Am putea ajunge la deconectarea prosumatorilor, ca în Polonia? ”De 3 ori da”

Recent, Polonia a declarat alertă energetică, din cauza unui exces de regenerabile. Riscăm să ajungem și noi în aceeași situație? Răspunsurile specialiștilor din piață înclină spre ”da”.

Radu Pirică

Cum a ajuns Polonia să declare alertă energetică

PSE, operatorul de rețea din Polonia, a declarat în aprilie alertă în sistemul energetic pentru a doua oară în istoria țării. Pentru a evita supraîncărcarea rețelei, PSE a decis să deconecteze temporar din sistemul energetic național toate capacitățile solare și eoliene. Combinația dintre vremea însorită și vântul puternic a făcut ca regenerabilele – mai ales fotovoltaicele – să ajungă la 2/3 din necesarul de energie al Poloniei. Nici măcar exportând energie nu s-a putut rezolva problema acestui excedent.

La fel ca în Polonia, și în România are loc o creștere spectaculoasă a capacităților regenerabile. Ministrul Energiei vorbea de 10 GW din solar și eolian până în 2027, față de sub 4,5 GW, cât sunt la ora actuală. Doar la prosumatori ar fi, în acest moment, în jur de 660 de MW putere instalată – la 1 ianuarie 2023 erau numai 423 MW iar la începutul anului trecut, doar 85 MW.

Polonia, Ungaria și România riscă să aibă prea multă energie verde

Problema din Polonia – care ar putea apărea și în România – ține de echilibrarea rețelei de energie, procesul prin care producția de energie la orice moment acoperă consumul. Pare că nu ar fi ceva complicat, dar dificultatea din vine faptul că energia este dificil și costisitor de stocat.

Rolul tot mai mare al regenerabilelor introduce un element de impredictibilitate: de pildă, uneori există energie în exces, din cauză că bat soarele sau vântul, iar sistemul nu are nevoie de ea, deoarece nu există cerere. Așa s-a întâmplat în aprilie, în Polonia. Dar și Ungaria risca să se confrunte cu probleme de echilibrare a rețelei. După ce anul trecut se ajunsese la 10.000 de cereri de la prosumatori lunar, autoritățile au decis să oprească racordarea la rețea și să o reia doar când primesc fonduri europene pentru modernizarea sistemului energetic.

Ca urmare, întrebarea este dacă și noi riscăm să ajungem (și dacă da, când) la situația în care să fim nevoiți să deconectăm temporar de la sistemul energetic național capacitățile solare și eoliene? Am formulat această întrebare în cadrul 2023 Romanian Solar Summit.

Rețeaua nu ține pasul cu producția

”Da, de 3 ori da”, ne-a răspuns Adrian Paraschiv, Country Manager Photomate. ”Dacă ne uităm la Transelectrica pe site, în zile când bate vântul, e soare și funcționează și hidro, putem să ajungem la 50% producție de energie regenerabilă în România. Dar rețeaua de transport și distribuție trebuie să țină pasul cu producția de energie.”

De exemplu, în momentul redactării acestui articol, în jur de 70% din producția de energie din România era din surse regenerabile. Iar excedentul ajungea la aproape 10% din consum. Nu e de mirare că pe piața de energie din România s-a ajuns, pentru prima dată în istoria sa, la prețuri negative, dat fiind dezechilibrul dintre cerere și ofertă.

”Fotovoltaicul are curba de producție ca o cocoașă, cu vârful de producție în mijlocul zilei. Dacă consumul în mijlocul zilei nu există – și el ar trebui să vină nu din rezidențial sau comercial, ci din industria grea, care să beneficieze de acest vârf, când e energie ieftină, – atunci va trebui foarte mult investit în partea de transport și de distribuție. Atâta timp cât nu se investește în aceste segmente vom avea deconectări, vom avea pierderi de producție”, a explicat Adrian Paraschiv.

Hidrogenul verde și stocarea ar putea fi soluții

În aceeași direcție înclină și Mirel Jarnea, Utility Sales Director LONGi. ”Dacă nu începem să mixăm proiectele, să introducem componente cum ar fi hidrogenul, toate vor produce la aceeași oră, iar răspunsul este da”, a răspuns el la întrebarea wall-street.ro

Hidrogenul verde are nevoie, pentru a fi produs, de o sursă de energie regenerabilă. De aceea există discuții, și nu doar la nivelul României, privind producerea sa în perioade când există un potențial de producție din regenerabile, dar nu și consum – de pildă, dacă bate vântul noaptea.

”Cred că ar trebui pusă întrebarea invers: când o să avem primele scheme clare și bine gândite pentru finanțarea sistemelor de stocare, astfel ca într-un an, doi, trei, patru, cinci, să nu ajungem la astfel de lucruri? Încă nu suntem acolo, dar la ce megawați se discută, cu sutele, probabil că o să ajungem acolo”, a răspuns Laurențiu Brumaru, head of B2B EnelX. ”Ar fi bine să ne apucăm de azi ca să ne creăm rețeaua de mâine. Cred că ne uităm un pic prea mult la sistemele de producere și nu dăm aceeași importanță zonei de transport și de distribuție.”

Blocaj, în cel mult 5 ani

Același lucru l-a afirmat și Corneliu Bodea, CEO Adrem și președinte al Centrului Român al Energiei: nu investim suficient în rețele. Practic, nici prosumatorii, nici proiectele fotovoltaice mari nu vor mai putea injecta în rețea, pentru că aceasta nu va mai face față, ea fiind, în mare măsură, la nivelul anilor ’80. ”Mixul de fonduri alocat generării din surse regenerabile este disproporționat față de sumele alocate infrastructurii de transport și distribuție. Dacă nu vom acționa în această zonă, această energie nu va ajunge să fie consumată”, a spus Corneliu Bodea, care estimează că blocajul ar putea apărea pe termen mediu: 3-5 ani.

O soluție ar putea fi impunerea stocării de energie pentru producătorii din surse regenerabile, inclusiv prosumatori. Transelectrica și-ar dori acest lucru, dar în acest moment mingea e în terenul ANRE. Ar mai putea dura ani buni, iar o variantă ar fi cea în care dezvoltatorii ar primi stimulente fiscale dacă investesc în stocarea energiei, ne-a declarat recent Bogdan Toncescu, membru al directoratului Transelectrica și fost CEO al companiei.