Vine o iarna in care Rusia are Europa la picioare.

Piata globala si actualele decizii politice cu impact in energie joaca cu siguranta un rol si pot explica, in parte, cresterea pretului la gaze. Rolul esential este insa jucat de Kremlin si poate fi vazut de toata lumea, dar multi aleg sa caute raspunsuri in alta parte.

O analiza a modului in care Rusia câstiga din criza gazelor, realizata de Mihailo Goncear , presedinte al Centrului pentru Studii Globale, lector invitat la NATO si Comisia Europeana:

”In urma cu sapte ani, intr-o dimineata cetoasa de joi, in ziua de 27 februarie, ”omuletii verzi” au fost zariti pentru prima data in Crimeea.

Nouasprezece zile mai târziu, granitele unei natiuni europene au fost schimbate cu forta – pentru prima data de la al doilea razboi mondial – când Rusia a anexat teritoriul suveran ucrainean.

Ceea ce a permis derularea acestui blitzkrieg a fost simpla posibilitate de ”negare plauzibila” – o arma descoperita si utilizata cu indemânare de Kremlin pentru a dezorienta si semana confuzie in Alianta Transatlantica. Un simplu act de indepartare a unor insemne de pe uniforma armatei invadatoare a paralizat procesul decizional, a generat inactiune si a semanat semintele discordiei intre aliati. Kremlinul foloseste din nou aceeasi formula intr-un razboi al gazelor impotriva Ucrainei si impotriva Europei.

”Linii rosii” trasate in nisip

Teoretic, Occidentul a trasat ferm ”linia rosie” odata cu declaratia germano-americana emisa pe 21 iulie care a anuntat decizia de a „raspunde”  in situatia in care Rusia ”va folosi energia ca arma”.

Dar, pe masura ce furnizorul dominant al pietelor europene de gaze – Gazprom –  incepe sa strânga robinetele, retorica Berlin – Washington pare o amenintare lipsita de greutate. Din nou, Rusia foloseste negarea plauzibila. Si unii, in Occident, ignora in mod convenabil rolul jucat de Gazprom si amâna un raspuns decisiv.

Din martie, pretul contractelor la termen pe gaze s-a dublat, apoi s-a dublat din nou, ajungând la un maxim istoric inainte de sezonul de vârf. Cu siguranta, tendintele pietei globale a gazului conteaza, dar rolul esential jucat de Kremlin poate fi vazut de toata lumea, cu exceptia celor care aleg sa caute explicatii in alta parte.

Daca Rusia nu ar fi avut suficient gaz ca sa satisfaca cererea europeana, o conducta noua nu ar fi ajutat cu nimic. Problema nu e asta, Gazprom afirma ca a crescut in 2021 productia de gaze cu 18%.

In acest moment, Ucraina are o capacitate de tranzit de rezerva de aproximativ doua ori mai mare decât cea a Nord Stream 2, dar Gazprom a decis sa nu o mai foloseasca.

Purtatorul de cuvânt al lui Vladimir Putin, Dmitry Peskov, declara recent: ”Fara indoiala, punerea in functiune cât mai rapid a Nord Stream 2 va contribui la echilibrarea preturilor gazelor naturale din Europa”. In spatele propozitiei frumos ambalate nu e nimic altceva decât un santaj.

De ce urmareste atât de ferm Kremlinul operationalizarea acestui proiect? Ei bine, exista o gama larga de obiective strategice: decuplarea Ucrainei de la traseele de gaze, crearea de tensiuni in Alianta transatlantica, portretizarea Europei ca fiind lipsita de principii si mentinerea unei continuitati post-Merkel in relatiile germano-ruse.

De la stadiul de proiect, Nord Stream 2 a fost, si este, ceva despre control. Toate alegerile Occidentului sunt ghidonate de la Kremlin, in cea mai buna traditie a KGB, astfel incât, indiferent de ceea ce fac Berlin, Bruxelles sau Washington, câstiga in primul rând Moscova.

Este momentul ca Europa sa rupa acest cerc vicios.

Energia poate fi transformata in mai multe tipuri de arma. Criza din piata gazelor este similara cu lansarea unui covor de bombe, care pune la incercare capacitatea adversarului de a lupta. Ne putem astepta in continuare, in urmatoarele luni, la o lovitura ”chirurgicala” impotriva Ucrainei.

Sa incerci sa prezici momentul loviturii este imposibil. Totusi, un singur lucru este cert: va fi un atac hibrid invaluit in ambiguitate.

Diavolul se ascunde in detalii

Exista o vulnerabilitate speciala pe care Rusia ar putea sa o exploateze:
complexitatea tehnica a tranzitului de gaze. Nu este foarte simplu  sa trimiti miliarde de metri cubi de gaz pe sute, chiar mii, de kilometri de conducta.

Volumul zilnic actual al fluxului fizic de gaze prin Ucraina este de aproximativ 90 milioane metri cubi.

Sa presupunem ca Nord Stream 2 isi incepe operatiunile in aceasta iarna la doar 10% din capacitatea sa totala, care ar putea prelua pâna la 60 milioane metri cubi pe zi de pe ruta ucraineana.

Apoi, Ungaria a anuntat ca o parte semnificativa a importurilor sale de gaze din Rusia vor fi livrate, incepând din luna octombrie, prin ruta sudica – prin Turkstream. Aceasta va diminua cu inca 10 milioane metri cubi tranzitul prin Ucraina, care ar ramâne – doar in baza unor argumente strict tehnice – cu un tranzit de 20 milioane metri cubi pe zi. Adica, cu mai putin de o zecime din volumul de tranzit pre-pandemic (2019).

Actualul acord de tranzit al gazelor rusesti catre Europa nu obliga Rusia sa trimita fizic gaze prin Ucraina, ci obliga Gazprom sa isi onoreze contractele. Obiectivul final al Kremlinului este acela de a scadea la maximum importanta Ucrainei pe ruta gazelor, iar pentru asta nu e nevoie de incalcarea contractelor sau regulilor pietei, doar de volatilitate in relatia cu Ucraina.

O modalitate de a afecta tranzitul prin Ucraina este de a introduce volatilitate in aprovizionare: livrarea volumelor la un maxim posibil intr-o zi, sau doua doua, apoi livrari la minim in zilele urmatoare, la presiuni si volume care sa faca lipsit de sens economic tranzitul de gaze spre est.

Gazprom ar putea demara imediat ce vine iarna procesul de fluctuare al volumelor de gaze pentru a impiedica GTSOU (operatorul ucrainean ) sa isi indeplineasca obligatiile privind calitatea si volumele de gaze livrate vecinilor din Slovacia, Polonia, Ungaria si România.

Cum totul se poate face ”in limite contractuale”, negarea plauzibila va scuti, inca o data, Occidentul sa raspunda la abuzurile Rusiei.

Calendarul electoral din Germania este inca un factor favorabil Kremlinului. In timp ce opozantii Nord Stream 2 – Verzii, care au promis sa opreasca operationalizarea Nord Stream 2 – spera la un rezultat care sa-i permita participarea la guvernare, Vladimir Putin stie ca Angela Merkel va mai ramâne cancelar german, interimar, pentru ceva timp.

In consecinta, Kremlinul pariaza pe rezultate electorale strânse, care sa conduca la negocieri indelungate pentru formarea unei coalitii de guvernare.

Germania ar urma sa fie in continuare guvernata de un cancelar care a sustinut intotdeauna, si in orice circumstante, proiectul pe care ministrul polonez al Apararii l-a denumit sugestiv ”conducta Ribbentrop – Molotov”.

Top of Form

Bottom of Form

Cu siguranta, Moscova  nu va scapa aceasta oportunitate.

Dupa reactiile anemice din 2008 si 2014 – vorbim de invazia din Georgia si anexarea Crimeii – NATO si UE trebuie sa se pregateasca pentru iarna care vine.