Ramasitele industriei nucleare romanesti viseaza inca la reactoarele 3 si 4 de la Cernavoda

Constructia reactoarelor 3 si 4 de la Centrala Nuclearelectrica de la Cernavoda ramane un obiectiv prioritar, cel putin la nivel declarativ, pentru Romania. Dincolo de problemele legate de gasirea unui partener real pentru asocierea in vederea demararii investitiei, ramasitele industriei nucleare romanesti ar putea constitui un avantaj pentru constructia celor doua reactoare, atata vreme cat acestea mai exista inca. Energy-Center isi propune o radiografie a cea ce a mai ramas din Programul nuclear romanesc si cum s-a derulat acesta in faza construirii reactoarelor 1 si 2, astfel incat sa putem intelege care sunt sansele continuarii Programului si ce avantaje ar putea avea industria romaneasca din participarea la realizarea reactoarelor 3 si 4.

Recent, reprezentantii Asociatiei Forumul Atomic Roman (ROMATOM) sustineau ca potentiala participare a industriei nucleare romanesti la finalizarea proiectului Unitatilor 3 si 4 de la Cernavoda poate fi evaluata la circa 40 – 45% din valoarea totala a proiectului, ceea ce reprezinta o contributie importanta, cu impact deosebit asupra economiei nationale. Interesant este ca, in urma cu circa trei ani, cand Programul nuclear parea a fi din nou de mare actualitate, ROMATOM estima ca potentialul industriei romanesti de participare la proiect era de circa 15-20%. S-a schimbat ceva intre timp?

Circa 20 de societati comerciale cu capital romanesc, au incercat in ultimii ani sa-si faca loby pentru a intra in programul nuclear, dar nu au avut absolut nici o sansa, atata vreme cat guvernul nu a recomandat niciodata furnizorilor externi posibilitatea de a achizitiona anumite componente si materiale de pe piata romaneasca. Ministeru Economiei, care este actionarul majoritar al Nuclearelectrica, avea si are inca posibilitatatea de a recurge la modelul offset (utilizat in achizitia de tehnica militara), tocmai pentru a dirija o parte din lucrari catre firmele de profil din tara, care detin licentele speciale in domeniul nuclear. Numai ca nu o face.

“Interesul industriei nationale pentru acest proiect rezida in faptul ca o buna parte a industriei nationale este deja parte a realizarii si asigurarii serviciilor in functionare si intretinere pentru Unitatile 1 si 2 de la CNE Cernavoda. Exista, de asemenea, si companii care nu au livrat bunuri si servicii la aceste proiecte, dar au capacitatea si calificarea de a o face, unele dintre acestea fiind deja furnizori pentru industria nucleara internationala” sustin reprezentantii ROMATOM. Chiar asa sa fie? Pentru a ne lamuri, consideram ca se impune sa ne intoarcem la Programul nuclear romanesc si la faza constructiei reactoarelor 1 si doi.

Ce a mai ramas din complexul nuclear?

Lansat in anii ’80, programul nuclear romanesc urmarea ca majoritatea componentelor sa fie realizate in tara, cu exceptia celor de la primul reactor, unde participatia firmelor romanesti a fost undeva sub 20%. S-au cumparat licente, s-au obtinut autorizatii si s-au facut investitii enorme in intreprinderile ce urmau sa intre in program. Dupa 1990, prin abandonarea programului nuclear, multe din aceste intreprinderi fie au disparut, fie au renuntat la sectiile speciale. Cu toate acestea, cateva au reusit sa supravietuiasca, fiind acum in postura de a putea contribui la constructia reactoarelor 3 si 4, daca cineva din Ministerul Economiei le-ar lua in seama.

Din punct de vedere al expertizei si a capacitatii tehnice de a realiza lucrari in regim de calitate autorizat, specialistii apreciaza ca se poate produce in tara circa 40% din necesar. Asta la modul ideal, evident. Amintim doar cativa agenti economici care si-au mentinut in functiune capacitatile de expertiza si productie: Fabrica de Combustibil Nuclear, capabila sa furnizeze combustibilul necesar, Fabrica de Apa Grea, Institutul de Cercetari Nucleare, capabile sa furnizeze apa grea si echipamentele speciale din gama celor furnizate la unitatile 1 si 2, Uzinele Turbomecanica pentru ansamblul turbina, Romenergo, Titan Echipamente Nucleare, Automatica, Energomontaj, Metalexportimport etc.

Avand in vedere insa forta financiara a tuturor acestor societati (cu mici exceptii nesemnificative) , statul a ales insa varianta marilor concerne straine, care pot asigura intreg lantul proiectului, de la lucrarile de inginerie la cele de livrare de echipamente sau marketing. Nu s-a schimbat nimic intre timp.

Conditii draconice la licitatie

In faza initiala a proiectului de constructie a reactoarelor 3 si 4 de la Cernavoda, statul roman participa, prin compania Nuclearelectrica, cu 20 de procente in structura companiei de proiect Energonuclear, restul actiunilor fiind detinut de alte sase companii straine. Ulterior, statul roman si-a majorat contributia la 51 de procente, ceea ce arunca obligatoriu in carca lui mare parte din finantare. Realizand imposibilitatea de a sustine un proiect de asemenea anvergura, fostul ministru al Economiei, Adriean Videanu, a anuntat intentia guvernului de a-si reduce participatia din nou la 20%, lucru care nu s-a materializat nici pana in ziua de azi.

In aceste conditii, Energonuclear asteapta ofertele sau cererile de participare pentru lucrarile de inginerie si constructie a reactoarelor nucleare 3 si 4, in conditiile in care valoarea proiectului a sarit de la 3,2 miliarde de euro, fara TVA, la peste 6,5 miliarde euro. Contractul prevede lucrari de inginerie, procurare, constructie si punere in functiune pentru finalizarea celor doua unitati, conform anuntului de participare publicat de companie. Termenul de finalizare al contractului, care nu va fi împartit in loturi, este de 64 de luni de la data atribuirii. Lucrarile vor fi finantate din mai multe surse, precum banci comerciale si instituii financiare, agentii multilaterale sau de creditare a exporturilor. Una dintre cerintele adresate ofertantilor era aceea ca media anuala a cifrei de afaceri pentru ultimii trei ani sa fie de cel putin un miliard de euro. Absolut nici o companie romaneasca nu poate indeplini aceasta conditie.

(va urma)