Fără o industrie chimică puternică, valoarea gazelor din Marea Neagră se reduce considerabil

Combinatul de îngrășăminte Azomureș, singurul supraviețuitor dintre cele șapte combinate chimice din România, a anuțat că se închide din nou. Oricum, după 2022 perioadele de funcționare ale producătorului de îngrășăminte au mers cu mari sincope si in cea mai mare parte a timpului acesta  a stat închis. Din informațiile noastre, instalațiile de la Azomureș sunt depășite și extrem de vulnerabile, data fiind vechimea lor. Desi prețul gazelor naturale a început să scadă înca de anul trecut, Azomureș a pornit producția pentru o lună și jumătate. Sunt aproape trei ani de când combinatul stă mai mult închis, motiv pentru care a pierdut și o parte din forța de muncă calificată, iar instalațiile s-u degradat accelerat.

Pentru industria chimică gazele reprezintă materia primă de bază, iar în cazul combinatelor de îngrășăminte, gazele naturale acoperă aproape 80% din input-uri. Prin comparație, centralele electrice care funcționează pe gaze și care le ard pur și simplu obțin randamente fundamental mai scăzute. Tendința de creștere a prețului gazelor pe piața europeană poate fi o explicație pentru decizia de a opri din nou producția la Azomureș. În realitate lucrurile sunt mult mai complicate.

În urmă cu mai bine de doi ani, piața europeană a gazelor naturale a înregistrat o creștere bruscă a prețului urcând în doare câteva zile de la  80 Euro/ Mwh la 125 – 130 Euro Mwh. Ulterior creșterea de preț a fost și mai mare, fiind determinata de explozia unui terminal de export gaz lichefiat (LNG) din Statele Unite, probleme pe lanțul de transport al gazelor și operațiuni masive de stocare a gazelor pentru sezonul de iarnă 2022 – 2023. Evident, la baza acestor creșteri a stat și războiul din Ucraina și intenția Uniunii Europene de a renunța în totalitate la importurile de gaze din Rusia.

În paralel, prețurile la îngrășăminte au scăzut din cauza sezonului agricol dificil, cererea de îngrășăminte s-a redus, așa cum se întâmplă și în prezent când principalele activități din agricultură sunt cele de recoltare a culturilor. În aceste condiții se pare că producția de îngrășăminte nu mai este sustenabilă din punct de vedere economic. În consecință, Azomureș a luat decizia de a suspenda din nou temporar producția de amoniac (produs intermediar obținut din gaz, utilizat pentru fabricarea îngrășămintelor), instalația urmând a fi oprită în condiții de siguranță.

In 2022 conducerea combinatului afirma că vor continua să producă îngrășăminte, până la epuizarea stocului de amoniac existent. Decizii similare au luat și alte companii din Europa, cauza fiind aceeași, prețul nesustenabil din punct de vedere economic.

„Este grav ce se întâmplă astăzi pe piața gazelor naturale pentru majoritatea producătorilor europeni de îngrășăminte. În România, continuăm dialogul cu autoritățile guvernamentale pentru a fi aplicat ajutorul economic oferit de Uniunea Europeană, aplicat deja în multe țări europene. De exemplu, Bulgaria pune la dispoziția industriei un preț plafonat, de 72 Euro Mwh. Până astăzi, România nu a pus în aplicare schema de ajutor pentru industriile energo-intensive, deși are la dispoziție cadrul legal european. Ca producător știm că este dificil să asigurăm cantitatea necesară pentru viitorul sezon agricol, dacă nu producem pe timpul verii. Schema Uniunii Europene trebuie aplicată și în România”, a declarat Harri Kiiski, directorul general al Azomureș în urmă cu peste doi ani. Astăzi nimeni nu dă nici o explicație.

Faptul că Azomureș nu mai consumă gaz se vede și în datele interactive Transgaz. Tranzitul de gaze către Ungaria și Republica Moldova se menține, dar, suplimentar, exportăm din producția internă peste două milioane de metri cubi către Ucraina și Ungaria. Putem face acest lucru pentru că depozitele sunt deja pline la 88% și vor fi, într-o lună, la 100%.

Dincolo de producția internă de gaze (suntem o țară privilegiată din acest punct de vedere) gazele intră în țară din Bulgaria, prin punctul Negru Vodă. Ele vin via Turcia și sunt, în esență, de proveniență rusească. Ar mai putea fi anumite cantități de gaze azere și chiar turcești. Turcia a ajuns în postura să poată exporta gaze, în ciuda faptului că este în mare parte dependentă de importuri pentur că a început exploatarea zăcămintelor din Marea Neagră.

România își asigură mare parte din consum din producția internă, la care se adaugă anumite cantități din import. De la sfârșitul lui 2026, ar trebui să înceapă extracția gazului din Marea Neagră, ceea ce ar duce la o dublare a producției. În condițiile în care nu mai avem industrie chimică și până în 2026 să nu mai avem nici Azomureș nu ne va rămâne decât să vindem mare parte din gazele din producția proprie pe piețele vecine. Oare de unde se câștigă mai mult? În momentul în care s-au identificat rezervele de gaze din Marea Neagră toți politicienii și economiștii au declarant că trebuie urgent să redeschidem și să modernizăm combinatele chimice pentru a valorifica superior gazele. Nu numai că nu am redeschis dar suntem pec ale să rămânem total fără industria chimică. Pierderile sunt greu de estimat.