Unde ne sunt megawatii care trebuiau sa asigure securitatea energetica a Romaniei?

Zilele acestea sistemul electroenergetic national se confrunta cu cea mai mare provocare din ultimii 30 de ani. Ne apropiem cu pasi repezi spre zile in care lumina se va opri asa cum se intampla inainte de 1989. La vremea respective insa consumul de current al Romaniei depasea frecvent pragul de 10.000 de MW, in conditiile in care cel putin theoretic aveam instalati peste 20.000 de MW. In zilele acestea varful de consum a atins undeva in jurul a 8.000 de MW la o putere instalata, desigur pe hartie, de putin peste 10.000 de MW. In realitate capacitatea maxima de productie de abia depaseste 6.000 de MW, iar caldura da mai batati de cap nu numai producatorilor ci si distribuitorilor si transportatorului de energie. Pericolele ne emeninta din toate partile, inclusiv pe liniile de import, de unde apar tot mai multe limitary. Disperat, Ministerul Energiei organizeaza tot felul de comandamente de urgenta, care nu vin cu nici o solutie. Ne-am trezit acum ca lipsa investitiilor in ultimii 30 de ani se razbuna crunt. Evident ca in aceste conditii nici piata de energie nu mai are nici o relevanta, toti actorii participant la aceasta piata fiind nemultumiti de felul in care este reglementata. Celebra decizie de a mai tine plafonate preturile pana in primavera anului viitor s-a dovedit inca o amenintare pentru functionarea sistemului energetic. Nu stie nimeni ce e de facut in actuala conjunctura.

In urma cu vreo 4 ani, Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul Energiei anunta ca Romania mai are inca o capacitate instalata de generare energie de 20.000 de MW. Ulterior, aceeasi institutie sustinea ca vor fi scosi din sistemul energetic national vreo 3000 de MW (pe partea de productie), in conditiile in care cifra oficiala este de vreo 22.000 de MW. De atunci au mai fost scosi din sistem inca vreo 6000 de MW, dar pe hartie tot am ramas cu vreo 12.000 de MW. Unde sunt ei ? Ministerul Energiei cauta cu disperare sa mai porneaca cate un grup pe unde il mai gaseste functional, cere renuntarea la lucrarile de mentenanta, dar tot nu reuseste sa aduca in productie mai mult de 150-200 de MW. Hidroelectrica pierde imens din productie in primul rand in centralele de pe Dunare si priveste cu disperare cum apa din lacurile de acumulare se subtiaza. Regeneraabilele sunt si ele la pamant, iar Nuclearelectrica nu va avea inca mult pana se va confrunta cu lipsa apei de racire.

In urma articolului nostru scris inca din 2020 “Cum am sarit din lac in put in domeniul producerii de energie electrica?”, am primit o serie de comentarii axate in principal pe efectele spargerii sistemului energetic in functie de materia prima utilizata in procesul de producere a energiei. Cu siguranta a fost o greseala spargerea sistemului, urmata de o canibalizare a producatorilor: hidro, carbune, nuclear, hidrocarburi, regenerabil. Am tras un semnal de alarma in articolul mentionat mai sus facand o comparatie cu anul 2017, cand Romania era exportator net de energie electrica in situatia in care avea un consum de peste 10.000 de MW in perioada de iarna. In 2020 eram la un consum de circa 9.000 de MW si la o productie constanta sub acest consum. Astazi situatia este si mai dramatica. Iata ce scriam in perioada in care ne asiguram integral consumul de energie elctrica, mai si exportam:

Capacitatea de productie de energie electrica stagneaza

Pe partea de investitii in productia de energie electrica inregistram cele mai mari ramaneri in urma, prin comparatie cu alte tari europene, exceptie facand industria regenerabilelor care a luat un avant extrem in perioada 2012-2016, cand au fost instalati in jur de 5000 MW in eolian si fotovoltaic, in baza unei scheme de sprijin extrem de generoase in faza initiala. Prin comparatie, Polonia a dat in functiune o centrala noua de peste 1000 MW, pe carbune, la sfarsitul anului trecut. Ungurii si bulgarii investesc in reactoare nucleare, alte tari in centrale eoliene sau pe gaz.

Structura sectorului de generare din Romania cuprinde in momentul de fata practic toate tipurile de productie, de la carbune, la nuclear, la hidro, la termic si pana la regenerabile. Avem un mix energetic de exceptie, dar eficienta lui incepe sa-si arate limitele in lipsa investitiilor. Iata cum se prezinta sistemul de productie, in teorie si in practica, cu avantajele si dezavantajele lui

Datele statistice luate in evidenta in strategiile energetice ale Romaniei consemneaza o putere instalata de 24.000 MW, din care se spune ca ar fi functionali cam 14.000 MW. Prima mare eroare care se face si care incet incet incepe sa-si arate consecintele. In primul rand, aceasta falsa iluzie ca am avea instalati 24.000 MW implica si consecinte pe plan international, mai ales atunci cand vorbim de capacitatea de interconexiune a Romaniei, care este raportata la capacitatea iluzorie de productie si nu la cea reala.

Obligatia europeana de a atinge procentul de 10%, pe relatia de interconexiune, raportat la puterea instalata de 24.000 MW, ar fi cu totul alta daca ne-am rezuma la ceea ce recunoastem, adica o putere de 14.000 MW. Din pacate, iarasi ne furam singuri caciula. La ce ne ajuta? La nimic. Dintr-o eroare, sau ignoranta legislativa, se pare ca nu putem scoate din raportari capacitati de productie care exista doar cu numele si care nu vor mai produce in veci energie electrica.

Calculul matematic, aritmetic in realitate este simplu:

– Hidroelectrica, cea mai performanta companie din piata de energie electrica, are o capacitate instalata de 6382 MW. La modul ideal, cand nivelul hidraulicitatii este cel prognozat atat pe Dunare cat si pe raurile interioare sau in lacurile de acumulare, Hidroelectrica poate atinge un varf de productie de 3500-4000 MW. De prea putine ori se intampla insa acest lucru si nu mai mult de cateva ore, in cel mai bun caz zile. In realitate, Hidroelectrica poate miza pe o medie de 2000-2500 MW, rolul ei de baza fiind asigurarea serviciilor de sistem (vom reveni cu declaratiile domnului Bogdan Badea, directorul general al Hidroelectrica);

Complexul Energetic Oltenia, al doilea mare producator din Romania, cu o putere instalata de 3240 MW, poate produce la varf, de asemenea in conditiii ideale, 2900 MW, nu mai mult de cateva zile insa. Nu tine de o eventuala lipsa a carbunelui, ci de conditii tehnice efectiv. Dincolo insa de productia de varf, conducerea CE Oltenia estimeaza ca o productie medie si constanta s-ar situa undeva la 1650-1700 MW.

Nuclearelectrica, care are o putere instalata in cele doua unitati nucleare, de 1400 MW, este producatorul cu cea mai mare constanta. Cu exceptia perioadelor de oprire a unuia sau altuia dintre reactoare pentru reviziile specifice, sau in cazul unor incidente, Centrala nucleara de la Cernavoda produce in banda cantitatea de energie pentru care a fost proiectata, fara a fi influentata de factori externi, cum se intampla in hidro, carbune sau vant.

Energia eoliana, care din punct de vedere al capacitatii instalate rivalizeaza cu cei mai mari producatori (aproximativ 5000 MW) a fost acceptata cu mare greutate in sistemul energetic, datorita dependentei de conditiile meteorologice, se confrunta cu mari probleme din pricina blocajului aparut in vanzarea ceritficatelor verzi. Aportul acestui tip de energie la totalul energiei electrice produse in Romania este greu de cuantificat si mai ales de apreciat. Sunt zile in care energia regenerabila (incluzand aici si fotovoltaicele) depaseste 2000 MW productie, dar sunt zile in care vorbim si de cate zeci de MW. Cu toate acestea, procentual vorbind, energia regenerabila are un aport mediu anual de circa 10-15 % sau chiar peste, in totalul energiei electrice produse in Romania.

Urmeaza apoi cele doua centrale apartinand celor doi mari producatori de gaze din Romania (Romgaz si Petrom), respectiv centralele de la Iernut si de la Brazi, care contribuie si ele cu circa 400, respectiv 800 MW la sistemul energetic. La acestea se adauga capacitatile de productie ale ELCEN si cele cateva centrale ramase in functiune (in cogenerare), cu un aport de circa alte 2000 MW.

La aceasta succinta prezentare a capacitatilor de productie functionale din Romania ajungem undeva la o medie de 9000-9500 MW. Ea nu este usor de intretinut insa pe o perioada mai lunga, cum ar fi cazul unei ierni prelungite. De unde ne acoperim atunci diferenta de consum? Desigur, raspunsul este simplu: din import. Ceea ce uitam insa este faptul ca atunci cand Romania are un consum ridicat, dat in general de conditiile meteorologice, si tarile din jurul nostru se confrunta cu aceeasi siutatie. Si atunci, s-ar putea sa nu avem de unde importa.

Avand in vedere evolutia ultimilor 27 de ani nu ne asteptam ca pe partea de generare sa se intample ceva semnificativ in 2018, din punctul de vedere al investitiilor. Ramane in lucru cel mai important obiectiv aflat in faza de constructie-centrala electrica de la Iernut apartinand Romgaz- care urmeaza a fi finalizata in anul 2020. Sunt, de asemenea, in derulare proiecte de modernizare si retehnologizare la doua grupuri de la Complexul Energetic Oltenia, precum si la centralele Stejaru, respectiv Vidrau si Jiu (apartinand Hidroelectrica). Cat priveste investitiile in industria regenerabila acestea sunt categoric stopate de legislatia aflata in vigoare. In concluzie, capacitatea de generare energie electrica a Romaniei nu va creste in nici un fel in 2018, dimpotriva, marea provocare constand in mentinerea ei la nivelul actual.

S-a schimbat ceva intre timp? Absolut nimic. In regenerabile nu s-a mai investit nimic, reactoarele 3 si 4 de la Cernavoda devin poveste, centrale noi pe gaze nu au aparut iar cele aflate in cogenerare dispar una cate una. Mai avem 10.000 de MW disponibili in momentul de fata?