Solutie de criza: aparatul bugetar are resurse si pentru preluarea minerilor disponibilizati de la Complexurile Oltenia si Hunedoara
La circa un milion doua sute de bugetari, cat are Romania in momentul de fata, inca vreo trei sau patru mii, proveniti din restructurarea Complexurilor energetice inseamna aproape nimic. Mai apoi, liderii de sindicat care negociaza intens in aceste zile cresterea salariilor in sectorul bugetar, ar avea si ei cat de cat o legitimitate daca ar reprezenta si o parte a fostei “clase muncitoare” candva direct productive. Caci, in rest, sindicalistii se intrec in a reprezenta puternicul aparat bugetar crescut in ultimii ani ca ciupercile dupa ploaie. Si ca sa se rezolve deplin problema sociala a miilor de familii din Valea Jiului si bazinul Olteniei ar trebui ca macar un membru al acestor familii sa fie relocat-arendat pe langa un consiliu local, comunal, orasenesc, judetean etc, unde avem in momentul de fata cateva zeci de mii de minti sfatuitoare.
Campania pentru alegerile locale ne aduce in fata unui trist adevar. Romanii, cu sau fara servicii, se imbulzesc pe listele partidelor politice pentru a prinde un post de primar sau de consilier, care le-ar asigura cel putin pentru patru ani linistea in familie. Tara a devenit o pepiniera de politicieni, semn ca expresia “la politica si la fotbal se pricepe toata lumea” este cat se poate de adevarata. Statul nu mai are ca prioritate majora incurajarea economiei, a sectorului care aduce plusvaloare, ci conservarea locurilor de munca in aparatul birocratic si eventual cresterea acestuia. Ce legatura are acest lucru cu energia si cu cele doua mari complexuri energetice din care in curand va ramane doar amintirea? Nici una, in aparenta. In realitate legatura este evidenta. A devenit extrem de complicat sa gasesti solutii economice pentru viabilizarea unor companii aduse la prag de colaps inclusiv cu ajutorul clasei politice, dar este extrem de usor sa incurajezi nemunca si spiritul gregar.
In paralel cu asta, acelasi stat, prefera sa mai cheltuiasca niste bani incasati de la cei ce produc pentru a conserva ceea ce s-a distrus. Nicaieri in lume nu s-a facut o afacere atat de profitabila din lichidarea unor societati comerciale si, in cazul nostru, din conservarea unor mine ce urmeaza a fi inchise, asa cum se intampla in Romania. Radem totul pana la capat si facem din asta o afacere, dar si o risipa. Sub lozinca ca ne curatam de ce este putred am reusit sa intindem putreziciunea peste tot ce inseamna activitate de productie in Romania. In ghilotina lichidarilor au inceput,, din pacate, sa intre din ce in ce mai des inclusiv societatile unor investitori privati ingenunchiati fara scrupule de politicile statului roman. Si procesul este in plina desfasurare.
Dupa lungi analize si consultari, Ministerul Energiei a ajuns la concluzia ca atat la CE Hunedoara cat si la CE Oltenia trebuie dati afara mineri si energeticieni, in numar de cateva mii, in speranta ca asa se vor reduce cheltuielile si se vor rentabiliza companiile. Nici o descoperire epocala, cu asta s-a inceput peste tot atunci cand s-a vreut salvarea unor companii. Finalul a fost ca au fost disponibilizati si oamenii, iar companiile au sucombat si ele ceva mai tarziu. La cele doua Complexuri se va intampla la fel. Am mai surprins lipsa de solutii au autoritatilor in cazul amintit. Zadarnic, problema majora sunt oamenii. In schimb, ca sa ne exprimam la ce mai inalta scara a bataii de joc anuntam ca :
“Societatea Nationala de Inchideri Mine Valea Jiului va primi de la bugetul de stat anul acesta subventii de 105,119 milioane de lei, potrivit proiectului privind bugetul de venituri si cheltuieli al companiei, postat pe site-ul Ministerului Energiei, suma fiind cu 26% mai mica decat cea de anul trecut.
In 2015, au fost prevazute subventii de 143,4 de milioane de lei pentru aceasta societate. Jumatate din suma din acest an, respectiv 52,558 milioane de lei, reprezinta ajutorul de stat pentru acoperirea costurilor de productie, iar restul, 52,561 milioane de lei, inseamna ajutorul de stat pentru acoperirea costurilor exceptionale. Aici intra platile compensatorii, in valoare de 9,329 milioane de lei, si lucrari de inchideri mine, respectiv 33,899 milioane de lei.
Din suma destinata inchiderilor de mine, 10,926 milioane de lei merg catre lucrarile pentru asigurarea securitatii in subteran, 16,509 milioane de lei este valoarea lucrarilor legate de reabilitatea exploatarilor miniere, 6,646 milioane de lei merg catre lucrarile de ecologizare, iar 9,333 milioane de lei reprezinta facilitatile pentru pensionari.
Veniturile totale ale companiei se ridica la 158,771 milioane de lei, iar cheltuielile totale, la 158,589 milioane de lei.
“Nivelul prevazut al veniturilor in suma de 158.771 mii lei (158,771 milioane de lei) este corelat cu cel al cheltuielilor in suma de 158.589 mii lei (158,589 milioane de lei), rezultatul brut fiind pozitiv, respectiv 182 mii lei, provenit din vanzarea deseurilor feroase rezultate din dezmembrarea mijloacelor fixe casate. Volumul productiei fizice luat in calculul veniturilor din productia vanduta este de 283 mii tone huila extrasa, cu o putere calorifica medie de 3.499 kcal/kg, din care rezulta o productie neta de 280 mii tone cu un grad de recuperare de 98,94 %, corespunzatoare unei cantitati totale de 979.700 gcal”, se arata in nota de fundamentare a proiectului.
Totodata, cheltuielile de natura salariale sunt prognozate sa ajunga la 55,7 milioane de lei.”
Pai, ce spunea in urma cu cateva luni de zile Energy-Center, cand analiza situatia Complexului Energetic Hunedoara? Afacerea nu consta in productia de energie electrica, ci in cu totul altceva: lichidare, valorificare fier vechi, conservare etc. Nu e mai simplu? Si totusi, cum din aceste activitati vor castiga doar anumiti oameni de business, pentru a avea un viitor luminos si in cazul minerilor sau al energeticienilor recomandam indreptarea lor inspre sectorul politic, direct productiv de nemunca. Tot este un an de alegeri si momentul este prielnic.