Au aparut la un moment dat niste informatii ca avem deja depozitate circa 2,9 miliarde metri cubi de gaze (asta pentru ca nu s-au consumat gazele inmagazinate anul trecut), dar nu stim cum stam cu apa, cu carbunele cu titeiul si mai ales cu contractele privind importurile de gaze in situatii de consum ridicat.

Pe de alta parte, pretul redus al titeiului si al gazelor naturale a facut ca pretul alimentelor de baza sa nu creasca, in ciuda faptului ca agricultura a avut o scadere dramatica in PIB. Mai bine spus, seceta a injumatatit productia in toate sectoarele agricole. Si, totusi, prin comparatie cu anul trecut, preturile nu au crescut. Acest lucru se poate constata de catre oricine se duce la piata, fara sa astepte analizele Institutului National de statistica.

Dincolo de aparente insa, iarna bate la usa. Pretul energiei electrice din piata concurentiala urmeaza un trend crescator in ciuda faptului ca avem un consum in scadere. La gaze naturale lucrurile stau cam la fel. Pandemia de Covid a influentat in mare masura previziunile pe marginea consumului, caci nu se stie cand sau in ce circumstante, economia poate fi blocata prin masuri restrictive impuse de guvern. Sa incercam sa ne inchipuim ce efecte produce inchiderea totala a unitatilor de invatamant, de pilda, in aceste luni de toamna-iarna, care nu mai consuma nici energie electrica nici gaze naturale. Putem adauga si marile cladiri de birouri, centrele comerciale sau chiar unitati de productie lovite de Covid in randul angajatilor.

Spunem aceste lucruri pentru simplu motiv ca iarna care bate la usa nu mai prea are multe lucruri commune cu iernile trecute, cel putin din punctul de vedere al asigurarii resurselor energetice. Ceea ce vrem sa subliniem in abordarea noastra este faptul ca nimeni nu ne da nici un semnal, nici de la guvern si nici din partea companiilor din sectorul energetic. In context ne amintim o analiza scrisa in urma cu trei ani, cand Covidul nu marsaluia prin Romania, dar problemele sistemului erau oarecum aceleasi. Iata ce spunea unul dintre colaboratorii Energy-Center, domnul Gabriel Dumitrascu, in luna noiembrie a anului 2017:

Consumul de gaze naturale reprezinta peste 40% din consumul anual de energie al Romaniei. Romania consuma, in ultima perioada, anual, 11-12 miliarde mc de gaze naturale. Consumul nu este impartit liniar pe fiecare luna. Spre exemplu, o gospodarie consuma in medie anual cca. 1200-1400 mc gaze naturale, din care cca. 1000 mc in cele 120 de zile de sezon rece. Productia nationala de gaze naturale este in jur de 11-12 miliarde mc. Aparent, am spune ca suntem independenti.

Sa vedem cum stam cu productia zilnica. Producatorii romani, cu mici variatii care depind de conditiile climaterice, extrag zilnic aproximativ 30 milioane mc. In lunile de vara, cand consumul este redus, excesul de gaze naturale neconsumat este injectat in depozite si inmagazinat pentru consumul de iarna. Romania are depozite de inmagazinare care insumeaza o capacitate de 3,3 miliarde mc.

Analizand consumul de iarna, constatam un consum mediu zilnic de cca 56 milioane mc, acoperit din productia zilnica de 28-30 milioane mc, la care se adauga intre 24 si 30 milioane mc din depozite, Trebuie inteles ca depozitele nu sunt niste caverne, cum gresit considera unii, ci sunt structuri geologice poroase, in care se impregneaza gazul natural injectat. Pentru o intelegere mai usoara, imaginati-va un burete impregnat cu un litru de apa. Daca vrem sa recuperam apa si atarnam buretele deasupra unui borcan, observam ca la inceput debitul de apa ce se scurge este mare si pe masura ce trece timpul acesta scade. La final, in borcan nu reusim sa mai strangem litru de apa. O parte din apa ramane in porozitatile buretelui. Aceste observatii sunt valabile si in ceea ce priveste comportamentul, in timp, al unui depozit de gaze “Ce se extrage nu este o constanta, ci, pe masura ce se epuizeaza energia din zacamant, presiunea scade, iar cantitatile extrase din depozite scad si ele. La inceputul iernii putem extrage din depozite zilnic 27 milioane de metri cubi, dar spre sfarsitul ciclului, adica februarie-martie, cantitatea care poate fi extrasa scade”, spunea saptamana trecuta directorul operatorului de transport gaze naturale, in fata comisiei de ancheta asupra activitatii ANRE.

In consecinta, daca la inceputul sezonului rece 2016 au fost inmagazinate 2,35 miliarde mc si extractia(restitutia) era de 27 milioane mc/zi, in varful de consum de la jumatatea lui ianuarie 2017 mai erau inmagazinate 1,65 miliarde mc si extractia era 26 milioane mc. In 2012, varful de consum a fost la jumatatea lui februarie si in depozite mai erau 1,2 miliarde mc, iar extractia a fost de 22 milioane mc. Varfurile de consum de iarna 2012 vs. 2017 au fost de cca.72 milioane mc/zi, acoperite din productia curenta de cca. 30 milioane mc, extractia din depozite 22 vs. 26 milioane mc, diferenta fiind acoperita din importuri de 15-20 milioane mc/zi. Deci, cu cat varful de consum este mai tarziu, cu atat capacitatea de a asigura consumul, fara a apela la importuri masive, scade.
La finalul sezonului rece 2012, dar si a celui din 20016-20017 in depozite au ramas cca. 0,5 miliarde mc de gaze naturale, GREU DE EXTRAS, care se constituie in zestrea depozitelor, reportata de la an la an. Sa concluzionez, pentru acoperirea varfurilor de consum si asigurarea securitatii aprovizionarii cu gaze naturale Romania are mai multe optiuni, luate separat sau impreuna:

ANRE, cand stabileste stocurile de iarna, sa adauge peste 0,5 miliarde mc(zestrea depozitelor) cantitatea reala, utilizabila si necesara acoperirii consumului de iarna. Astfel, cantitatea inmagazinata ar fi in jur de 2,8 miliarde mc, nu 2,2-2,3 miliarde mc, ca acum. Cresterea cantitatii disponibile pe timp de iarna, pana la incidenta cu acoperire consumurilor la varf, se poate face si prin marirea capacitatii curente de extractie din campurile active sau deschiderea de exloatari noi in perimetre cu rezerve demonstrate(Buzau, Marea Neagra, etc) sau cresterea capacitatii de inmagazinare de la 3,3 miliarde mc, in prezent, la 5-5,5 miliarde mc, incluzand si capacitati LNG. In consecinta, daca gazul de import este mai scump ca gazul inmagazinat, folosesti gazul din depozite.

Cel putin o parte din gazul depozitat, stocul de siguranta, ar trebui finantat de la rezervele de stat.

Dar toate aceste masuri necesita bani, fie pentru finantarea stocurilor suplimentare, fie pentru investitii. Rezerve financiare au fost, dar banii s-au dus pe dividende, lasand companiile controlate de stat decapitalizate. Pe de alta parte, sunt promovate masuri legislative si administrative de blocare sau macar de incetinire a dezvoltarii de noi perimetre de exploatare, descurajand investitiile private. Acest ultim aspect, pare a fi, cel mai important scop al propunerii de modificare al legii energiei.

Romania are gaze naturale! Romania nu are oamenii potriviti la conducerea sectorului energetic, care sa ofere viziunea si pragmatismul, pentru ca securitatea energetica sa nu ramana doar un vis, ci sa fie un obiectiv realizabil, de care sa beneficieze fiecare roman si care sa contribuie la dezvoltarea tarii.

Desigur, ne intrebam ce s-a schimbat intre timp? Cum am ajuns sa fim atat de indiferenti la aceste aspecte doar pentru simplu fapt ca pandemia ne consuma tot timpul? Mai face cineva asemenea analize?