Ziua Energiei-Brasov: De ce nu vrea Romania mai multa energie regenerabila?

Acesta a fost intrebarea fundamentala care a dominat o intreaga zi de dezbateri pe marginea viitorului energeticii din Romania, cu ocazia “Zilei Energiei-Brasov”, editia XI-a, organizata de federatia patronala PATRES. Din pacate, multi dintre cei care aveau de spus un cuvant in ceea ce priveste orientarea pe care tara noastra ar trebui sa o aiba pe termen mediu si lung in ceea ce priveste implementarea noilor tehnologii si politici energetice, au lipsit. Ne referim aici la Ministerul Energiei, la Comisia pentru Industrii si Servicii din Camera Deputatilor, la Ministerul Economiei, ANRE etc. Asa se face ca in cadrul discutiilor industria energetica pe baza de carbune a fost pusa la colt, fara ca vreun reprezentant al acestui sector sa fie prezent. Apoi s-a argumentat ca industria nucleara are costuri extreme de ridicate, iar gazul natural trebuie sa substituie o perioada de tranzitie pana cand energia verde va deveni prioritara peste tot in Europa. Si s-a invocat exemplul Germaniei.

Germania isi asigura mixul energetic, dupa ce a anuntat inchiderea reactoarelor nucleare si reducerea ponderii energiei pe carbune, cu ajutorul hidrocentralelor din Austria si Norvegia, cu participarea carbunelui din Polonia, sau a nuclearului din Franta, sesiza la un moment dat un participant la dezbateri. Cert este ca pretul energiei electrice in Germania este de aproape de trei ori mai mare decat pretul energiei din Romania. Asa este, dar Germania are viziune, s-a mai spus.

Nu intamplator, Philipp Litz, membru al “Coal commission – Germania” si manager Agora Energiewende a afirmat ca “decarbonizarea se face in urmatorii 15 – 20 de ani pentru a permite o tranzitie corecta. Planul Germaniei este sa reduca la jumatate capacitatile de carbune, dar sa si elimine treptat energia nucleara. Germania are o Comisie guvernamentala speciala, denumita Comisia carbunelui, formata din 31 de membri, infiintata in iunie 2018, care lucreaza ca tranzitia sa aiba sens, sa functioneze. Avem in fata noi provocari, decarbonizarea nu se poate face peste noapte. Comisia prezinta Guvernului o strategie de decarbonizare, cu urmatoarele obiective: decarbonizarea si eliminarea trepatata a carbunelui pâna in 2038 si daca e posibil pâna in 2035. Reducerea productiei de carbune trebuie suplimentata de cresterea productiei de energie din surse regenerabile. Este necesar un sistem energetic bazat pe energie eoliana si solara, cresterea investitiilor in retele si capacitati de stocare. Insa angajatii din minerit trebuie sustinuti cu noi locuri de munca, sa gasim solutii pentru ei”, a spus Philipp Litz

Foarte probabil ca nemtii stiu cum sa-si regleze conturile economice cu zonele monoindustriale care s-au dezvoltat pe baza exploatarii carbunelui pentru industria energetica. Au si cu ce. In schimb, daca ne raportam la bazinele miniere ale Romaniei (Valea Jiului si bazinul Olteniei) lucrurile sunt mult mai complicate. Cand s-a aplicat prima strategie a reformei din minerit (in vremea guvernului Ciorbea) li s-a recomandat minerilor sa culeaga fructe de padure si sa faca pensiuni agroturistice. Raspunsul a fost o emigrare masiva a fortei de munca catre tarile din Vest. In bazinul Olteniei se intampla deja acelasi lucru fara ca sa se anunte inca inchiderea unor capacitati energetice. Oamenii sunt prevazatori si nu mai stau la mana asa ziselor strategii guvernamentale. Nu intamplator, ca sa gasesti un muncitor calificat in zona miniera si energetica a devenit deja o mare problema.

Sa ne intoarcem insa la discutiile de la Brasov. Jurgen Ludwig, consultant pentru REPOM, a venit cu o noutate absoluta pentru noi: “in Germania se discuta sa existe o taxare pentru CO2 pentru reducerea emisiilor. In Europa, 14 tari taxeaza deja CO2. O propunere pentru România este eliminarea taxei pe certificate verzi din facturi care sa fie inlocuita cu taxa pe CO2”. Nu prea am inteles bine ce a vrut sa spuna domnul Jurgen, dar stim ca in Romania emisiile de CO2 sunt taxate si suprataxate. Exemplul CE Oltenia, care a paltit numai anul trecut cateva zeci de milioane de euro pentru certificatele de emisii este elocvent. Mai mult, daca CE Oltenia va reusi sa ramana in viata si sa produca energie electrica si in viitorii ani va plati si mai mult pe certificatele de emisii, care au crescut ca valoare de la 5-6 euro/certificat, la 26 de euro si se anticipeaza ca pretul va ajunge la peste 40 de euro/certificat. Sa vedem in aceste conditii cum ar mai putea supravietui industria energetica pe baza de lignit in bazinul Olteniei.

Martin Moise, prim vicepresedinte PATRES, a recunoscut ca industria regenerabilelor nu are pretentia ca in momentul de fata “sa inchidem industria energetica pe baza de carbune”. “Ar însemna sa inchidem lumina”, a precizat Martin Moise. Si, spunem noi, stie foarte bine despre ce vorbeste. “Romania are nevoie urgenta de un Plan de lucru pentru a parcurge tranzitia energetica cu success. Energia produsa pe baza de carbune este in acest moment solutia pentru siguranta sistemului energetic.Trebuie insa sa ne gandim la viitor si sa acceptam ca solutia este sa investim in E-SRE ”, a mai spus prim vicepresedintele PATRES.

Romania are intre timp o strategie energetica, aflata in dezbatere, care teoretic ar trebui sa dea un raspuns acestor intrebari. Nu o face pentru ca cei ce au gandit strategia energetica pentru urmatorii 25-30 de ani nu se pot desprinde de conceptele actuale ale organizarii sistemului energetic. Martin Moise, dincolo de un vehement sustinator al energiilor regenerabile, are insa si perspectiva prezentului si cea a viitorului, deopotriva. Poate ar trebuie ascultat si consultat mai des de catre cei care diriguiesc sistemul energetic romanesc in momentul de fata.

PS. Sunt numai cateva din concluziile pe care le-am desprins dupa cateva ore de dezbateri in cadrul ‘Zilei Energiei-Brasov, editia XI”. Cu siguranta ca vom reveni. Vom incerca sa dam un raspuns intrebarii din titlul articolului nostru, cu toate ca nu va fi deloc usor.