Energia electrica poate salva agricultura si agricultura poate salva sistemul energetic

Duritatea secetei din acest an nu a trezit in randul guvernantilor nici o scanteie de geniu. Se cauta solutii pentru acordarea unor despagubiri fermierilor de la bugetul de stat, sau se invoca rugaciuni la mila Celui de sus pentru a aduce ploaia. Dupa ani repetati de seceta accentuata nimeni nu mai scoate un cuvant despre sistemul de irigatii din Romania. Producatorii de energie regenerabila sugereaza guvernului sa stimuleze productia de otel, in ideea cresterii consumului de energie electrica, dar uita ca fermele lor eoliene sau solare sunt amplasate exact in zone care au mare nevoie de apa pentru irigatii, respectiv de un consum de electricitate infinit mai mare decat o otelarie care produce fara sa aiba unde sa vanda. Pentru pomparea a 1000 metri cubi de apa in sistemul de irigatii s-ar consuma circa 160 KWh energie electrica. Pentru repomparea apei, in situatia in care exista pana la opt trepte de udare, s-ar mai consuma 90 KWh, iar pentru punerea sub presiune alti 320 KWh.

De ce trebuie in aceste conditii sa-si caute Romania debuseuri la export pentru energia electrica produsa si neutilizata in tara? S-a gandit cineva ca sistemul national de irigatii, refacut, ar putea inghiti mult mai mult decat poate inghiti piata externa iar energia ieftina produsa in centralele eoliene si fotovoltaice ar putea fi utilizata de romani si nu de vecinii nostri? Exact ca in povestea drobului de sare, solutia este la indemana noastra, dar nimeni nu o vede. In urma ca cativa ani am facut un calcul in ceea ce priveste consumul de energie electrica pentru sistemul de irigatii, calcul pe care il prezentam in randurile ce urmeaza fara a-l reactualiza la noile preturi ale energie electrice. Oricum mai diferent nu sunt Important este ideea de a utliza energia electrica aici in Romania si de a nu o vinde ca materie prima la export. Iata cum arata calculul respectiv.

“Daca luam in considerare un pret mediu de 0,5 le KWh, la o cantitate de 568 KWh (insumand cele trei componente) ajungem la concluzia ca pentru 1000 metri cubi de apa se vor plati 286 lei. Or, cu aceasta cantitate de apa se pot uda 1,1 hectare, o singura data, de porumb, soia sau floarea soarelui. Numai ca, o singura udatura nu rezolva nimic, fiind nevoie de cel putin trei . In aceste conditii, inmultind 286 lei cu 3 ajungem la suma de 858 lei/hectar, doar pentru prima treapta de udare. La aceasta suma se mai adauga alte 200 de lei /hectar, contravaloarea lucrarilor cu manopera in teren si TVA. In final, udarea a 1,1 hectare de teren costa un fermier nu mai putin de 1259 lei (peste 12 milioane lei vechi)”.

Am amintit aceasta formula de calcul in ideea pe care o sustin guvernantii si fermierii ca la asemenea costuri sistemul de irigatii nu este rentabil. Si atunci ce este rentabil? Desertificarea tarii, deblocarea unor bani de la buget sub forma de ajutor care nu duce nicaieri. Rentabil este sa gandim un sistem de irigatii performant din care sa castige atat fermierii cat si producatorii de energie electrica. Noi nu trebuie sa gandim de azi pe maine, suntem obligati, daca avem responsabilitatea generatiilor viitoare sa gandim pe terme lung, astfel incat sa cuplam toate energiile de care dispunem inspre dezvoltarea acestei tari. Inca odata, un sistem performant de irigatii ar salva nu numai agricultura romaneasca ci si sistemul energetic.

In momentul de fata, pe structura de irigatii existenta, consumurile de energie electrica sunt extrem de ridicate, reprezentand circa circa 85-90% din totalul costurilor de functionare a sistemului. Cine ne impiedica sa-l eficientizam? Cu atat mai mult acest lucru se poate realiza cu bani europeni, pentru ca tot Uniunea Europeana ne-a interzis, in 2010, sa acordam subventii pentru sistemul de irigatii. E cazul sa ne luam revansa si nu e dificil de loc. Cineva trebuie sa gandeasca insa in acest sens. Fermierii si energeticienii trebuie sa gaseasca solutii si nu sa invoce interventia divinitatii. Oricum este deja tarziu.

Conform specialistilor, inainte de 1990 s-au investit in sistemul de irigatii peste 25 miliarde dolari. S-a ajuns astfel la o suprafata agricola irigabila de circa 3 milioane hectare, din care doar pentru 1,75 milioane hectare fizice sistemul era suta la suta functional, restul de 1,25 milioane hectare fiind amenajate cu sisteme de irigatii aflate in diferite faze de executie. In momentul de fata irigam in cel mai bun caz circa 300.000 de hectare. Sa ne fie rusine, mai ales ca in ultimii 25 de ani, tot statul a pompat \n acest sistem, inclusiv in lucrari de imbunatatiri funciare, alte 15-16 miliarde euro, conform unui raport al unei Comisii de ancheta de la Camera Deputatilor. Unde s-au scurs acesti bani? Spre buzunarele cui?