Cum s-a transformat pretul reglementat la gaze din protectie pentru consumatori in supraprofit pentru furnizori

Consumatorii captivi de gaze din Romania, adica populatia, continua sa rotunjeasca profiturile unor anumite firme de furnizare cu aportul nemijlocit al institutiei de reglementare. Profitand de marota liberalizarii pietei si in contrast evident cu pretul international al gazelor naturale, “baietii destepti din gaze” au stors in perioada 2012-2016 aproape un miliard de dolari numai din “ingineriile” tactice inventate cu fiecare etapa a liberalizarii si pe care Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul Energiei le accepta cu ochii inchisi. Dramatica este nu numai realitatea ca se consuma gaze naturale din productia interna, cat mai ales faptul ca adevaratul profit din valorificarea acestei bogatii naturale limitate este, cel mai probabil, externalizat in tarile de origine ale firmelor de furnizare prezente pe piata din Romania. Daca si in conditiile actuale de piata, ANRE va prefera sa isi mentina asa zisul control pentru protejarea clientilor casnici pana in 2018, inseamna ca vom mai avea de asistat la inca doi ani de spoliere a consumatorilor romani si a gazului extras din rezervele noastre, fara ca noi sa avem vreun beneficiu.

Prezentam in randurile ce urmeaza o analiza asupra acestei situatii, dupa ce cu cateva zile inainte am aratat cum se incarca facturile de gaze ale consumatorilor romani.

Sub masca realizarii unui pret scazut pentru populatie, unii furnizori folosindu-se de modul in care se stabileste pretul reglementat al gazelor in Romania, cu ajutorul firmelor ”capusa” a caror actionari sunt tot furnizorii, acestea isi externalizeaza profituri importante realizate pe umerii populatiei si in detrimentul statului.

In Romania stabilirea pretului gazelor pentru populatie are la baza o metoda care ia in considerare stabilirea pretului pentru populatie prin raportarea costurilor pe care un furnizor pretinde ca le are la cantitatea care se vinde catre populatie, la care se aditioneaza o marja de profit fixa si garantata de stat.

Astfel, furnizorul ”aduce la ANRE facturi care justifica costurile sale”, care trebuie sa fie achitate de populatie printr-un pret stabilit de institutiile statului (un pret care ar fi trebuit sa protejeze populatia, este umflat de facturi cu costuri fictive).

O analiza succinta pe baza putinelor date publice disponibile arata urmatoarele:

– tarifele si taxele sunt similare pe piata clientilor casnici si piata libera;

– costurile cu achizitia gazelor naturale (gazele ce se cumpara de la producatori si se revand) sunt mai mari pe piata libera decat pe piata clientilor casnici;

– profitul furnizorilor de gaze care vand gaze populatiei este garantat de stat (respectiv, statul garanteaza profitul acestora prin impunerea unui pret ridicat la populatie), spre deosebire de profitul furnizorilor care vand gaze pe piata libera care nu este garantat, respectiv, aceste firme pot sa functioneze pe piederi sau chiar sa dea faliment;

– costurile cu serviciile operationale aditionale (contabilitate, juridic, IT, cursuri, studii etc.) pentru gazele vandute populatiei sunt de pana la 6 ori mai mari fata de gazele vandute pe piata libera.

Mecanismul inventat de unii furnizori de gaze, in urma cu 10 ani, pentru ”stoarcerea” banilor de la consumatori este urmatorul:

a. furnizorul a infiintat mai multe SRL-uri (direct, indirect etc.) sau firme satelit pe care le controleaza pentru servicii juridice, contabilitate, IT, studii, cursuri, pregatire resurse umane, consultanta, consiliere etc., care nu sunt supuse legislatiei din domeniul gazelor sau a legislatiei specifice achizitiei publice (OG 34) – in fapt au realizat un instrument de capusare a propriei societati;

b.furnizorul a incheiat contracte de prestari servicii cu aceste firme (pe care le controleaza) la valori exorbitante, externalizand astfel veniturile obtinute de pe piata gazelor, venituri care sunt platite de populatie;

c. furnizorul prezinta ulterior aceste facturi la ANRE, justificand ca trebuie stabilit un pret mare pentru populatie astfel incat sa acopere aceste costuri;

d. populatia a primit astfel un pret mai mare cu pana la 27% fata de pretul pietei libere;

e. furnizorul plateste facturile SRL-urilor sale obtinand pe langa profitul garantat de stat (7%) inca de pana la doua ori mai mult profit prin

aceasta inginerie (a se citi excrocherie). Totul pe baza pretului platit de populatie.

O alta analiza arata ca ponderea costurilor cu activitati operationale ale furnizorilor care vand gaze populatiei, precum contabilitatea, activitatea juridica, IT, pregatirea resurselor umane etc. in costul total este de pana la 5 ori mai mare fata de ponderea acelorasi costuri la nivelul furnizorului care vinde gaze pe piata libera.

Astfel, costurile raportate la cantitatea furnizata sunt mai mari la furnizorii (prin externalizarea acestor servicii catre firme terte pe care le controleaza) care vand gaze la populatie fata de furnizorii care vand gaze pe piata libera:

– de pana la 3 ori pentru activitatea de contabilitate,

– de pana la 2 ori pentru activitatea juridica,

– de pana la 5 ori pentru activitatea de IT,

– de pana la 2,5 ori pentru cursuri si pregatire personal,

– de pana la 7 ori pentru consultanta.

Explicatia este simpla: furnizorul pe piata libera nu are de unde sa ”stoarca bani” si nu are nici un interes sa umfle costurile cu aceste servicii, deoarece le- ar suporta din propriu buzunar, spre deosebire de furnizorii de gaze care vand gaze catre populatie si care sub masca pretului reglementat iau banii de la consumatori, dar priveaza totodata de sume importante producatorii de gaze si bugetul de stat. Toate aceste lucruri se fac cu concursul ANRE, institutie a carui Comitet de Reglementare (nivelul care coordoneaza si aproba preturile la consumatorii casnici din anul 2012) este eminamente policitica, toti membrii Comitetului reprezentand cate o culoare politica.

In anul 2012, un parlamentar ii raspundea Comisarului Oetinger (alarmat de modul ca ANRE va avea un Comitet de Reglementare eminamente politic si astfel ii va afecta pe consumatorii din Romania), ca “alegerea membrilor Comitetului de Reglementare al ANRE este treaba romanilor si ca avand in vedere ca fiecare partid a primit cate un post, asta inseamna vointa poporului roman.”

Astfel,”vointa poporului roman” – recte a politicieniilor, pusi sa aprobe pretul platit de populatie, a determinat, in perioada 2012-2016, ca fiecare roman sa scoata in plus 1.500-4.000 lei, respectiv a determinat incasarea necuvenita de furnizori, din buzunarul consumatorului casnic, a unei sume de la 1 mld $.

Unele companii din sectorul gazelor naturale sunt controlate continuu de diverse institutii, in timp ce atacul major la buzunarul populatiei, pe care de ani de zile unii furnizori din piata de gaze il practica, este trecut cu vederea de aceleasi institutii.