Gazele naturale din Romania sunt o resursa a tutoror romanilor, sau numai a celor preferati de autoritati?

Sistemul centralizat de alimentare cu energie termica din Bucuresti consuma, in fiecare an, 260 de milioane de euro din bugetul local, a declarat vicepresedintele Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei (ANRE), Emil Calota. Explicatia este una cat se poate de simpla: lipsa totala de eficienta a acestuia si pierderile imense. Cu toate acestea, ” o liberalizare totala a pretului la gaze naturale cu patru ani inainte de vreme va pune pe butuci orice discutie privind salvarea sistemelor centralizate de alimentare cu apa calda si caldura, sustine Iulian Iancu, presedintele Comisiei pentru industrii si servicii din Camera Deputatilor. Cu alte cuvinte, hai sa mai lasam Elcen Bucuresti si alte centrale in cogenerare sa mai arda inca 4 ani gaze ieftine (la pret reglementat), dar sa le mai dam si niste subventii pana crapa in mod natural. Cetatenii Romaniei, care nu beneficiaza de caldura si apa calda in sistem reglementat si nici macar de gazele naturale, sa subventioneze in continuare acest sistem, caci bogatiile tarii sunt numai ale unora si nu ale tuturor.

Problema liberalizarii pietei de gaze din Romania are, in esenta, o singura explicatie: cum sa facem ca aceasta bogatie naturala, pe care o reprezinta rezerva de gaze naturale, sa fie valorificata la un potential maxim si la un pret real de piata, astfel incat de aici sa castige toti cetatenii Romaniei, caci, gazele naturale sunt un bun al tutoror. Dar, milioanele de romani care nu folosesc gazele cum pot beneficia de aceasta bogatie? Se pot spune multe despre faptul ca mecanismele de piata actuale nu sunt pregatite pentru o liberalizare totala, ca multe reglementari au ramas in urma, ca suntem intr-o pozitie de redeschidere a infringmentului, ca nu exista concurenta loiala intre participantii la piata etc, dar, a argumenta ca liberalizarea pietei arunca in aer sistemele centralizate chiar ca nu are nici o logica economica.

Incet, incet, actuala majoritate politica demonstreaza ca piata libera si concurenta nu sunt deloc pe placul ei. Cat mai mult din actul de decizie trebuie sa se concentreze in mana statului, astfel incat statul sa poata imparti pomeni in stanga si in dreapta fara nici o legatura cu protectia sociala, cu resursele existente sau cu productivitatea. Cel mai elecvent exemplu in acest sens il constituie in momentul de fata deschiderea spre concurenta a pietei de gaze si eliminarea pretului reglementat, implicit a unor subventii mascate achitate in final de catre intreaga populatie a Romaniei. Rareori am asistat la o impotrivire atat de vehementa din partea unor institutii cu rol de decizie fata de eliminarea calendarului de liberalizare a pietei de gaze. Se invoca o serie de argumente de natura sociala, majorari de pret greu de suportat de catre consumatori, falimente etc. Nimeni nu scoate un cuvant despre avantajele unei piete concurentiale si mai ales despre valorificarea la potential maxim a acestei rezerve de gaze pe care Romania inca o mai are.

Guvernul, care pretinde ca face strategii si politici economice in interes national, ar trebui sa ia in calcul faptul ca pe marginea unui pret de piata concurential la gazele naturale (si nu unul discriminatoriu) ar exista resurse financiare pentru investitii in instalatii de valorificare a acestei resurse (de pilda combinate chimice), care ulterior s-ar intoarce tot sub forma de venituri la bugetul statului. De ce sa risipim gazele subventionand ineficienta, dar de platit sa plateasca intreaga populatie?

“Provocarile cu care ne confruntam toti la nivelul Uniunii Europene, la noi s-au agravat, s-au accentuat si pot spune sa suntem intr-o situatie de risc maxim. Ma refer aici la faptul ca, desi Uniunea Europeana si-a asumat un rol de lider al nivel mondial in domeniul energetic si si-a propus sa fie furnizorul numarul 1 al lumii de tehnologie de inalta eficienta si pentru valorificarea surselor regenerabile, totusi a schimbat tintele. In aceste conditii, unde ne aflam noi? Cred ca in punctul cel mai de jos, din pacate. De ce spun acest lucru? Noi am plecat de la 325 de sisteme centralizate de alimentare cu caldura si mai sunt azi 64, si, in permanenta, pierderea de consumatori continua. Suntem la momentul in care noi discutam, in aceste zile, de liberalizarea totala a pretului la gaze naturale cu patru ani inainte de vreme si punem pe butuci orice discutie de acest fel pe care o facem noi astazi, la nivelul autoritatilor locale, de a salva sistemele centralizate de alimentare cu apa calda si caldura”, a mentionat Iancu.

Daca nu am salvat aceste sistem in 27 de ani si milioane de romani si-au luat pe cont propriu asigurarea incalzirii si a apei calde de ce am mai face-o acum? Sau, mai corect, de ce am salva aceste sisteme prin continuarea politicii de subventionare, schema la care participa toti consumatorii de gaze din Romania dar de care beneficiaza numai unii? Ne intoarcem la articolul nostru de ieri privind definirea consumatorului vulnerabil, a celui care merita sprijinit de stat. Nici acest lucru nu s-a putut face, in schimb sugeram sa vindem gazele (bun al intregii natiuni) sub pretul lor de piata, ca sa acoperim niste gauri negre imposibil de redresat.

Potrivit deputatului, tari precum Germania, Anglia si Franta folosesc, si la ora actuala, scheme de sustinere a consumatorului casnic, iar România isi propune sa treaca la liberalizare ‘subit, peste noapte’, in conditiile in care Polonia are ca termen anul 2024.

“Avem in functiune scheme si sisteme de functionare ale unei piete de gaze care sa permita sa intru pe platforma sa aleg de la orice furnizor cantitati de gaze? Nu am niciuna dintre aceste pârghii. Riscul este maxim. In ce tip de piata suntem aruncati, cu doi producatori care au 93% cota de piata in România. Astazi, daca intrati pe site-ul Enel, veti vedea ca ei sunt si furnizori de gaze si fac achizitii de gaze la pretul de 87,5 lei. Cât este gazul astazi la consumatorul casnic? 60 de lei. Facem o crestere de 25% numai uitându-ne acum pe un site sa vedem in ce pericol suntem aruncati?’, a mai precizat Iulian Iancu. E, de data asta se intoarce un pic la problema. Nu avem aceste scheme, sau le avem partial, dar ce ne-a impiedicat sa le facem? De ce ar fi atat de dificil sa instituim, in prima faza, o obligatie a tranzactionarii intregii cantitati de gaze exclsiv pe bursa, pentru ca un an mai tarziu sa reducem aceasta cantitate la jumatate, iar atunci cand intra si gazele din Marea Neagra in consum sa regandim intreaga schema de comercializare? Este o varianta, desigur, in orice caz mult mai economica si mai eficienta decat aceea a continuarii mentinerii unui pret reglementat. Numai asa consumatorul de gaze va beneficia de un pret corect, iar producatorii, distribuitorii si furnizorii nu vor mai sta la mana ANRE pentru a le recunoaste costurile. Problemele nu sunt deloc simple, dar a argumenta ca piata de gaze nu trebuie liberalizata doar pentru ca unii sufera (acestia vor suferi oricum) noua ni se pare o mare eroare.