Previous Story
De ce platim fara rost un miliard de lei/an pentru cogenerare?
Posted On 1 februarie 2013
De doua decenii, sistemele de alimentare centralizata cu caldura (SACC) pe baza de cogenerare devin in Romania din ce in ce mai putine si mai mici. Consumatorii continua sa se deconecteze in timp ce producatorii si furnizorii acumuleaza noi pierderi si sunt incapabili de investitii pentru retehnologizare.
Desi consuma mai putin combustibil si produc mai putine noxe decat centralele individuale, si sunt in mare masura amortizate, unitatile de cogenerare existente sunt economic vulnerabile. Costurile lor fixe nu pot fi acoperite de incasarile din vanzari, deoarece functioneaza in acest regim numai jumatate din anul calendaristic. Ca monogeneratori de electricitate, in anotimpul calduros, au eficienta mediocra, mai ales la o productie limitata.
Asadar, pentru a functiona, cogenerarea si SACC actuale trebuie sprijinite. Dar, sprijinul ar trebui sa se acorde cu respectarea normelor europene, numai firmelor care au investit in cogenerare de inalta eficienta si, totodata, consumatorilor de caldura pentru care factura nu este suportabila, ca serviciu de interes general (SIG).
Directiva 2004/8/CE admite schemele de ajutor pentru firme daca unitatile lor de cogenerare sunt calificate de inalta eficienta. De pilda, daca se ard gaze naturale, aceasta conditie este satisfacuta de catre unitatile de cogenerare in ciclu combinat gaze – abur. Regulile UE privind SIG acordat ca beneficiu social consumatorilor finali cer ca schema de ajutor (I) sa mentina interesul consumatorului pentru economisire, adica sa acopere cu precadere costuri fixe reflectate de un tarif binom, si (II) sa vizeze mai ales consumatorii saraci. Ponderea în facturi a costurilor fixe este de peste 80% la consumatorii vulnerabili si mai mica de 20% la consumatorii mari instariti, care consuma mai mult.
La noi insa, ANRE ofera aproape tuturor firmelor din domeniu (35 in 2011) un bonus de cogenerare de peste 160 Lei/MWh (31 Euro/Gcal) reprezentand circa jumatate din costurile de productie. Pentru a oculta ajutorul de stat, reglementatorul a calificat peste 40 unitati drept cogenerare de inalta eficienta aplicand o procedura „simplificata” ce se raporteaza la unitati de referinta cu performante mediocre, si nu la formula recomandata de Directiva 2004/8/CE. Chiar daca echipamentul calificat este vechi, supradimensionat si trebuie inlocuit. Banii necesari bonusului pentru caldura sunt luati de la consumatorii de energie electrica de catre Transelectrica, care colecteaza o „contributie” de 23.10 Lei /MWh ce-i dubleaza tariful de transport. Prin urmare,” bonusul” nu numai ca a devenit o subventie incrucisata ascunsa si de dimensiune apreciabila, dar pune sub semnul intrebarii pana si competitivitatea transportatorului roman de energie electrica in piata europeana. In plus, „bonusul” a fost instituit in locul unei reglementari care permitea unitatilor de cogenerare sa-si acopere o parte din costurile fixe, dar prin servicii de sistem utile, sub forma rezervei de capacitate pusa la dispozitia sistemului national de energie electrica.
De trei ani, prin „bonusul” de cogenerare se cheltuieste 1 mld. Lei/an fara nici un rezultat pozitiv. Dimpotriva, criza SACC s-a adancit, calitatea serviciului si nivelul performantelor economice au continuat sa se degradeze, iar investitiile au ramas numai pe hartie. Nici nu-i de mirare. Potentialii investitori privati nu inteleg oportunitatea unor instalatii noi. Ei vad la noi un pret de 37 Eur/Gcal, cu 25% mai mic decat media europeana, si aproape toate instalatiile declarate de inalta eficienta. Chiar daca, in realitate, acestea ar trebui inlocuite, la mijloc fiind doar un mecanism menit sa mascheze un puternic ajutor de stat si costuri duble fata de preturi. In loc sa recunoasca impasul si sa revizuiasca o schema de sprijin evident proasta, autoritatile cauta pentru investitii alte miliarde de euro, din imprumuturi. Ca si cum n-ar fi suficienta experienta nefericita cu celebrul program „Termoficare 2006 – 2009”, care pur si simplu a irosit fonduri publice de peste 600 de mil. lei.
O idee buna, cogenerarea si alimentarea cu caldura din retea, risca sa fie compromisa in Romania de o proasta reglementare. Timpul nu mai asteapta, am putea spune ca suntem in al doisprezecelea ceas. Colapsul SACC si proliferarea incalzirii individuale ineficiente si poluante pot fi evitate daca firmele primesc ajutoare numai pentru instalatii cu adevarat de inalta eficienta. Toate celelalte fonduri care acum se acorda firmelor trebuie transferate consumatorilor finali, sub forma beneficiilor sociale indexate la tarife de tip binom. In acest fel, preturile vor reflecta costurile reale, acestea vor atrage investitorii, suportabilitatea facturii va creste, iar furnizorii vor avea tot interesul sa creasca eficienta.
Normal ar fi sa se interzica aruncarea costurilor cogenerarii in factura pentru energie electrica a consumatorilor individuali. Fiindca 99,9% din consumatorii individuali habar nu au ce e aia cogenerare, doar ca mai vad niste doi lei pe factura, in fiecare luna. Asa faceau numai chelnerii smecheri, puneau pe nota de plata cate o chestie gen „zug.” Abia 1 din 10 clienti daca intreba ce e aia, iar in cazul asta chelnerul se scuza „glumet”: Stiti, am si eu zugravii acasa si trebuie sa le mai dau cate ceva ca sa-si faca treaba…
Eu am centrala proprie si platesc cat consum, imi reglez singura temperatura etc. De ce trebuie sa platesc eu la taxa asta de cogenerare? In virtutea carei legi a bunului simt eu si alti milioane de romani trebuie sa fim solidari cu cei racordati la sistemul centralizat? Va rog sa-mi raspundeti la aceasta intrebare.
Adriana este exact invers, aceste subventii plus cele date de primarii prin plati directe catre termocentrale(unde mai e cazu) sustin pretul mic la curentul electric pe piata regrelemnta pe timp de iarna (care il folosim toti inclusiv centra ta propie si personala 🙂 ) . Automat si pretul pe piata libera e trans in jos. Mai nou gaze doar din productia proprie folosite de Petrom si Romgaz in termocentralele lor fac parte din acceasi strategiie de a tine sub control pretul la curentul electric.
Trebuie sa intelegeti ca produsul principal al acestor termocentrale este curentul electric iar pe o piata libera pretul ar urca si pretul la reziduu (agentul termic) ar scadea foarte mult.
Sunt doua exemple clare aici: Ploiesti unde acum tot e privat si tot curentul a fost scos pe piata libera unde a primit un pret forte bun cu 100% peste pretul reglementat =>printre cele mai mici tarife la agentul termic din tara unde se folosesc gaze naturale . Drobeta Turnu Severin (aici e un caz mai particular dar nu intru in detalii ) in mare parte acceas poveste doar ca aici termocentrala merge pe carbuni + pacura.
Dar si in aceste cazuri ca peste tot pretul e aprobat (dictat) de ANRE si nu stim cat de jos s-ar duce pe o piata libera, cel mai probabil ar cu un procent constant(10%-20%) sub costurile unei centrale de apartament. Acest experiment il vom observa la liberalizare totala a pietei la energie si gaze.
Sper ca ai inteles cum sta treaba si ti-am raspuns la intrebare.
Iar parea mea personala e ca toata aceasta distractie inclusiv povestea cu gazele la Petrom au ca scop subventionare indirecta a economiei pentru un plus de competitivitate pe piata europeana. Subventionarea directa e stric interzisa de legislatia europeana motiv pentru care si pun presiune pe noi sa liberalizam tot cat mai repede.
Bravo, Energy-Cernter. Domnul Constantinescu este recunoscut in lumea energetica si ma bucur sa vad ca scrie pe acest site. Se vede profesionalismul si cred ca ati facut un mare pas inainte. Sa vedem ce surprize ne mai rezervati.