Transelectrica nu este jucaria Ministerului Economiei

*Functia bate gradul, ordinul bate legea

Demisia, sau revocarea din functie a directorului general de la Transelectrica, Horia Hahaianu a ramas in constiinta publica ca fiind un prim act de autoritate al noului prim ministru, domnul Mihai Razvan Ungureanu. Cu alte cuvinte, dupa formula „nimeni nu misca in front”, directorul Transelectrica avea datoria si obligatia de a se abtine de la orice comentariu cu privire la domeniul lui de activitate si, in ordine ierarhica, trebuia sa-si instiinteze sefii despre problemele aparute in Sistemul Energetic National (SEN), urmand ca acestia sa decida daca e ceva de comunicat, au ba, opiniei publice. Poate ca putina disciplina nu strica la nivelul aparatului guvernamental, dar de aici si pana la a juca alba neagra cu directorul general al uneia dintre cele mai mari companii de stat e cale lunga.

In cazul de fata, mult mai disciplinat s-a aratat ministrul Economiei, Lucian Nicolae Bode, proaspat instalat si el pe Calea Victoriei, care a raspuns premierului exact ca racanul din vremea in care armata mai era inca obligatorie: „ordinul se executa, nu se discuta”. Daca ar fi fost vorba de smecherii de pe la RAPPS (Regia Autonoma a Protocolului de Stat) sau de cei de pe la Secretariatul General al Guvernului, ori mai stiu eu ce alta institutie aflata direct in subordinea primului ministru, mai ca intelegeam rapiditatea cu care ordinul a fost pus in aplicare. Din pacate, e vorba despre compania Transelectrica, operatorul national de transport al energiei electrice, care, intamplator mai este cotata si la Bursa de Valori Bucuresti si, deloc intamplator, mai are si alti actionari in structura, care, conform legii, au si ei un cuvant de spus atunci cand se ia o decizie referitoare la schimbarea managerului general.

Pe de alta parte, taman peste cateva zile, Ministerul Economiei intentioneaza sa scoata la vanzare, printr-o oferta publica, 15% din actiunile pe care le detine la Transelectrica, mizand pe un interes crescand din partea investitorilor (daca se poate sa fie straini). Pai, iertata ne fie indrazneala, ce investitor isi risca banii intr-o companie in care unul dicteaza si altii platesc?

Chiar si asa, daca s-ar fi respectat procedurile legale privind schimbarea directorului general, nu ar fi fost prea multe de comentat, cand statul este actionar majoritar inca. Numai ca, la noi legea nu bate ordinul, asa cum functia bate gradul.

Concret, demisia domnului Horia Hahaianu a fost anuntata oficial pe data de 13 februarie (zi cu ghinion), in paralel cu anuntul privind limitare exporturilor de energie electrica (acesta este un subiect care merita mare atentie si pe care il vom trata separat). Numai ca, Ordinul 255 al ministrului economiei, Lucian Nicolae Bode, a aparut de abia a doua zi, cu titlul de „confidential”. Cum spuneam, Transelectrica fiind o companie listata la Bursa de Valori Bucuresti, confidentialitatea trebuie inlocuita cu transparenta, daca vrem sa respectam legea. Mai mult, ordinul ministrului nu are nici o valoare atata vreme cat revocarea din functie a directorului Transelectrica trebuia votata de Consiliul de Administratie al companiei, care, exact invers, s-a intrunit dupa ce domnul Hahaianu isi facusera bagajele.

In articolul 2 al Ordinului cu pricina se precizeaza ca „se mandateaza reprezentantii statului in Adunarea Generala a Actionarilor de la Compania Nationala de Transport al Energiei Electrice <Transelectrica> sa revoce din calitatea de membru in Consiliu de Administratie pe domnul Hahaianu Horea”, dupa ce acesta era deja revocat de insusi seful sau ierarhic, ministrul Lucian Nicolae Bode. Nu-i corect, spunem noi, iar Transelectrica nu este sereleul nimanui, nici macar al actionarului majoritar, daca se vrea ca legea nu este respectata.

Ca sa mai indulceasca busuiocul, apropo de vanzarea pachetului de 15% din actiuni, la scurt timp dupa revocarea din functie a directorului general, noua conducere s-a grabit sa prezinte rezultatele preliminare ale companiei pe anul 2011, din care aflam ca profitul net a fost de 9,5 ori mai mare fata de 2010, respectiv de 90,279 milioane lei, fata de 9,557 milioane lei, cu un an inainte. Frumos, dar asta nu prea cred ca schimba opinia investitorilor fata de actul de „autoritate” al guvernului si Ministerului Economiei. Bine ar fi sa gresim cu rationamentul. Vom vedea peste cateva zile daca am avut sau nu dreptate.