In atentia diletantilor care ne conduc: nu pretul energiei este problema, ci capacitatea de a ne asigura consumul

Ne invartim de ceva vreme in jurul unui consum de energie electrica de putin peste 6000 MWh pe interval orar. In acelasi timp exportam sau importam energie functie de cum bate vantul, caci centralele noastre de generare au capacitati din ce in ce mai clar limitate. Ne-am pus la un moment dat intrebarea, ce s-ar fi intamplat cu sistemul energetic romanesc daca investitiile in regenerabile nu ar fi existat si am fi pastrat unitatile de generare mostenite de la regimul comunist? Aveam exces de energie la costuri insuportabile. Si atunci am inchis rand pe rand tot ce, teoretic, nu era rentabil. In schimb, nu am pus in loc nimic. La un consum de 7000-8000 MWh dam deja in balarii, in contextul in care pretindem ca avem unitati dispecerabile care poat asigura chiar 11.000-12.000 MW. Iluzia incepe insa sa se risipeasca. Aceasta este de fapt si explicatia pretului ridicat din piata pentru ziua urmatoare. Nu furnizorii, care nu si-au facut bine temele, nu contextul care tine de hidraulicitatea scazuta sau de lipsa de carbune, ci lipsa unor unitati energetice performante stau la baza crizei. Aceasta este unica explicatie a pretului ridicat al energiei.

Am amestecat de-a valma piata libera cu o structura de generare unica in Europa. Suntem performanti la introducerea unor mecanisme de piata concurentiala, dar suntem blocati intr-un sistem de producere a energiei absolut ineficient. Statul roman, care este proprietar majoritar pe acest segment nu este in stare sa gandeasca o strategie de reinoire a capacitatilor de productie si lasa in seama destinului evolutia lor numind in functii de conducere persoane care nu au absolut nici o legatura cu domeniul energetic. Cat mai putem rezista in aceste conditii? Cand nu vezi paiul din ochiul tau, dar vezi barna din ochii altuia atunci cu siguranta ai o problema. Apropo de comparatia pretului energiei electrice cu tarile din jur, de care se face mare vorbire. Dar, problema noastra in momentul de fata nu este numai pretul energiei electrice, care va fi din ce in ce mai mare. Problema noastra este, sau va deveni, ca nu ne vom putea asigura consumul din propria productie.

Asta incerca sa explice si presedintele ANRE, Niculae Havrilet, care a fost pus la zid de catre insusi prim ministrul guvernului Romaniei, in urma cu ceva vreme. Domnul Tudose se pricepe insa la toate si crede ca daca dai bancilor comerciale peste nas, poti sa dai la fel si autoritatilor de reglementare. Presedintele ANRE, Niculae Havrilet, ramane insa insensibil la reactiile primitive ale primului ministru, care se crede probabil “omul predestinat” sa puna lucrurile la punct. La care punct nu o stie nici el.

Prezentam mai jos cateva din pozitiile presedintelui ANRE privind evolutia pretului energiei electrice cu precizarea ca vom incerca sa le comentam ulterior. Important este ca cineva are curajul sa spuna lucrurilor pe nume.

Plafonarea preturilor la energie electrica este imposibila intr-o piata totalmente bursiera, insa autoritatile ar trebui sa se preocupe pentru a creste capacitatea reala de productie a energiei electrice in România, a declarat, miercuri, presedintele Autoritatii Nationale de Reglementare in Energie (ANRE), Niculae Havrilet, in cadrul unei conferinte organizate de publicatia energynomics.ro.

El a aratat ca institutia pe care o reprezinta a realizat un raport minimal al cauzelor care au dus la cresterile de pret din ultimele luni de pe piata de energie.

„Urmare a unor analize realizate de ANRE, impreuna cu Consiliul Concurentei, privind lunile de vara, am ajuns la concluzia comuna ca nu au existat intelegeri in piata intre actori, in special intre producatori. Când piata solicita o crestere a productiei, producatorii sunt in dificultate de a raspunde acestei solicitari”, a spus Havrilet.

Potrivit acestuia, desi, teoretic, România dispune de o capacitate instalata de productie a energiei de 22.000 de MW in statistici, practic, când piata solicita peste 9.000 de MW, apar deja probleme cu asigurarea necesarului.

„Nici interconectarea sistemelor nu este extraordinar de mare si nu ne-ar putea satisface o solicitare in plus intre 1.000 si 2.000. Nu exista aceasta interconectare. Deci, din raportul ANRE reiese ca masura pe care trebuie sa o ia in considerare Ministerul Energiei, in principal, este o preocupare pentru a creste capacitatea reala de productie, alta decât cea din surse regenerabile, pentru ca in seceta nu este nici apa, nici vânt, se merge pe productie conventionala, iar aici trebuie sa reliefam rolul producatorului pe carbune”, a continuat Havrilet.

El a amintit o situatie din anul 2013, când pretul energiei era foarte mic, iar minerii de la Complexul Energetic Oltenia (CE Oltenia) au venit la Bucuresti pentru a cere masuri administrative pentru cresterea preturilor.

„In 2013 era o perioada de consum mic, au fost zece zile libere, 1-10 mai, cererea era de 4.000 de MW, Hidroelectrica deversa, pentru ca era exces de apa, Nuclearelectrica era pe pozitii, iar minerii au venit la ANRE unde au stat doua saptamâni si au cerut interventia noastra. Le-am comunicat ca nu putem interveni, ca piata nu solicita energie la pretul cerut de Oltenia, pentru ca era energie ieftina in exces. Au urmat masuri drastice la CE Oltenia pentru reducerea cheltuielilor, pentru ca nu s-a putut interveni administrativ”, a relatat presedintele ANRE.

In aceasta vara, situatia este exact invers si, la fel ca si atunci, ANRE nu poate interveni, a sustinut el.

„Acum fenomenul se repeta invers, nu este apa, nu este vânt, reactorul mai cade, iar furnizorii vin si ne spun ca pretul este prea mare si ne cer sa intervenim administrativ si sa plafonam pretul de productie, lucru imposibil intr-o economie de piata in general si intr-o piata bursiera 100% in special. Nu ai cum sa intervii. Problema este ca au dezinformat si au introdus aceste elemente gresite in discursul public pentru cei care nu cunosc situatia, s-a introdus ideea ca ANRE nu a facut ce a trebuit, adica nu a intervenit administrativ sa inducem pierderi producatorilor, plafonând pretul”, a mai spus Havrilet.

El a reluat ideea ca o solutie poate fi o mai buna preocupare pentru extinderea capacitatilor de productie in alte zone decât cele din surse regenerabile, amintind aici proiectul noii termocentrale pe gaze pe care Romgaz o construieste la Iernut.

„Iernut este o investitie foarte asteptata. Este adevarat ca doar in zona de resurse regenerabile producatorii beneficiaza de sustinerea investitiilor, dar sunt masuri care sa incurajeze si alti producatori de energie, cum ar fi piata de echilibrare, unde pretul este cel de inchidere a pietei din PZU plus 450 de lei, adica 100 de euro, echivalentul a trei certificate verzi. Pe piata de echilibrare pot intra acei producatori care pot inchide si deschide rapid, care pot virtual sa inmagazineze energie in apa si, mai nou, in gaze. Intrarea in piata de echilibrare este ieftina, iesirea este ieftina. Hidroelectrica este calificata ca un fel de monopol natural pe aceasta piata, dar investitiile care se fac in productia pe gaze arata ca si acest domeniu se va dezvolta in urmatorii 20-30 de ani, pentru a face trecerea de la surse conventionale spre cele regenerabile”, a mai aratat oficialul ANRE.

Havrilet a avertizat, totodata, ca Piata pentru Ziua Urmatoare ar trebui sa fie una de ajustare, iar jucatorii ar trebui sa se bazeze cu preponderenta pe pietele pe termen lung.

„Trebuie sa invatam din tot ceea ce s-a intâmplat in piata, iar primul lucru pe care trebui sa-l invatam este ca pretul pe PZU nu va mai fi niciodata in medie mai mic decât cel din contractele pe termen lung. De altfel, pe termen lung, pretul a ramas acelasi, in jur de 165 de lei pe MWh. Este o modalitate corecta pentru orice furnizor sa se bazeze pe pietele la termen, iar Piata pentru Ziua Urmatoare sa fie una de ajustare”, a sustinut el.

Havrilet a mai spus ca, pentru producatori, aceasta a fost cea mai frumoasa perioada din ultimii 20 de ani din punct de vedere financiar, oferind drept exemplu faptul ca Hidroelectrica si Nuclearelectrica au oferit actionarilor dividende de un miliard de euro. Aceste companii sunt detinute de statul român in proportie de 80%, respectiv 82,5%.

„Furnizorii sunt cei care au pierdut, pentru ca au contat prea mult pe o piata speculativa. Pretul acolo nu este fix, este speculativ, poti sa câstigi sau poti sa pierzi, dar atunci când pierzi nu poti sa ceri masuri administrative. Din partea marilor consumatori nu am avut plângeri, pentru ca ei au contracte pe pietele la termen”, a completat presedintele ANRE.

El a mai anuntat ca, in prezent, se lucreaza la introducerea unor derivate financiare pe bursa de energie OPCOM.

„Se discuta si despre acele derivate financiare care ar trebui sa fie gestionate pe bursa. Exista o propunere, este vorba de contracte de tip futures, care pot asigura o protectie impotriva volatilitatii, ducând in viitor aceste diferente mari de pret si pe o perioada lunga de timp. Aceste derivate nu exista in acest moment, furnizorii nu au posibilitatea de a se proteja. Lucram la nivelul ANRE, OPCOM si Consiliul Concurentei pentru introducerea acestor mecanisme pe pietele bursiere”, a precizat Havrilet.