Pana sa avem o strategie energetica, sistemul se apropie de faza de implozie

Noua strategie energetica a Romaniei va fi pusa pe masa de discutii cel tarziu pana in toamna acestui an, sustine ministrul Energiei, Victor Grigorescu. Mixul energetic, invidiat de toata Europa, ciclul integrat in productia de energie nucleara si capacitatile instalate in productia de energie din surse regenerabile, potentialul hidrologic inca neexploatat sunt doar cateva din componentele de forta ale Romaniei, de care strategia va tine seama obligatoriu. Toate aceste domenii insa, luate la bani marunti, nu arata tocmai atat de bine pe cat s-ar parea. Dovada ca in sectorul de generare a energiei electrice, cu exceptia regenerabilelor sustinute de o schema de sprijin unica in Europa, nici un investitor strain nu se grabeste sa vina de 25 de ani incoace. Mai mult, capacitati importante sunt amenintate cu falimentul, iar statul nu are nci pe departe resursele pentru a investi in ceva nou, asa cum nu are capacitatea sa salveze si ce a mai ramas.

La pomul laudat sa nu te duci cu sacul

Sa analizam in randurile de mai jos aceste componente de forta ale Romaniei, atat demult laudate. De bine ce stam la capitolele amintite mai sus precizam ca aproape jumatate din industria regenerabilelor este amenintata cu falimentul, dupa cum sustin patronatele din domeniu. Si asta nu pentru ca s-a asternut iarna polara peste Romania, ci pentru simplu fapt ca legislatia, masurile administrative au intors toate planurile de afaceri pe dos. In acelasi timp, factorul de echilibru in sistemul energetic national, atunci cand productia de energie verde se reduce drastic, adica energia hidro, concureaza pe piata libera cu orice alt producator dintr-o pozitie evident net avantajoasa. Hidroelectrica nu mai reprezinta demult elementul de stabilitate al sistemului, acest lucru fiind impins sistematic inspre producatorii de energie pe baza de combustibili fosili (carbunele), respectiv producatorii pe hidrocarburi.

Paradoxal, cu cat mai multa responsabilitate cu atat mai mult dezastru. Producatorii pe carbune scot Romania din impas in situatii de varf de consum (se intampla si vara cand e seceta si iarna cand e ger), dar stau sa dea faliment din moment in moment. Cu alte cuvinte, mixul energetic de invidiat al Romaniei este unul extrem de precar si poate imposibil de realizat in anii care vin. Nimeni nu a venit cu o solutie pana in momentul de fata pentru cele doua complexuri energetice si nici nu are cum sa vina pana in toamna, cand ar fi gata strategia. Gaura insa creste pe zi ce trece.

Si acum sa ne apropiem de un alt atu al Romaniei, valabil din ce in ce mai mult in teorie si amenintat in practica: ciclul integrat al productiei de energie nucleara, care ne da motive sa credem in realizarea unitatilor 3 si 4 de la Cernavoda.

Apa grea

Nici acest ciclu integrat nu mai este ceea ce a fost. Concret, productia de apa grea de la Regia de Activitati Nucleare a fost eliminata total prin intrarea in insolventa a acestei regii. Avem apa grea pentru reactoarele 3 si 4, atentie, in cazul in care respectam doar primul ciclu de viata al acestora (circa 30-40 de ani). Daca intentionam sa prelungim acest ciclu, asa cum se intampla in cazul reactoarelor unu si doi, la revedere apa grea romaneasca.

Uraniu

Singura exploatare de uraniu din Romania, cea de la Crucea-Suceava este pe punctul de a se inchide. Compania Nationala a Uraniului sta pe un butoi de pulbere (apropo de activitatea de minerit din Romania). Oricum, din rezervele de la Crucea s-ar putea asigura in cel mai bun caz uraniu pentru functionarea reactoarelor unu si doi, nicidecum pentru trei si patru. Sa nu uitam insa ca in proiectul de continuare a programului nuclear, uraniu si apa grea sunt considerate ca valori ce intra in componenta proiectului reactoarelor trei si patru. Situatia putea fi ameliorata insa daca statul roman ar fi avut o elementara viziune de-a lungul ultimilor 25 de ani. Conform specialistilor, Romania ar dispune inca de rezerve de uraniu (pana sa ne jefuiasca rusii eram primii in Europa) in zona muntilor Orientali, mai precis la Tulghes. Acolo sunt insa ungurii cei care se impotrivesc cu inversunare deschiderii exploatarii. Dar, trecand peste vointa lor, ar fi necesar sa precizam ca exploatarea de acolo ar costa statul roman vreo 200 de milioane de dolari. De unde acesti bani?

Unde-i ciclul integrat al energeticii nucleare romanesti, in aceste conditii? Si care sunt avantajele de care beneficiem si de care strategia energetica ar trebui sa tina seama? Raspunsul va apartine.

Despre energia nucleara am mai face niste precizari.

Pana in anul 2035, capacitatea de generare de energie electrica nucleara, la nivel mondial, se estimeaza sa creasca de la 375 GWe net (la sfarsitul anului 2010) la la 540 GWe net, in cazul in care cererea va fi mai scazuta si la 746 GWe net, in cazul in care cererea va fi mai mare, cresteri de 44% si 99%, respectiv. In consecinta, cerințele de uraniu sunt proiectate sa creasca de la 63. 875 tone de uraniu metalic (TU), la sfarsitul anului 2010, la niveluri situate intre 98. 000 si 136. 000 tone, pana in 2035.

Desi resursele disponibile sunt ample, cererea proiectata va necesita investitii oportune in instalatii de productie de uraniu. Acest lucru se datoreaza faptului ca sunt necesari cativa ani, chiar zeci, pentru a dezvolta facilitati care sa realizeze uraniu rafinat gata pentru productia de combustibil nuclear.

In timp ce situatia cererii si a ofertei este analizata din perspectiva tehnologiilor utilizate in prezent, desfasurarea de reactoare avansate si tehnologii de ciclul combustibilului pot, de asemenea, afecta pozitiv disponibilitatea pe termen lung a uraniului si extinderea orizontului de timp al bazei de resurse definite in prezent.