Gazele din Marea Neagra vor avea soarta reactoarelor 3 si 4 de la Cernavoda, a aurului de la Rosia Montana si a cuprului din Apuseni

Impotenta statului roman este la cote maxime in ultimii 30 de ani. Absolut nici un proiect major de valorificare a resurselor naturale cu care Romania a fost binecuvantata nu a fost pus in practica. Aurul de la Rosia Montana, cuprul, uraniul si alte metale pretioase descoperite in subsolurile patriei stau neatinse si raman mostenire generatiilor viitoare. La toate acestea se adauga si gazele din Marea Neagra, o resursa pe baza careia ne-am facut iluzii ca vom dezvolta un intreg complex economic, de la arderea lor in centrale electrice, la valorificarea superioara in industria chimica si nu in ultimul rand la indestularea tuturor consumatorilor romani de energie. Iata ca se confirma zicala:  “la pomul Laudat sa nu te duci cu sacul”.

Ieri, ministrul Economiei, Virgil Popescu, a declarant pentru Agerpres ca partidele politice parlamentare nu au ajuns pana acum la un consens, astfel incat sa fie modificata Legea offshore, iar investitorii din Marea Neagra sa inceapa extractia de gaze. El a repetat inca o data ceea ce a spus de mai multe ori, inca din toamna, de la preluarea mandatului, respectiv faptul ca Guvernul nu are de gand sa modifice Legea offshore, iar acest lucru va putea fi facut doar in Parlament.

Sinceritatea domnului ministru este dezarmanta, in conditiile in care investitorii interesati de exploatarea gazelor din Marea Neagra au batut toba pana s-au plictisit pe ideea ca daca in acest an nu se va lua o decizie in ceea ce priveste legea offshore, ei isi fac bagajele si pleaca. Nu oricum insa, caci banii investiti pana acum in explorare nu pot fi pierduti asa cu una cu doua. Nu seamana acest scenariu cu cel de la Rosia Montana, unde Gold Corporation a fost dus de nas de statul roman cativa ani la rand? Ba da, numai ca Gold Corporation pretinde deja de la statul roman vreo 4 miliarde de euro. Si are toate sansele sa-I castige.

Sa ne intoarcem insa la gazele din Marea Neagra. Exact in urma cu un an, Exxon Mobile a lansat idea ca ar intentiona sa isi vanda dreptul de exploatare a gazelor din perimetrul Neptun din Marea Neagra, sau sa mai caute un partener, alaturi de cel déjà existent: OMV Petrom. Ulterior, optiunea a ramas cea de vanzare. La vremea respectiva americanii de la Exxon dadeau un semnal clar autoritatilor din Romania : vreti gaze din Marea Neagra atunci nu va mai jucati cu noi. Un fel de smecherie tipic damboviteana era pusa in practica de cei de la Exxon, care stiu ca Romania este intr-o postura absolut ingrata: nu-si mai poate asigura necesarul de gaze decat apeland la importuri masive de la Gazporm si, in acelasi timp, risca sa realizeze o investitie de circa 500 de milioane de euro (conducta BRUA) fara a avea vreo garantie ca aceasta va avea de unde sa transporte gaze. Intre timp s-a schimbat un singur lucru: gazele din import au devenit atat de ieftine incat nu merita sa investesti in noi exploatari. In schimb, proiectul BRUA merge mai departe. Cat priveste pretul la gaze si asigurarea consumului este bine stiut ca acestea sunt chestiuni relative, care se pot schimba de la an la an in functie de factori care nu tin neaparat de evolutia economiei. Exemplu cel mai concludent este criza Covid.

A mai aparut intre timp si Green Deal-ul European, respectiv faptul ca gazelle naturale nu vor fi considerate prioritare in procesul de tranzitie spre energia verde. Cu alte cuvinte, nu prea ar mai fi motive sa investesti in exploatarea gazelor din Marea Neagra daca nu ai cui le vine la un pret convenabil. Asa pare la prima vedere. In realitate, daca am avea un pic de viziune am intelege ca resursa asta este o binecuvantare si nu o povara. Altfel spus, in actuala conjunctura ar trebui sa mai cedam din ambitiile noastre si sa facem in asa fel incat investitorii de la Marea Neagra sa-si continue treaba. Este nevoie de o noua lege offshore adaptata conditiilor actuale de piata dar care sa tina cont si de evolutiile viitoare. Vedeti pe cineva in Parlament care sa se gandeasca la aceste putine aspecte?

In urma cu un an pozitia Exxon era o palma directa trasa autoritatilor de la Bcuresti, care s-au sucit brusc, dupa ce au semnat acordurile petroliere, in sensul ca de gazele din Marea Neagra trebuie sa beneficieze in primul rand consumatorii romani. Era un fel de propaganda desantata fara nici un argument economic. Sub aceasta marota aparent patriotica, Liviu Dragnea si Calin Popescu Tariceanu au uitat ca atunci cand s-au concesionat rezervele amintite, domniile lor erau cam tot la butoanele puterii (in speta Tariceanu). Pe perioada cat au durat lucrarile de explorare si in care s-au investit, probabil, 1,5 miliarde de dolari, nimeni nu vorbea despre cum vom taxa companiile petroliere in cazul in care vor gasi gaze. De asemenea, riscurile asumate in acest proces au revenit exclusiv celor ce au concesionat zacamintele.

Desteptarea liderilor politici de la Bucuresti nu s-a produs nici macar atunci cand s-au anuntat descoperiri de rezerve in perimetrele offshore, ci de abia acum, inainte de a se trece la faza de exploatare, in urma careia statul s-a gandit ca si-ar putea rotunji semnificativ veniturile. Sigur, nu spunem ca trebuie sa cedam in orice conditii in fata pretentiilor pe care companiile implicate in exploatare le ridica. Dar, daca ne faceam lectiile la timp cu siguranta nu ajungeam in situatia in care suntem acum. Paradoxal, nici in ceasul al doisprezecelea nu ne trezim la realitate. Avem nevoie de consens politic pe o lege care trebuia modificata de mult timp. Si de aici vor aparea si alte complicatii. Ca sa fim insa optimisti hai sa ne hranim cu iluzia ca Romgaz va intra intr-un consortiu cu OMV Petrom si mai nu stim cine si proiectul extragerii gazelor de la Marea Neagra se va debolca. Pasarea malai vseaza.