Complexul Energetic Oltenia trage frana celebrului mix energetic al Romaniei si asteapta salvarea de nicaieri

Aflat intr-o vizita de lucru la centrala Romgaz de la Iernut, ministrul energiei, Anton Anton, declara ca prioritatea guvernului Romaniei in momentul de fata este salvarea producatorilor de energie electrica pe baza de caruine. In speta este vorba despre Complexul Energetic Oltenia, care in zilele lui bune avea o contributie de circa 25% la consumul national de energie, indeosebi in perioadele de varf de consum. Dintre toate problemele pe care CE Oltenia le are pentru a face fata cerintelor sistemului electroenergetic, atat ministerul cat si conducerea companiei, au identificat una singura: costul ce achizitionarea certificatelor de carbon. Sorin Boza, directorul general al CE Oltenia, spune ori de cate ori are ocazia ca aceste certificate reprezinta 42% din cifra de afaceri a companiei. In acelasi timp insa, domnul Boza declara ca taxa de 2% pe cifra de afaceri, inpusa de OG 114, nu afecteaza societatea. Cu alte cuvinte, ce-I de la stapanire este bine venit, ce-I de la Uniunea Europeana este condamnare la moarte. Nimic surprinzator, atata vreme cat Complexul Energetic Oltenia umbla haotic in sistemul energetic national de mai bine de un an incoace.

Sorin Boza spune ca anul 2018 s-a incheiat cu profit operational pentru CE Oltenia, dar achizitia de certificate de CO 2 a dus compania pe pierdere. In paranteza fie spus, nu ni se comunica nimic legat de costurile de productie, dar se insista pe cheltuielile cu certificatele de CO2, care au ajuns sa coste 1,4 miliarde de lei.Nu spunem ca nu ar fi asa, dar nu putem sa nu ne intrebam despre cum se face ca in urma cu doi, trei ani (cand ponderea costurilor cu certificatele era mult mai scazuta), CE Oltenia era tot pe pierdere. Atunci era de vina pretul energiei electrice din piata libera, care se situa sub costurile de productie ale colosului din Gorj. O exceptie a aparut in primele doua trimestre ale anului 2017, cand CE Oltenia a reusit sa obtina un profit de circa 250 de milioane de lei, atentie, aproape exclusiv din cresterea pretului energiei in piata libera.

In context, am aminti ca din luna septembrie a anului trecut, pretul energiei electrice in piata concurentiala creste sitematic. O oportunitate extraordinara pentru Complexul Energetic Oltenia de a-si valorifica productia de energie. Ce sa vezi insa, pe fondul cererii crescute si al pretului din ce in ce mai mare, CE Oltenia isi reduce drastic productia. Iarna 2018/2019 nu a adus nici o productie mai mare si nici venituri mai mari, asa cum se intampla in anii trecuti? De ce? Pentru ca CE Oltenia a pus frana productiei de energie tocmai intr-o perioada in care era mare nevoie de ea. Cum se explica faptul ca CEO nu a valorificat oportunitatile din piata? Simplu: nu a avut carbine sufficient, iar instalatiile fac fata din ce in ce mai greu solicitarilor. Si ar mai fi o ipoteza. Pretul mare al certificatelor de CO2 duce la situatii in care anumite grupuri (cele aflate in rezerva de sistem) este de preferat sa stea decat sa produca. Pe acest model insa, falimentul societatii devine tot mai amenintator.

Asadar, cum vede Ministerul Energiei salvarea CEO? Nicicum, va garantam noi. Anul trecut, Anton Anton zicea ca va cere Comisiei Europene prelungirea din 2021 pana in 2024 a termenului pana la care termocentralele pe carbune se pot conforma noilor cerinte europene de mediu..„Comisia Europeana a adoptat noile BAT-uri (best available techniques – cele mai bune tehnici disponibile n.r) privind limitele de noxe care sunt mult mai restrictive. Conform noilor cerinte, este nevoie de un complex de masuri, atat tehnice, cat si la nivel investitional. Tehnic inseamna masuri primare, inseamna opriri de grupuri energetice, care pentru termocentralele din Oltenia ar fi de minimum sase luni, si atunci trebuie facuta o esalonare, un grafic de oprire pe fiecare capacitate, corelat cu asigurarea operarii celorlalte grupuri privind siguranta sistemului energetic, respectiv asigurarea cash-flow-lui pentru companie”, a aratat la randul lui secretarul de stat Doru Visan.

Potrivit lui Visan, Ministerul Energiei a demarat un studiu din care sa reiasa necesarul de investitii pentru conformarea la noile cerinte de mediu. „Investitional, aceasta inseamna un efort foarte mare si am demarat achizitia unui studiu care sa ne dea aceste dimensiuni. Am cerut Ministerului Mediului si Ministerului de Externe sa ne ducem sa cerem o derogare, o prelungire din 2021 pana in 2024 ca sa ne conformam”, a adaugat Visan. Nu stim nici in ziua de astazi ce s-a intamplat cu studiul respective, ce s-a obtinut de la Uniunea Europeana sau ce grupuri au fost identificate cu probleme. Stim doar ca pentru 2018 pierderile se apropie de nivelul de un miliard de lei, iar 2019 nu a inceput deloc bine pentru producatorii pe carbune.

In rest sa ne mai amuzam de declaratiile ministrului Anton: „Eu nu cer derogari. Eu nu ma duc la Comisia Europeana sa cer derogari. Eu ma duc si spun: asta e planul meu si asta pot eu sa fac, asta nu inseamna derogare, asta inseamna ca ma duc cu niste studii, documentat, si spun asta pot sa fac. Pe mine ma deranjeaza ca toata lumea are senzatia ca mergem la Comisia Europeana si ne rugam de ei. Nu, nu! Suntem membri in Uniunea Europeana cu aceleasi drepturi pe care le are toata lumea si membri rationali si, cum sa va spun, responsabili. Nu suntem asa, acolo, de forma si de umplutura”, a afirmat ministrul.