Complexul Energetic Hunedoara a devenit o buna afacere, dar nu pentru energie, ci pentru lichidare

Judecatorul sindic va decide astazi viitorul Complexului Energetic Hunedoara si implicit viitorul mineritului din Valea Jiului. Citadela muncitoreasca ce dadea fiori oricarui guvern, inclusiv regimului comunist, este pe cale sa dispara pentru totdeauna. Cu siguranta, judecatorul sindic va decide intrarea in insolventa a Complexului Energetic, fie cum vrea Ministerul Energiei, fie cum vor cei 18 creditori care au solicitat aceasta procedura. Din pacate, o incercare de reorganizare a acestei companii, astfel incat cele trei mine de huila aflate inca in functiune sa mai ramana deschise este aproape imposibila. De asemenea, din termocentralele Mintia si Paroseni ar putea ramane in cel mai bun caz unul sau doua grupuri energetice, ca un ultim simbol a ceea ce a fost odata Valea Jiului.

Cu exceptia guvernului Ciorbea, care prevedea minerilor si energeticienilor din Valea Jiului un viitor luminos prin cultivarea de plante medicinale si turismul de mina, nici un alt guvern postdecembrist nu a acceptat ideea inchiderii activitatii energetice in aceasta zona a tarii. Corect pana la un moment dat, caci nu-i usor sa accepti consecintele sociale si chiar economice ale unei asemenea decizii. Numai ca, pentru a evita o asemenea catastrofa, guvernantii nostri au privit indiferenti la cum se fura acolo, la incapacitatea celor numiti politic de a gestiona situatia si au pompat sute de milioane de euro in zona tocmai pentru a-si justifica neputinta, dar si pentru a arata ca nu sunt indiferenti la soarta Vaii Jiului. Decizia de a uni activitatea de minerit falimentara cu activitatea energetica ce de abia mai supravietuia, inca de dinainte de anul 2000, s-a dovedit fatala.

Privatizarea a fost data uitarii, tocmai pentru ca Guvernul sa poata acorda ajutorul social, din care sa se imfrumpte apoi firmele capuse. In realitate, strategiile de privatizare erau lipsite de orice atractivitate, asa cum au recunoscut de altfel ministri care s-au perindat pe la Economie si apoi Energie. Intrebati daca se pune problema lichidarii societatii, demnitarii au raspuns categoric: in nici un caz. In schimb, societatea si-a asternut drumul spre disparitie cu o perseverenta de invidiat tocmai sub ochii guvernantilor. Solutia insolventei este, in realitate, tot o moarte pentru Complexul Energetic Hunedoara, chiar daca o moarte inca clinica.

Ministerul Energiei trage sperante ca judecatorul sindic va accepta insolventa solicitata de Adunarea Generala a Actionarilor Complexului Energetic, astfel incat sa-l poata desemna ca administrator special pe Remus Borza si societatea lui de avocatura, ce au reusit sa scoata o alta mare societate energetica-Hidroelectrica, din prapastia in care au afundat-o “baietii destepti” cot la cot cu autoritatile. Daca Remus Borza declara ca doreste sa salveze Complexul Energetic Hunedoara, asa cum a facut si cu Hidroelectrica, apoi Ministerul Energiei ar trebui sa stie ca “iarna nu-i ca vara”. Intre cele doua companii nu exista absolut nici o similitudine.

Dincolo de strategiile pe care un administrator special le-ar putea prezenta pentru reorganizarea si salvarea macar unei parti din ceea ce inseamna astazi Complexul Energetic Humedoara, trebuie spus raspicat ca activele care exista acolo pot acoperi parte, sau in totalitate datoriile. Ce se intampla dupa aceea nu mai poate spune nimeni. Putem da nenumarate exemple de societati mari romanesti intrate in insolventa si de care s-a ales praful. Activele lor insa au adus bani in buzunarul cuiva.

Complexul Energetic Hunedoara a devenit deja o afacere, dar nu o afacere asa cum credem, in sensul continuarii activitatii de minerit si energetice, ci una in purul sens al devalizarii. O moarte brusca poate produce socuri, una lenta poate fi acceptata.Asta se va intampla la Complexul Energetic Hunedoara, in care s-au pompat miliarde de lei de la buget doar pentru a produce si mai mari pierderi. Nu are rost sa intram acum in amanunte economice, respectiv in ceea ce inseamna huila din Valea Jiului sau performantele energetice ale celor doua termocentrale Mintia si Paroseni. Numai in aceasta din urma s-au investit pentru o retehnologizare facuta pe jumatate peste 150 de milioane de dolari, in urma cu cativa ani. Am surprins in analizele noastre toate aceste lucruri. Ceea ce merita insa sa repetam este faptul ca, nesperat, Complexul Energetic Hunedoara poate fi o mare afacere pentru orice viitor lichidator.