Cod galben in reteaua de gaze: controlul preturilor a impiedicat piata sa functioneze corect si ameninta siguranta sistemului

Compania nationala de transport gaze, Transgaz, a fost nevoita sa recunoasca faptul ca Sistemul national de transport (SNT) al gazelor naturale s-a aflat joi in stare de dezechilibru, in sensul in care cantitatea de gaze din conductele magistrale a fost sub limita de functionare la parametri normali. Indicatorul Line Pack, despre care ministrul energiei vorbeste cu atata dezinvoltura, desi habar nu are ce inseamna, arata ca in ziua de joi (cand s-a inregistrat cea mai joasa temperatura) aveam o problema cu cantitatea de gaze care se afla in reteaua de transport, in sensul in care aceasta a coborat la nivelul de 34,5 milioane de metri cubi, in conditiile in care valoarea optima este de 41 milioane metri cubi plus/minus 1 milion de metri cubi. Asadar, ne-am confruntat cu un dezechilibru in sistem, echivalentul unui cod galben in meteorologie. Numai ca la gaze lucrurile sunt ceva mai complicate.

Am atras atentia in analiza noastra “Norocul ne-a suras si in aceasta iarna. Fara importurile de gaze din lunile trecute am fi jucat pe frig cum canta rusii”, ca numai intamplarea a facut ca gazele importate in lunile precedente anotimpului rece sa acopere mare parte din rezervele depozitate, astfel incat necesarul de consum sa fie satisfacut fara o crestere a pretului in momentul de fata. Si am mai spus ca in lipsa unei piete libere si concurentiale, intr-o situatie de criza operatorii din piata joaca dupa cum le dicteaza interesele lor comerciale. Ceea ce se si intampla. Pentru a mentine sistemul de transport in echilibru trebuie sa importam o anumita cantitate de gaze, caci cele din productia interna si cele extrase din depozite nu pot acoperi cererea si nici sa mentina echilibrul sistemului.

Dar, cine sa importe gaze in situatie de varf de consum, atata vreme cat pretul de vanzare a acestora este stabilit clar de catre Autoritatea de reglementare? Ne referim, desigur, la gazele destinate consumatorilor casnici, aflati inca sub regim reglementat. Se impune sa mentionam faptul ca cresterea consumului de gaze se datoreaza tocmai acestor consumatori, pe care statul s-a incapatanat sa-i “protejeze” de fluctuatiile pretului. De cand lumea, cand protejezi pe cineva dezavantajezi pe altcineva, in cazul de fata (posibil) sistemul de transport gaze.

Consumatorii reglementati sunt arondati, in cea mai mare parte, celor doi mari distribuitori-furnizori: Engie si E.ON. Cum pretul pentru consumatorii amintiti este stabilit la nivelul de 60 de lei/MWh ne punem intrebarea fireasca: de ce ar fi interesate cele doua mari companii sa importe gaze la un pret mult mai mare, pentru ca apoi sa le vanda in pierdere? De ce ar face Engie si E.ON protectie sociala, asa cum doreste guvernul populist instalat la Palatul Victoria? In realitate, aici discutam despre relatii comerciale si nimic altceva. Inca odata, daca nu am fi avut in depozite gazele importate in urma cu cateva luni (actiune mult hulita de catre toti politicienii), codul galben de astazi ar fi devenit cod rosu inca de la aparitia gerului. Sa nu ne grabim, caci iarna nu a trecut.

Iata ce spune Transgaz in contextul actual: “Limitele de functionare ale SNT, ca starea optima a SNT, sunt la valoarea Line Pack de 41 milioane metri cubi plus/minus 1 milion de metri cubi. Starea normala este intre 38 si 44 milioane de metri cubi, stari de dezechilibru exista intre 33 si 38 milioane de metri cubi, iar, daca valoarea indicatorului este de sub 33 milioane de metri cubi sau peste 46 de milioane de metri cubi, exista stari de risc.Nivelul Line Pack a indicat o stare de dezechilibru pe tot parcursul zilei (joi, 12 ianuarie) fiind de 36,1 milioane de metri cubi la ora 6:00; 35,8 milioane de metri cubi la ora 8:00; 35,2 milioane de metri cubi la ora 10:00 si 34,7 milioane de metri cubi la ora 12:00“. Cu alte cuvinte, avertizare de cod galben.

Raportarile domnului ministru Toma Petcu, in ultima sedinta de guvern, nu au nici o legatura cu starea reala a sistemului, pentru ca nu o intelege si citeste “ca papagalul”. Nu e vina lui, desigur. Dar cei din sistem stiu foarte bine despre ce este vorba.

In realitate, toata problema aparuta in sistem este data de diferenta de pret, adica pretul din piata libera si pretul reglementat. Daca presedintele Autoritatii Nationale de Reglementare in domeniul Energiei ar fi fost ascultat inca din primavara anului trecut, cand acesta recomanda liberalizarea totala a pietei de gaze pe motivul ca gazele din import erau la acelasi pret cu gazele din productia interna, nu s-ar fi ajuns la situatia de azi in sistemul national de transport gaze. Sigur, inca nu suntem in faza critica, codul galben fiind doar un avertisment. Dar daca trecem intr-o alta faza, in cazul in care iarna mai sta ceva pe meleagurile noastre? Atunci cum procedam si cum explicam dezechilibrul, sau si mai rau, caderea sistemului? Speram sa nu ajungem acolo.