Unde dai si unde crapa: masurile UE in piața de energie și gaze aduc bani mai multi la buget, dar nu aduc facturi mai mici pentru consumatori

După distrugerea speranțelor românilor privind obținerea unor facturi mai mici la energie, de prea multele OUG-uri, privirile au fost ațintite asupra UE. Dar am aflat că multe din țările UE sunt interesate în principal de a strânge bani la buget și mai puțin de a rezolva problemele consumatorilor. UE a aprobat zilele trecute 3 măsuri pentru criza energetică: unele au rolul să se obțină bani suplimentari la buget, profitând de criză și doar una de reducere indirectă a prețului la energie electrică, dar care nu va avea efect mai repede de 3-4 luni.

Măsurile UE adoptate sunt:

• Introducerea unei taxe de solidaritate pentru sectorul combustibililor fosili, în fapt o supraimpozitare a activității în sectorul petrolului brut, al gazelor naturale, al cărbunelui și al rafinăriilor.
• Plafonarea veniturile de pe piață la 180 de euro/MWh pentru producătorii de energie electrică, inclusiv intermediarii, care utilizează așa-numitele tehnologii inframarginale pentru a produce energie electrică, cum ar fi sursele regenerabile, energia nucleară și lignitul.
• Reducerea obligatorie a consumului de energie electrică cu 5% la orele de vârf.

Supraimpozitarea combustibililor fosili – nu este o măsură de scădere a prețului la energie și gaze pe termen scurt, dar este o măsură de menținere a prețurilor mari pe termen lung.

Rusia continuă să reducă fluxurile de gaze ca parte a strategiei lor de război, prețurile nu sunt realiste și, astfel, și-au pierdut importanța pentru a conduce comportamentul pieței. Mai mult, ar fi profituri extraordinare pe care aceste companii nu s-ar fi bazat niciodată și, prin urmare, nu ar fi avut dreptul să le încaseze. În același timp Europa a pus embargou pe produsele petroliere rusești diminuînd astfel artificial oferta și determinând prețuri mai mari pentru produsele petroliere urmare a diferenței între cerere și ofertă. Dar, aceste prețuri mari au determinat impulsul pentru dezvoltarea de noi tehnologii – cum ar fi SMR-urile și pentru demararea de noi investiții, care altfel nu ar fi demarat. Acest proces trebuie încurajat, chiar obligat să continue inclusiv prin măsuri fiscale. Dacă după război gazul ar curge din nou din Rusia, prețurile ar scădea, veniturile suplimentare ar scădea din nou rapid și atunci din nou nu s-ar mai realiza investiții în noi capacități de producție. Dar acest scenariu nu se susține, deoarece UE vrea oricum să scape de gazul și petrolul rusesc. Și astfel, ar trebui să fie folosite toate veniturile mari din prezent pentru investiții în noi capacități de producție și creșterea eficienței energetice la consumatori, care să garanteze existența suficienței capacități de generare a energiei în viitor și prețuri suportabile pentru aceasta. Investitorii în surse regenerabile, hidro, nucleare, au luat în considerare posibilitatea ca unii combustibilii fosili să devină insuficienți, iar pentru aceasta nu trebuie sancționați, ci încurajați să investeacă și mai mult, deoarece în lipsa unor măsuri de creștere a producției și eficientizare a consumului, care trebuie luate astăzi, crizele energeice viitoare, vor fi mult mai dure decât aceasta Europa este un importator net de energie și Europa devine din ce în ce mai săracă din cauza prețurilor extrem de ridicate la energie. Acest lucru nu poate fi prevenit împărțind tortul într-un mod diferit, tot același tort rămâne. Nu există altă opțiune decât să faci ceea ce trebuie făcut: să lucrezi din greu, să lucrezi eficient, să lucrezi inteligent și să colaborezi pentru creșterea cantităților de resurse, a capacităților de producție și creșterea eficienței energetice. Acum trebuie să renunțăm la populisme și să acționăm în acest sens, concomitent cu protejarea consumatoriilor vulnerabili (gospodării și întreprinderi).  Orice taxă denaturează și schimbă comportamentul actorilor de pe piață. Dar teoria fiscală spune că pentru a minimiza acest efect de denaturare, taxele trebuie plasate la un nivel scăzut în lanțul valoric.   Plafonarea veniturilor producătorilor de energie electrică – nu este o măsură de scădere a prețului pe termen scurt, dar este o măsură care poate aduce penurie de energie  Plafonul ar trebui să se aplice producătorilor și ar trebui să elimine veniturile producătorilor de energie din tehnologii cu cost mic. Ideea pare simplă, dar nu este ușor de implementat fără să creeze derapaje. Problema principală este cum se determină venitul real pe care fiecare producător l-a obținut cu capacitățile sale. Este posibil să-și fi vândut producția în contracte forward sau pe termen lung la un preț mult mai mic decât prețurile curente. În acest caz, producătorul nu are deloc profit, dar omologul său (furnizorul sau consumatorul) realizează profituri. În al doilea rând, un producător nu își vinde producția printr-o singură tranzacție, pot exista multe tranzacții pe piețele forward, day-ahead și intraday. Și, în sfârșit, dezechilibrele rămase sunt decontate cu prețul de dezechilibru. În al treilea rând, aceste tranzacții sunt efectuate în mod normal pentru un portofoliu de active și obligații contractuale. În acest caz, este imposibil să se monitorizeze toate tranzacțiile. În al patrulea rând, există autoproducția de către prosumatori. În acest caz, nu există o tranzacție explicită, dar prosumerul beneficiază prin evitarea plății prețului ridicat de vânzare cu amănuntul. Este evident că implementarea corectă și echitabilă a prețului limită pentru evitarea veniturilor suplimentare este imposibilă. S-ar putea opta pentru o implementare mai de bază, dar atunci rezultatul nu ar fi corect, deoarece companiile fără profit sunt supraimpozitate, iar alte companii cu posibil, profituri uriașe, rămân neatinse.

Reducerea obligatorie a consumului de energie electrică cu 5% la orele de vârf – măsură de reducere a facturilor consumatorilor, dar contestată de multe țări și discutabilă dacă va fi pusă în aplicare

În fapt singura măsură de reducerea facturilor consumatorilor luată de UE, este reducerea obligatorie a consumului de energie electrică cu 5% la orele de vârf. Trebuie să facem precizarea că aceasta este greu de aplicat, este nepopulară și își va arăta roadele în timp, cca 4 – 5 luni după ce ea va începe să funcționeze efectiv. Cu alte cuvinte efectele ei se vor simți la primăvară. Mult prea târziu pentru mulți consumatori, care nu vor avea această răbdare, mai ales în plină iarnă.

Analizând profilul de consum a energiei electrice în România din data de 1 octombrie 2022 constatăm că au existat doua vârfuri de consum, când consumul a fost mai mare decât producția de energie. Vârful de dimineață care a fost acoperit din hidro și import (mai ieftin decât energia produsă pe gaze) și vârful de seară acoperit de hidro, gaze, cărbune și import.

Creșterea cererii de energie la vârf de consum, determină creșterea prețului acesteia. Astfel, urmărind pentru aceeași zi prețurile cu care s-a vândut energia pe ore constatăm că la orele de vârf aceasta este de 3-4 ori mai mare decât în celelalte ore. Aceste prețuri mari care sunt indexate în contractele care se încheie în fapt pe piață au determinat în timp (6– 12 luni) creșterea prețului la energia electrică.

Dacă ar exista la vârf de consum, suficientă energie electrică produsă din surse ieftine și nu ar fi necesare importuri de energie, atunci prețurile nu ar fi crescut. Astfel, scăderea prețurilor la energie s-ar putea face pe termen mediu prin decalarea curbei de consum, astfel încât să nu mai apară această diferență mare între cerere și ofertă la vțrf de consum și implicit aceste prețuri mari.

În situați în care imaginăm un scenariu teoretic, în care în data de 1 octombrie 2022 am fi avut suficiente capacități de producție din surse regenerabile fotovoltaic/hidro/nuclear și o decalare a consumului într-un scenariu de tipul celui prezentat mai jos (reducerea consumului mediu la vârful de seară cu 6% și la vârful de dimineață cu 7% și creșterea consumului în orele amiezii), prețul teoretic de achiziție al energiei electrice ar fi variant în intervalul 0,6 – 0,9 lei/kWh, adică prețul final la consumator ar fi trebui să ajungă într-un interval de câteva luni la un nivel mediu de 1 leu/kWh (în preent prețul la consumatorul finale este între 2,5 – 3,9 lei/kWh).