Pentru securitatea energetica, cel mai ambitios proiect de import gaze -AGRI a intrat la apa ca Nabucco
Pana sa ramanem fara gaze din productia interna ar fi bine sa ne gandim cum ne diversificam resursele de import
In practica, noi procedam exact invers, depunem toate eforturile pentru a da producatorilor nostri posibilitatea de a exporta gaze romanesti si mizam aproape exclusiv pe posibilele rezerve de gaze de la Marea Neagra. In lipsa unui consum industrial consistent, care valorifica gazele si nu le arde, asa cum se intampla in momentul de fata, ne culcam pe o ureche, caci pana in 2030 mai e ceva timp de gandire. Or, este bine stiut ca o investitie in domeniul energetic nu da roade de azi pe maine. In acelasi timp stam linistiti si in ceea ce priveste iarna 2016-2017, pe motivul ca avem circa 2,7 miliarde mc gaze inmagazinate, iar problema consumatorilor intreruptibili a fost rezolvata cel putin pana la 1 aprilie.

Si de data aceasta, in teorie lucrurile stau bine. Romania importa in momentul de fata aproape 30% din necesarul de consum gaze, la preturi extrem de avantajoase. Evident, intr-un fel sau altul, gazele importate provin din Rusia. Si asa va fi multa vreme de aici inainte, daca diversificarea surselor de import ramane inca un deziderat. Chiar daca am construi intr-un timp record conducta BRUA, si pe acolo tot gaze rusesti vor curge spre Romania, cel putin la cum se prezinta lucrurile in momentul de fata. Ne-am obisnuit, la fel ca rusii, bulgarii, grecii, turci sau ungurii, sa facem din interconectarea retelelor de gaze miracolul care poate salva aprovizionarea. In timp ce americanii, arabii si alte tari care detin resurse mizeaza tot mai insistent pe gazele lichefiate, noi o tinem una intr-una cu interconectori traditionali.
Cu atat mai interesanta este lipsa de viziune, cu cat un proiect de mare curaj al Romaniei (AGRI) este practic tras pe linie moarta, pe motivul ca investitiile ar fi prea mari. Nimic mai fals. Dupa mai bine de zece ani in care am incercat sa convingem tarile partenere de viabilitatea proiectului AGRI, acum am lasat-o in paragina. Culmea, o recunoaste si Suleyman Gasimov, vicepresedintele pe probleme economice al grupului petrolier azer SOCAR, care a declarat zilele trecute ca “”AGRI este in continuare un proiect care trebuie discutat, analizat. Daca pana astazi am discutat de AGRI inseamna ca proiectul nu a murit, avem ce discuta in jurul acestui proiect. Este vorba de timp, pentru ca in Azerbaidjan sunt zacaminte multe de petrol si gaze, avem parteneri acolo puternici, companii petroliere mondiale mari, noi toti impreuna analizam si trebuie sa avem toti acelasi interes pentru proiecte noi, gen AGRI. Dar sa vedem cum evolueaza lucrurile in timp”, a spus Gasimov. In primul rand ca AGRI nu este mai costisitor decat BRUA, iar in al doilea rand, gazele nu mai vin din Rusia, ci din Azerbaidjan, iar noi am fost deschizatori de drum in acest proiect.
Proiectul AGRI (Azerbaidjan — Georgia — Romania Interconnector), la care s-a alaturat si Ungaria, isi propune transportul gazelor naturale din regiunea Caspica, pe teritoriul Azerbaidjanului si Georgiei, si traversarea Marii Negre cu ajutorul navelor metaniere, implicand constructia a doua terminale de lichefiere (pe coasta georgiana a Marii Negre si la Constanta. Odata ajunse in Romania, gazele lichefiate ar urma sa fie regazeificate si transportate mai departe, din conducte, spre restul Europei. Volumele de gaze sunt destinate in principal asigurarii consumului Romaniei si Ungariei, restul fiind directionate catre alte potentiale piete din Europa.
Despre proiectul Nabucco s-a spus la fel, ca este prea costisitor, undeva la 10 miliarde de euro. El nu era deloc costisitor insa, daca tarile interesate in faza initiala nu ar fi fost ademenite de catre Rusia sa intre in alte proiecte. Pe de alta parte, Uniunea Europeana a sustinut doar formal Nabucco, asa cum nu se intampla in cazul BRUA. Cert este ca in nici unul din aceste proiecte Romania nu si-a jucat cartea cu demnitate si cu stiinta. Dimpotriva, s-a miscat dupa cum batea vantul. Daca in continuare vom proceda la fel sa nu ne mire ca peste zece ani, cand se estimeaza ca se vor epuiza resursele interne o sa dam din colt in colt si o sa uitam de faimoasa noastra independenta energetica. In fapt nu suntem independenti nici macar in momentul de fata, in cazul in care Rusia schimba macazul vizavi de noi.
Romania, intr-o iarna normala ca regim termic, se confrunta cu pana la 30 de zile, neconsecutive, de temperaturi extreme cand valorile consumului pot ajunge pana la 80 mil. mc/zi. Avand in vedere ca sursele de care dispune Romania la nivelul unei zile, sunt de cca. 55 mil mc, bilantier, este necesara acesarea unei surse suplimentare (chiar si fata de cantitatile existente in depozite) de cca. 25 mil mc/zi (respectiv cca. 0,75 mld mc/an). La aceasta se adauga necesitatea de a accesa surse de gaze din import cu presiuni mai ridicate, care sa permita asigurarea transportului gazelor in toate zonele Romaniei. Astfel, estimam ca Romania este si va ramane, cel putin in urmatorii ani, depententa de gazele din import la un nivel de minim 10% din consum. Strategia energetica, pentru care AGRI nu exista practic, ne avertizeaza insa de pericole si mai mari. Cum va fi dependenta de import peste zece ani? Nici nu vrem sa ne gandim.























