Piata de gaze – de la formare la liberalizare. Romania in fata unei noi provocari
Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Energiei a facut un pas mare in procesul liberalizarii pietei de gaze si a autorizat doi operatori, pentru a organiza tranzactii bursiere cu gaze. Probabil, cel mai curand de luna viitoare, OPCOM si Bursa Romana de Marfuri vor “intra in paine”. Pana la o vorbi insa de burse reale mai este ceva cale de parcurs. Tocmai in acest sens, Energy-Center va publica un sir de articole despre aparitia primelor burse de gaze, despre evolutia lor si mai ales despre problemele care au aparut de-a lungul timpului.
Au fost multe discutii legate de formarea a doua sau mai multe burse de gaze in Romania. Ceea ce nu s-a inteles, sau a fost omis de fiecare data, este faptul ca bursa este o in sine o platforma care permite desfasurarea tranzactilor, dar acestea sunt organizate de persoane si institutii. Activitatea tranzactionarii gazelor pe bursa are nevoie insa de o legislatie corespunzatoare, de o cultura specifica, de metode de comunicare, de transparenta etc, activitati care nu sunt promovate, intretinute si conduse de nici una dintre institutile statului roman.
Romania si SUA au fost o exceptie
Gazele naturale, dupa cum arata diverse izvoare istorice erau cunocute din cele mai vechi timpuri, diverse popoare inca din antichitate au incercat sa le foloseasca – iluminatul templelor (Anul 50 iH., in Roma, templul Vestei, zeita pamantului, Azerbadjan – templul Zoroastrian), incalzirea apei de mare in vederea precipitarii sarii (Anul 150 d.H. in China, in Sichuan), despre o valorificare a gazelor naturale se poate vorbi mult mai tarziu.
In majoritatea tarilor din lume, exceptie facand SUA si Romania, piata gazelor naturale s-a dezvoltat pe o piata a gazelor manufacturiale, prin substituirea partiala (Germania, Franta) sau totala (Ungaria) a acestora.
Dezvoltarea gazelor manufacturiale sunt strans legate de revolutia industriala din Anglia si exploatariile de carbune, cu toate ca acest produs era cunoscut inca din 1609, cand Jan Baptista van Helmont (Belgia) a identificat un “vapor” sau “spirit” produs prin incalzirea lemnului si carbunelui, denumindu-l gaz: “Hunc spiritum, icognitum hactenus, novo nomine gas voco” (Acestui spirit, pana acum necunoscut, ii dau noul nume de gaze).
Gazele manufacturiale au constituit primele gaze folosite ca si combustibil sau pentru iluminare pe scara larga, obtinandu-se printr-un procedeu de insuflare a aerului peste carbune incins.
Anglia, dezchizator de drum
Intre anii 1783 – 1816 in Marea Britanie a luat fiinta prima piata de gaze manufacturiale din lume. Ulterior piete de gaze manufacturiale se dezvolta si in alte tari din lume: Franta (1819), Germania (1825), Austria (1833), Rusia (1835), Cuba (1844), Spania (1845), Canada (1847), Norvegia (1848), Argentina (1852), India (1853), Polonia (1856), Japonia si Danemarca (1857) etc.
In SUA (1819) si in Romania (1859) iau fiinta de asemenea piete de gaze naturale manufacturiale, dar care nu se vor dezvolta deosebit datorita descoperirii si valorificarii unui produs energetic mai ieftin, cu o valoare energetica mare prezentand in urma arderii cele mai reduse noxe, in comparatie cu alti combustibili fosili: gazul natural.
Gazele naturale descoperite intaplator in timpul diverselor sapaturi (foraje), au inceput sa fie utilizate pe scara larga incepand cu anul 1821in SUA cand o fantana sapata in Fredonia, Pennsylvania, producea gaze naturale care erau captate si transportate prin conducte in tot orasul pentru a lumina strazile si casele.
A doua tara din lume in care s-a dezvoltat o piata de gaze a fost Canada, cele doua tari fiind si initiatoarele comertului international cu gaze, care incepe odata cu pozarea unei conducte din Bartie, Ontario, pana in Buffalo, New York (1891).
O istorie pe care nu trebuie s-o uitam
O prima piata de gaze naturale in Europa s-a coturat dupa descoperirea gazelor naturale din Bazinul Transilvaniei, incepand cu anii 1912-1917 (infiintarea primelor societati de distributie si transport a gazelor).
In Europa, gazele naturale au inceput a fi folosite la aplicatii industriale pentru prima data in Romania in 1904 (utilizarea gazelor asociate la motoarele folosite la forarea sondelor de la Campina). Cu toate acestea despre o piata de gaze naturale in Romania se poate vorbi dupa descoperirea gazelor naturale din Bazinul Transilvaniei, la Sarmasel (1909) si cu precadere incepand cu anii 1912-1917 (infiintarea primelor societati de distributie si transport a gazelor).
Despre o piata a gazelor in Rusia se poate vorbi incepand cu anul 1925 odata cu alimentarea fabricii de sticla din Daghestanschie Ogni, desi diverse marturii arata ca local, gazele au fost utilizate si inaite de aceasta data pentru incalzire.
Dezvoltarea pietei de gaze in SUA a condus si la construirea de infrastructuri specifice pietei libere de gaz. Astfel, in anul 1916 in SUA se amenajeaza primul depozit de inmagazinare subterana a gazelor in zacaminte de gaze depletate (Concord, NY), pentru a servi la preluarea varfurilor de consum din Buffalo; in anul 1940 in SUA, se construieste prima fabrica de lichefiere a gazelor pentru a lichefia gazul disponibil si ieftin vara si valorificarea acestuia in perioadele cu cerere sporita.
Dupa 28 de ani de la aparitia primei piete de gaze din Europa (in jurul marilor zacaminte din Bazinul Transilvaniei), a inceput a se pune bazele unor noi piete ale gazelor naturale:
Ungaria (1943), constructia conductei Budafa-Nagy Kamizsa;
Polonia (1946), o conducta de la zacamantul Stryji in vestul Belarusiei spre Varsovia. Desi gazele erau exportate de URSS nu se poate vorbi de un inceput al comertului international cu gaze deoarece zona respectiva apartinuse Poloniei inainte de razboi, iar conductele fusesera construite de polonezi;
Olanda (1951) alimentarea cu gaze a orasului Coervorden, dintr-un zacamant aflat in apropiere;
Italia (1953) incepe exploatarea gazelor naturale din Valea Po si folosirea acestora pentru incalzire si diverse aplicatii industriale;
Germania (1954) cumpara pentru prima data gaz natural din Bentheim si il aduce la parametrii gazului manufacturial folosit in mod curent, printr-o conducta de 75 km, a carei constructie a inceput inca din anul 1944;
Franta (1957) se pun bazele pietei gazelor naturale odata cu descoperirea giganticului zacamant de gaze de la Lacq din sud-vestul Frantei;
Norvegia (1969)descoperirea zacamantului de gaze Ekofisk;
Marea Britanie (1970) se descopera zacamantul Viking;
Bulgaria (1974) primeste prima data un volum semnificativ de gaze prin importul realizat de la zacamantul Shebelinka din sudul Ucrainei;
Slovenia (1992), pe atunci republica din componenta Iugoslaviei, consimte cumpararea a 1 miliard mc/an gaze din Algeria, transferat via Italia.
Prima piata a gazelor naturale pe continentul Asiatic apare in Japonia, la Niigata (1907), dupa aceasta data terece o perioada mare de timp pana cand in alte tari de pe continentul Asia, sa apara piete de gaze functionarii: Pakistan (1955), Qatar (1974) etc. Cu toate ca pe continetul asiatic se gasesc cele mai mari rezerve de gaze din lume acest continet detine cel mai redus consum de gaze raportat la locuitori.
Continentul african se gaseste intr-o situatie similara cu cea existenta in Asia, gazele de aici sunt foarte putin utilizate pe plan local fiind intr-o proportie mare exportate prin conducte sau in urma lichefierii in tari de pe alte continente.
(Articolul a fost publicat si pe blogul lui Dumitru Chisalita, din ziarul Adevarul)






















