Ministrul Sebastian Burduja a găsit explicația pentru prețul mare al curentului din România: sârmele europenilor !

Fără discuții, activitatea ministrului energiei, Sebastian Burduja, în cei doi ani de mandat a fost una deosebită față de a predecesorilor săi. A încercat să se implice îndeosebi în sectorul de generare, să stimuleze investițiile deja începute și unele noi și a dat o atenție calculată dezvoltării sectorului regenerabil. Eforturile făcute de Domnul Burduja pentru a menține în viață producția de energie pe bază de cărbune sunt lăudabile, dar, din păcate tardive. Centrala de la Iernut nu este finalizată nici în momentul de față, centralele pe gaz de la Turceni șI Ișalnița nu au trecut de faza de licitație,amenajările hidroelectrice începute în urmă cu 30 de ani sunt încă blocate în instanță, proiectul Tarnița-Lăpuștești este tot pe hârtie, strategia energetică nu interesează pe nimeni, Elcen-ul riscă să intre în faliment, Nuclearelectrica bate pasul pe loc cu Unitățile 3 și 4, dar și cu SMR-urile de la Doicești etc. Și totuși, Sebastian Burduja nu pierde ori de câte ori ocazia să anunțe că a atras în sistemul energetic peste 14 miliarde de euro în ultimii doi ani. Unde sunt banii ăștia și care a fost implicația lor în sistemul energetic atâta vreme cât România continua să aibă cele mai mari prețuri la energie din Europa?

Și dacă nu a găsit soluția la interior pentru prețul mare al energiei, ministrul Burduja o caută în exterior. De vină ar fi ungurii, slovacii și mai ales austriecii, care nu și-au dezvoltat liniile de interconexiune cu țările balcanice, în consecință curentul ieftin produs în Vest nu poate ajunge în România, Bulgaria sau Grecia. Problema fundamentală este însă alta, la care Domnul ministru nu s-a gândit, sau se face că nu o vede. De ce în Vest se produce energie la jumătate de preț față de România, care se laudă că are cel mai diversificat mix energetic, dar se pare că și cel mai neperformant?

Răspunsul este simplu, reforma sistemului energetic românesc nu s-a produs, în ciuda faptului că provocările la adresa lui au fost din ce în ce mai mari și mai vizibile. Transelectrica face eforturi colosale să țină în viață sistemul, distribuitorii de energie investesc dar nu mai mult decât să le fie afectat profit, iar producătorii supraviețuiesc fiecare în funcție de conjunctură. Una peste alta toată lumea este nemulțumită.

”Prețul energiei electrice în România a atins, marți, valoarea de 84 de euro pe piața pentru ziua următoare, un nivel semnificativ mai ridicat față de alte state europene. În aceeași zi, energia s-a vândut cu doar 25 de euro în Franța și 60 de euro în Austria. Ministrul Energiei, Sebastian Burduja, a explicat cauzele acestui dezechilibru, atrăgând atenția asupra deficiențelor structurale ale pieței europene de energie și subliniind importanța interconexiunilor transfrontaliere. De ce plătesc românii 84 de euro pe energie, iar francezii doar 25 . De ce energia costă pe piaţa zilei de astăzi 84 EUR în România, 25 EUR în Franţa şi 60 EUR în Austria? Pentru că piaţa energetică europeană e unică doar pe hârtie. În practică, e nevoie de infrastructură conectivă transfrontalieră — de “sârme” care trec graniţa — pentru ca energia să circule liber, iar preţurile din statele membre să fie similare. În cele mai multe zile, energia e mult mai ieftină în Vest, produsă în centralele nuclearo-electrice, dar ea nu poate fizic ajunge până la noi, bulgari, greci etc”, a scris ministrul Energiei, pe Facebook.

Ministrul a arătat că, în prezent, există un decalaj între principiile teoretice ale pieței unice europene și realitatea practică din teren. Deși energia produsă în centralele nucleare din Franța este ieftină, ea nu poate fi transportată către state precum România, Bulgaria sau Grecia, deoarece nu există infrastructura necesară pentru acest transfer. Diferențele mari de preț între țările membre ale Uniunii Europene demonstrează că obiectivul pieței unice de energie nu a fost încă atins. Ministrul Energiei susține că România este un actor responsabil și angajat în proiectul european, dar pentru ca regulile comune să funcționeze, trebuie ca toate statele membre să își asume aceleași obligații și să aibă aceleași drepturi. România cere tratament egal la Bruxelles. Sebastian Burduja a afirmat că, în repetate rânduri, a ridicat la nivel european problema interconexiunilor și a tratamentului egal între statele membre. Potrivit acestuia, România deține în prezent o capacitate de interconectare de 4000 MW cu țările vecine, însă planul este ca, în următorii cinci ani, această capacitate să depășească 7000 MW.

Cu alte cuvinte, România face toate eforturile pentru a deveni importator constant de energie, dar  nu mai vrea energie scumpă din Bulgaria, ci energie ieftină din Vest. Ulterior acestor declarații, Sebastian Burduja a recunoscut franc că sistemul energetic românesc nu poate face față cererii de energie la ore de vârf pentru că nu avem producție suficientă. Păi, dacă nu ai producție cum ai putea să ai prețuri scăzute? Pe baza importurilor? În consecință să ne așteptăm la o creștere de preț nu numai după liberalizarea pieței, ci mulți ani de acum încolo, dacă sistemul energetic nu se va reforma profund. Vom dezbate și acest aspect.