ANRE compenseaza lipsa hedgingului si erorile de management cu preturi in crestere la gaze

Desi la un moment dat se vehicula ideea sa se liberalizeze in avans piata consumatorilor casnici, ANRE revine si arata ca ar mai trebui sa se scumpeasca cu 7-8% gazele. Motivatia?

In principal, angajamentele „cu institutiile internationale, reflectate prin prevederile HG nr. 488/2015”, noteaza ANRE intr-un raport. Astfel, marirea „preturilor reglementate e influentata de cresterea pretului la productia interna, cu 10%, de la 1 iulie 2016, cresterea valorii stocului minim obligatoriu generata de cresterea pretului productiei interne (spre exemplu, in 2015 impactul stocului de gaze asupra cresterii pretului final reglementat a fost de 4,5%) si de ajustarea tarifelor reglementate aferente serviciilor de distributie, furnizare reglementata, transport si de inmagazinare”. ANRE mai precizeaza ca modificarea tarifelor aferente serviciilor reglementate va fi determinata de recunoasterea imobilizarilor corporale si necorporale realizate si puse in functiune in anul 2015, a costurilor de natura impozitelor pe constructii speciale si pe monopolul natural si altele asemenea impuse de stat.

Aici e cheia, la imobilizari – investiţii direct productive şi neproductive. Daca managementul e prost, decât sa-l schimbam, mai bine acoperim gaura din buzunarul consumatorului final. Acest management a fost luat prin surprindere de evoluţia preţurilor pe plan internaţional, şi nu şi-a facut hedging.

Paradoxal, ANRE intervine ca piaţa sa nu fie liberalizata, in condiţiile in care acesta e sensul existenţei sale. Liberalizarea nu inseamna ca preţul neaparat sa creasca, ci sa ajunga la nivelul pieţei. Din pacate insa, acum, la noi, se consuma un singur fel de gaz, cel intern, al carui preţ se majoreaza când il “fundamenteaza” ANRE, ca poata creste apoi tariful si la consumatorii casnici.

Daca mâine s-ar desfiinţa ANRE, ca tot a ajuns sa-si contrazica existenta, pe piaţa ar putea patrunde orice fel de gaz, ce s-a ieftinit mult in ultimii doi ani, si s-ar vedea ca preţul liber e mai mic decât cel administrat din prezent, care e neclar de ce e denumit in acest fel.

O spun din nou, scopul calendarului e convergenta spre pretul pietei, si nu cred ca FMI prin asta intelege ca gazele trebuie sa se scumpeasca când pe toate pietele libere se ieftinesc. Mai mult, nici pe termen mediu perspectivele nu-s de crestere din cauza recesiunii globale ce se profileaza. Problema e ca având un singur tip de gaz pe piata, cel românesc, si companii cu pozitie de monopol regional, ANRE demonstreaza ca trebuie sa creasca pretul si in acest fel repara erorile managerilor, carora li se rupe daca gestioneaza prost, cât timp au un Big Brother care sa-i salveze.

Daca nu se inghesuie competitorii pe piete, solutia corecta ar fi ca statul sa impuna companiilor sa-si recupereze investitiile intr-un termen rezonabil, cam cât doresc respectivele companii sa stea pe piata, nu sa recurga la amortizarea accelerata. Ce se intâmpla insa si statului ii convine situatia? De aceea a distribuit Romgaz cea mai mare parte a profitului sub forma de dividende, ca avea nevoie Guvernul de bani? Si alaturi de practicarea unui pret politizat la gaze, similar unei taxe, din acelasi motiv permite ANRE firmelor sa arunce mai departe catre populatie taxa pe stâlp si alte impozite, ca sa se “combata” efectele relaxarii fiscale?