În lipsa viziunii privind viitorul sistemului energetic, șeful guvernului plagiază soluțiile mediului privat. Din păcate doar declarativ.

Ridicarea plafonării prețului la energie ne-a pus în fața unei realități care dovedește cât de vulnerabil este sistemul energetic din România, după 35 de ani în care nici un decident nu a fost capabil să-i dea un sens, o direcție de dezvoltare. Se caută cu disperare explicații privind creșterea aberantă a prețului energiei, deși în ultimii ani au intrat în sistem câteva mii de MW proveniți din producția regenerabilă, care cel puțin teoretic ar trebui să ducă la scăderea prețului. Ciudat, la noi este exact invers, iar energia regenerabilă a devenit nu un câștig, ci o povară pentru echilibrarea sistemului.

De la miniștri energiei și până la președintele țării și prim ministrul guvernului, toți caută explicații privind situația în care am ajuns. Am asistat la declarații de-a dreptul fanteziste din partea unor oficiali și, mai nou, ni se promite o scădere a prețului de la jumătatea anului viitor, când se va produce un miracol în sistem. Din păcate miracolul s-a produs din momentul în care am pierdut din sistem mii de MW în bandă fără să punem nimic în loc și, paradoxal, cu ochii deschiși vedem cum alți MW în bandă vor dispărea și în viitorul apropiat.

Ne agățăm cu disperare de Centrala de la Mintia, care va produce de anul viitor, anticipăm o creșterea spectaculoasă a sistemelor de stocare, dar uităm că suntem pe punctul de a închide total centralele pe cărbune, că nu vom avea curând noi centrale pe gaze și că Unitatea 1 de la Cernavodă va intra în procesul de retehnologizare. În paralel se dau pe bandă ATR-uri pentru noi capacități regenerabile pe care atât sistemul de transport, cât și cel de distribuție le asimilează din ce în ce mai greu. Pe acest fond toată lumea își dă cu părerea, dar nimeni nu face nimic. Lipsa de viziune este totală în rândul decidenților.

Mediul privat din energie, aproape inexistent pe partea de generare dar prezent în distribuție și furnizare este mult mai realist decât guvernanții. Din păcate, mediul privat este absent aproape total la luarea deciziilor. Din lipsa de viziune, autoritățile au început să copieze la modul declarativ ceea ce spun actorii din piața concurențială, fără însă a trece și la punerea în practică a ideilor.

Recent, tocmai primul ministru, Ilie Bolojan, prezent la o emisiune TV, a ”împrumutat” ca un veritabil plagiator declarațiile administratorului uneia dintre cele mai importante companii de furnizare din piața românească. Concret, domnul prim ministru a reprodus aproape în totalitate declarațiille lui Viorel Tudose, administratorul Getica 95, făcute în urmă cu câteva zile la o conferință de specialitate. De la dispariția unor capacități de producție în bandă, la rolul regenerabilelor, stocare și până la utilizarea gazelor din Marea Neagră toate ideile prezentate de primul ministru sunt ”adaptate” după declarațiile lui Viorel Tudose.

Iată câteva exemple:

Ilie Bolojan: ” La electricitate, „avem câteva probleme de sistem pe care le-am neglijat în acești ani”. „Există o realitate diferită astăzi de cea de acum 40-50 de ani, când a fost gândit sistemul nostru energetic. Noi am gândit un sistem energetic care să producă în bandă – deci aveam termocentrale sau hidrocentrale care produceau relativ constant. Acum, prin extinderea sistemelor fotovoltaice, prin eolienele care au fost montate în România, avem un mix de energie care înseamnă că, de exemplu, în orele de prânz avem o supraproducție de energie ieftină, pe care nu o putem consuma, deci pe care, practic, o pierdem. Iar în orele de seară, pentru că am închis capacități energetice, avem o cerere mare de curent scump pe care îl importăm, iar întotdeauna seara, importurile de energie sunt foarte scumpe. Iar atunci când se face un preț mediu al energiei, suntem în situația în care prețul energiei din România este ceva mai mare în anumite intervale decât celelalte țări din această parte de a Europei sau chiar din Europa de Vest”

Viorel Tudose: ” Sistemul energetic românesc a rămas în sintagma din decembrie 1989, din studioul Televiziunii Române: ”Mircea, fă-te că lucrezi. Cred că sistemul energetic românesc se face că lucrează. din 1 ianuarie 2024 până în 30 iunie 2025, ”România a exportat în jur de 700 MW producţie de energie în bandă în orele de vârf, cu un preţ mediu de 145 de lei, adică cu mai puţin de 30 de euro, şi a importat o medie de 2130 MW, la un preţ mediu de 1.280 de lei, adică 250 de euro. Dacă înmulţim cu cele peste 500 de zile, ajungem la o sumă de 3,1 miliarde, adică undeva la 1% din deficitul comercial al României. Adăugând plafonarea pentru cele 18 luni, care s-a ridicat undeva la 4,5 miliarde, doar pe energie, ajungem la un deficit de 2,5% din 9%, cât este astăzi deficitul comercial a României. Aceasta este realitatea. Dacă noi vorbim ce vom face în 2032, când peste trei luni suntem obligaţi să oprim şi cei 700 de MW pe care îi mai produce Complexul Energetic Oltenia, înseamnă că nu ştim ce înseamnă strategie. Aşadar, ce facem mâine? Ce face furnizorul. în 2017, România producea în ianuarie-februarie, în criză energetică, 9.200-9.400 de megawaţi, din care cărbunele avea o cotă de 3.500 MW, hidro cam la fel, iar hidrocarburile erau la începuturi. Astăzi, cât produce România, după ce am închis producţia de energie din cărbune? Mai produce sub 6.000 MW, deci avem o diferenţă de peste 3.000 MW. Părerea mea este că, dacă oprim cărbunele de la 1 ianuarie 2026, şi oprim şi nuclearul în mai 2026, ne ducem de râpă. (…) Când vorbim de strategie energetică, avem un puzzle în care se pun nişte piese. Dacă piesele nu se aşază bine, ele sunt în haos. Cred că teoria haosului ar trebui introdusă în sistemul energetic românesc”.

În contextul menţionat, Viorel Tudose face referire şi la prosumatori, atrăgând atenţia: ”Avem 3.500 de prosumatori. A făcut cineva un calcul să vadă cât dezechilibrează sistemul energetic naţional aceşti 3.500 de MW instalaţi? Pentru noi, dezechilibrele fără prosumatori, înseamnă 4,5 lei pe MW, iar dezechilibrele cu prosumatori – 102 lei Mw. Acestea sunt costurile noastre. Prosumatorii introduc în reţea când vor, se opresc când vor. Unde sunt instituţiile statului? Unde sunt cei care le-au dat autorizaţii? Eu trag un semnal de alarmă, nu e târziu să ne trezim!”.

Nuanțele pot continua și declarațiile celor doi explică o realitate dramatică. Finalul revine inevitabil la prețul energiei, despre care primul ministru afirmă sus și tare că va scădea de la jumătatea anului viitor. În aceste condiții, optimismul domnului Ilie Bolojan este o himeră. În scurt timp acest lucru se va confirma. Dacă tot nu au idei guvernanții, de ce nu se inspiră, de ce nu se consultă cu mediul privat care are soluții reale?