De ce Stafia blackout bântuie prin România?

A devenit o adevărată obsesie ca toată lumea să vorbească despre iminenta amenințare cu un blackout în sistemul energetic, cel mai probabil în iarna care se apropie. Pricepuți și nepricepuți își dau cu părerea despre acest lucru, generat de o posibilă creștere a consumului de energie și de incapacitatea sistemului de a produce în conformitate cu cererea. Cu alte cuvinte, un blackout ar fi determinat de lipsa de energie care nu ar putea fi compensată nici din import, cu atât mai puțin din producția internă. Nimic mai fals. Este adevărat că România este importator net de energie și că cel puțin doi ani de acum încolo nu va avea posibilitatea să-și acopere necesarul exclusiv din producția proprie. Dar, de aici ș până la blackout este cale lungă. Dacă ar fi să ajungem în această situație disperată cauzele ar fi cu toate altele. Iată ce scria Energy-Center.ro în urmă cu câțiva ani despre amenințarea cu o posibilă criză energetică, în situația în care paradigma sistemului energetic era mult diferită față de cea de acum. Chiar și așa afirmațiile noastre rămân valabile și azi.

The wind blows out candle

Înainte și după interconectare

Pana in urma cu ceva ani, cand Romania nu era interconectata prin intermediul pietei de energie electrica cu alte tari europene, blackout-ul putea veni exclusiv din partea sistemului electroenergetic romanesc. S-a intamplat acest lucru prin anii `70 si au aparut opinii conform carora panica de curent de atunci a adus pierderi Romaniei mai mult decat cele provocate de cutremurul din 1970. Daca aruncam insa o privire la criza energetica prin care au trecut Turcia, Pakistanul, Venezuela, statul California si mai nou zona central europeana (pana de curent care a afectat zona de vest a Romaniei), constatam ca nu indeplinim nici o conditie similara cu exemplele de mai sus pentru a intra in blackout. Avem insa alte conditii, care tin exclusiv de starea actuala a sistemului electroenergetic national, care poate “pica” nu din cauza cresterii consumului pe timp de iarna, nici din cauza lipsei de capacitati de generare sau a lipsei de combustibili (gaze, carbune, pacura etc), ci mai curand dintr-o implozie. Este atat de fragil sistemul energetic romanesc incat poate sa ajunga la explozie, adica blackout?.

Si da si nu, ar fi raspunsul la aceasta intrebare.

O pana de curent, in termeni mai accesibili , poate fi generata de un consum foarte mare si de lipsa de capacitate, dar mai ales dintr-un accident, care poate fi de natura tehnica si nu in ultimul rand de natura umana. Lasand la o parte natura umana si bazandu-ne pe faptul ca sistemul electroenergetic este intr-o oarecare masura dirijat digital, ajungem inevitabil la lipsa de capacitate. Nici aici nu ar fi o problema, pentru ca exista modelul intreruptibilitatii. Asta in conditiile in care nici cu aportul energiei importate nu poti face fata cererii de consum. Cu alte cuvinte, cand nu mai ai energie suficienta inchizi mari consumatori si poti ajunge chiar si la sistarea livrarii de energie catre consumatorii casnici. S-a intamplat frecvent inainte de 1990 acest lucru.

Sa nu cobim insa, dar sa fim prudenti. Crizele energetice cu care sunt amenintate tot mai multe tari de pe glob dovedesc ca vulnerabilitatile sistemelor energetice a crescut alarmant in ultimii ani si ca atacurile asupra acestora pot echivala cu un razboi distrugator, cu pagube inestimabile. Trebuie sa intelegem insa ca in categoria vulnerabilitatilor nu trebuie sa vorbim exclusiv de o interventie din afara, asa cum s-a sugerat in cazul crizei din Venezuela sau din Turcia, in sensul ca cineva ar fi declansat un atac cibernetic asupra asupra sistemelor din aceaste tari. Noi consideram ca, in realitate, cauzele sunt in alta parte.

De pilda, sa analizam vulnerabilitatile sistemului nostrum. Specialistii din energie considera ca o cadere pentru mai multe zile a Sistemul Energetic National, din cauza unui atac cibernetic, ar putea intoarce Romania in Evul Mediu. Paradoxal insa, Sistemul Energetic National este mai sigur in fata atacurilor cibernetice, pentru ca este mai vechi si nu poate fi controlat de la distanta. Dincolo de trista consolare provenita din aceste afirmatii si daca ne raportam la cauzele reale ale crizei din Venezuela, consideram ca pana la atacurile cibernetice sistemul este vulnerabil in primul rand din interior. Si vechimea lui poate fi un element demn de luat in considerare.

 Si in randul specialistilor din Romania ideea unui blackout este tot mai des vehiculata in ultima vreme si in nici un caz din pricina atacurilor informatice. Cu toti stim ca sistemul energetic romanesc tremura din toate incheieturile si asa cum linia ferata a devenit aproape impracticabila asa si sistemul poate crapa in punctele lui esentiale daca nu facem ce avem de facut macar in al doisprezecelea ceas.

Ne-am obisnuit ca atunci cand pomenim despre riscurile unui blackout sa ne raportam aproape exclusiv la sistemul de generare al energiei si la capacitatile reale, care fac din ce in ce mai dificila asigurarea cu energie in perioade critice (iarna, seceta, lipsa de materii prime etc).

In realitate sistemul este mult mai complex. Daca vorbim de capacitate de productie vechi de 50 de ani sa nu uitam ca aceeasi situatie o intalnim si in sistemul de transport si in cel de distributie sau de monitorizare. Pe acest lant orice defectiune majora poate duce la un blackout. Va amintiti de incidental petrecut in urma cu doi ani pe o linie Transelectrica in judetul Valcea, sau de un incident tot pe o linie Transelectrica in apropiere de Cernavoda? Ne-a trecut glontul pe langa ureche, dar degeaba.

Sa trecem apoi la ceea ce se intampla in Europa si la lipsa unei viziuni unitare in ceea ce priveste securitatea energetica a Uniunii. Constatam ca, mai noi, fiecare tara trage in directii opuse cu politica comuna. Or, in contextul accentuarii competitiei pentru putere si influenta in arena regionala, europeana sau mondiala, resursele energetice  joaca rolul cel mai important in pozitia ocupata de un stat si de pozitionarea acestuia in sistemul relatiilor internationale.

„Utilizarea energiei ca instrument de presiune este strans legata de exercitarea puterii economice, componenta importanta in complexul puterii unui stat, si am putea sa o definim ca orice actiune sau inactiune a unui actor al lantului detonator exploatator-producator-transportator-distribuitor-consumator, legata direct sau indirect de resursele energetice, ce are scopul de a influenta comportamentul altor actori, sau de a-i controla, in vederea atingerii propriilor interese. Prin urmare, insecuritatea energetica poate fi prezenta, pe tot lantul respectiv si in oricare dintre „verigile” implicate in acest proces”, scriam in Energy-Center in urma cu vreo patru ani. Astazi lucrurile sunt si mai grave.

Intotdeauna, guvernele au pe agenda obiective strategice prin care se vizeaza pozitii de putere si dominatie in sistemul relatiilor nationale sau internationale. Controlul direct sau indirect al resurselor, surselor, rutelor, pietelor si preturilor formelor de  energie poate determina un instrument de santaj extrem de eficient, poate determina manipularea si impunerea dorintelor celor care le detin si/sau controleaza. Cand esti slab si vulnerabil din interior, cand nu ai o viziune si un program clar de viitor, toate aceste elemente enuntate mai sus devina pericole reala la siguranta SEN si la siguranta nationala.

Mentionam ca atacul cibernetic nu trebuie ignorant, dar nici exagerat: „N-as putea spune cat de pregatita este intreaga umanitate pentru a face fata unui atac cibernetic masiv, nu doar Romania. Singur, un departament de IT nu mai poate face fata unui atac de tipul celui din Ucraina. Sa fim foarte realisti: daca bancile care au fost primele targetate de atacuri pentru ca acolo sunt banii, zona SCADA (Monitorizare, Control si Achizitii de Date – Supervisory Control And Data Acquisition, n.r.) si de Industrial Control este una extrem de vulnerabila. De ce? Lucrurile sunt foarte simple: sistemele au fost dezvoltate acum 30-40 de ani, ca vorbim despre controlul unui laminor, unui cuptor sau unui hidro-agregat. La ora actuala, in intreaga lume, ca vorbim de hidrocentrale sau de metalurgie, toate sistemele industriale sunt foarte nesigure, din acest punct de vedere.

In cazul atacului cibernetic din Ucraina, pe langa faptul ca a vizat intrarea prin sistemul IT, din IT s-a mers in zona operationala. Mie, digitalizarea in relatia cu zona industriala, imi da fiori. Asta pentru ca acum 15-20 de ani, tot ce insemna zona SCADA era izolata, nu exista Internet. Acum toata lumea promoveaza ideea de Internet of Things si e normal pe undeva, insa asta inseamna intrarea in Internet. Sistemul energetic romanesc este mai sigur, pentru ca este mai vechi si pentru ca nu poate fi coordonat de la distanta”.

“In Ucraina s-a atacat zona de distributie si selectiv ai dat afara 28 de sub-statii. Toata lumea zice ca a fost vorba de un exercitiu si am aratat de ceea ce suntem capabili, dar atacand zona de transport ai pus la pamant tot sistemul energetic national. Daca reusesti sa ataci zona de productie si reusesti sa decuplezi simultan o cantitate de energie, 1.200 – 2.000 Mw, cum s-a intamplat in 1977, singura avarie sistemul energetic national. Atunci, patru ore a stat sistemul energetic national cazut complet si a produs pagube de trei ori mai mari decat cele produse la cutremurul din 1977. Stiti ce ar insemnat 3, 4 sau 10 zile de cadere a sistemului energetic national? Economie la pamant si intoarcere in Evul Mediu”.

Scriam aceste lucruri in urma cu vreo 4 ani. S-a schimbat ceva intre timp? Da, dar in rau. Exemplul dat de Austria in cazul unui blackout demonstreaza ca specialistii sunt cu picioarele pe pamant si incearca sa previna un asemenea dezastru. La noi, decidentii au adormit demult in bocanci. Noi nu avem asemenea emotii desi detinem un sistem vulnerabil in primul rand prin vechimea lui. Asteptam iarna!