Blestemul gazelor: de ce o piata liberalizata de gaze nu va aduce in nici un caz preturi mai mici pentru consumatorii finali?

“As prefera ca gazele din Marea Neagra sa ramana in Romania”, a declarat directorul general al OMV, Reiner Seele. Pe de alata parte, directorul general al E.ON Romania, Frank Hajdinjak, spune ca liberalizarea pietei gazelor pentru consumatorii casnici poate fi realizata inainte de termen, anticipand o scadere in continuare a pretului gazelor din import. Intre cele doua declaratii, aparent fara nici o legatura una cu alta, exista o conexiune cat se poate de evidenta, piata consumatorilor din Romania fiind punctul central. Numai ca aceasta piata se afla in faza in care nu poate da solutii nici macar productiei actuale de gaze, in lipsa unor mecanisme functionale si implicit a unui pret generat de cerere si oferta. Traim cu impresia ca in anii ce vin vom fi invadati de o oferta de gaze la un pret scazut, dupa ce anii trecuti ne faceam probleme ca resursele interne sunt pe cale de epuizare si ca vom depinde din ce in ce mai mult de gazele din import. Iata ca, cel putin la cum se arata lucrurile in momentul de fata, spaima de a plati din ce in ce mai mult la factura de gaze pare sa fi fost depasita. In realitate lucrurile nu stau deloc asa.

Liberalizarea timpurie a pietei de gaze din Romania nu va duce in nici un caz la o scadere a facturii pentru consumatorii casnici, asa cum se crede in momentul de fata. Evolutiile de pe piata energiei electrice, liberalizata deja, demonstreaza ca indiferent de pretul de referinta dat de bursa de energie, care este intr-o scadere vizibila, factura la consumatorul final a ramas constanta, adica foarte ridicata. Unul dintre elementele care concura la aceasta situatie consta in taxarea, sau suprataxarea, impusa de statul roman acestor produse de stricta necesitate, la care se adauga costurile de operare ridicate ale producatorilor si distribuitorilor in lipsa investitiilor in eficientizarea retelelor. La fel ca si in cazul carburantilor, unde pretul la pompa este decalat masiv fata de cotatiile internationale ale titeiulu, si in cazul gazelor naturale statul va continua sa-si ia partea cea mai consistenta. In aceste conditii mai are rost sa ne facem iluzii despre beneficiile unei piete liberalizate si aparitia concurentei?

Categoric nu. Vorbim in ultima perioada despre necesitatea liberalizarii timpurii a pietei de gaze exclusiv sub impresia ca astfel vom avea acces la gaze mai ieftine. Din evidenta ca pretul reglementat a ajuns sa fie egal (cu perspectiva de a fi mai mare chiar decat pretul de piata) am tras concluzia ca liberalizarea va fi solutia salvatoare. Fara sa tinem seama prin ce am trecut pana acum uitam ca acest adevar nu este valabil si in Romania, acolo unde statul isi baga coada indiferent de gradul de liberalizare sau de inchidere a pietelor. La fel ca in expresia “suma viciilor ramane constanta” si suma colectata de stat pe seama energiei, gazelor sau carburantilor trebuie sa ramana constanta, daca nu chiar mai mare, indiferent de evolutiile de baza ale preturilor acestor marfuri.

Nu intamplator, Frank Hajdinjak (si nu numai el) declara ieri ca “nu a fost definit inca un mecanism de protectie a consumatorilor vulnerabili, mecanism care este vital intr-o piata liberalizata.” Pai daca piata liberalizata genereaza preturi mai mici, asa cum multi dintre noi cred, atunci de ce mai avem nevoie de protectia unor consumatori? Pentru ca la fel ca in cazul energiei electrice, pretul gazelor nu va scadea nici dupa mult dorita liberalizare. Daca mai luam in calcul si sistemul de suprataxare existent si la care statul nu va renunta este evident ca problema consumatorilor vulnerabili ramane de mare actualitate. Coroborat cu asta, lipsa mecanismelor de piata va complica si mai mult lucrurile astfel incat un proces firesc, normal (liberalizarea) sa devina o complicatie si mai mare.

“Situatia de acum, cand preturile pe pietele internationale sunt foarte mici, reprezinta o sansa buna pentru ca Autoritatea de Reglementare in Energie (ANRE) sa liberalizeze piata timpuriu, insa acest lucru trebuie facut la modul corect. Chiar daca preturile vor fi libere, vor fi formate de piata, autoritatile trebuie sa monitorizeze atent piata, pentru a nu exista derapaje. Acum lucrurile nu merg bine, nu avem transparenta in piata, iar producatorii nu vand suficient gaz pe bursa. Nu avem o parte din componentele de piata. Nu avem piata de echilibrare, nici piata pentru ziua urmatoare, cum exista la energie electrica”, spune Frank Hajdinjak. Si are dreptate, multi alti actori ai pietei de gaze invocand aceste lucruri in ultima vreme. Pe de alta parte, Hajdinjak a avertizat consumatorii de gaze sa fie atenti la ofertele furnizorilor, intrucat, in Germania, au fost situatii in care clientii au fost pacaliti cu preturi foarte mici, insa li s-au cerut plati in avans si nu li s-a mai furnizat curentul promis. “Pentru consumatori, liberalizarea pietei aduce un plus de competitie, deci avantajele sunt clare. Totusi, consumatorii trebuie sa fie foarte atenti la ofertele furnizorilor”, a mai spus Hajdinjak. Acestea sunt insa amanunte. Potrivit acestuia, in Germania nu mai exista preturi reglementate, insa autoritatile monitorizeaza piata, astfel incat preturile sa fie cele corecte.

Revenind la gazele de la Marea Neagra, in care ne punem mari sperante, chiar si aici lucrurile sunt inca destul de confuze. OMV si ExxonMobil nu vor incepe productia de gaze in perimetrul Neptun din Marea Neagra mai devreme de anul 2020, intrucat, pana acum, nu s-a luat decizia finala de investitie, a declarat, marti, directorul general al OMV, Reiner Seele, prezent la Bucuresti.

“Nu vom avea gaz inainte de 2020 din Marea Neagra. Avem nevoie de mai mult timp pentru decizia finala de investitii. Nu am finalizat studiile inca si nu am agreat modelul de productie cu partenerii de la ExxonMobil”, a declarat Seele. El a adaugat ca decizia finala va tine cont si de cadrul fiscal care va fi in vigoare.

“Trebuie sa stim care vor fi avantajele acestui proiect din punctul de vedere al costurilor. (…) Trebuie sa stim care va fi cadrul legal, dar avem nevoie de un cadru fiscal care sa nu se schimbe odata la 2-3 ani. Nu fiecare guvern sau ministru sa schimbe cadrul legal”, a mai sustinut seful OMV. Seele a precizat ca gazul din Marea Neagra va fi folosit pentru alimentarea pietei locale si a pietelor din jurul Marii Negre.

Totusi, in strategia companiei pentru perioada de pana in 2020 este inclusa participarea in realizarea conductei Nord Stream 2, care va aduce gaze din Rusia prin Marea Baltica, prin Germania, pana in Austria la hub-ul de gaze Baumgarten. Aceasta conducta, care va avea o capacitate de 55 de miliarde de metri cubi pe an, va fi gata in 2019. Jumatate din participatie este detinuta de Gazprom, iar OMV, E.ON, Engie, Shell si BASF au cate 10%. Costurile totale vor ajunge la 10 miliarde de euro.

“Nord Stream 2 este foarte important din punctul de vedere al asigurarii securitatii in aprovizionare”, a subliniat seful OMV.

Intrebat daca este posibil ca prin conducta Nord Stream 2 sa vina gaze si in Romania, Seele a precizat ca, teoretic, este posibil, insa intrebarea este daca va fi nevoie de asa ceva. “In principiu, da, este o ruta, dar chiar vom avea nevoie? Romania are un confort pe care si l-ar dori multe tari, de independenta pe piata gazelor, si vom investi sa crestem productia de gaze din Romania. Daca vom pregati exportul de gaze din Romania, vom avea mai multa putere decat sa aducem molecula de gaz aici”, a comentat seful OMV.

Potrivit acestuia, fiind vorba doar de acumulari de gaze, proiectul nu este influentat in niciun fel de evolutiile de pe piata petrolului, unde cotatiile s-au prabusit in ultimii ani.