Pentru serviciile de informatii, sistemul energetic national nu tine de siguranta tarii?
Toata lumea vorbeste in aceste zile despre implicarea Serviciului Roman de Informatii in diverse dosare asa zis politice, sau chiar in manifestarile de strada impotriva ordonantelor privind gratierea si amnistia. Nimeni nu se intreaba unde este Serviciul Roman de Informatii cand este vorba despre o secventa de interes national, respectiv asigurarea securitatii energetice a Romaniei, cand amenintarile sunt din ce in ce mai evidente. Prin comparatie, amintim ca celebrul SRI nu s-a implicat (cel putin cu rezultate concrete) nici in atat de cunoscutele cazuri de devalizare ale Hidroelectrica sau a complexurilor energetice, unitati strategice pentru Romania. Nici procuratura nu face exceptie de la aceasta regula, cu toate ca, dupa stiinta noastra, au fost ani in care cercetarile nu au lipsit. Din pacate nu s-au soldat cu nimic concret. Poate stie mai bine Serviciul de Informatii Externe (SIE) cum stau lucrurile, dar din acea directie avem parte de o liniste totala. Intre timp sistemul energetic gafaie din toate puterile lui pentru a nu lasa Romania fara electricitate, dar, in acelasi timp are si disponibilitate de export comercial si nu de intrajutorare.
In analiza noastra de ieri ” Cineva atenteaza la siguranta Sistemului Energetic National. O fi alti baieti destepti?” am incercat sa demonstram ca, desi si-a creat toate parghiile necesare pentru a stopa curgerea energiei ieftine peste granita, Guvernul nu intreprinde nimic in acest sens. Probabil, cotizatiile baietilor destepti sunt mai importante. Si ieri si astazi, la o productie de putin peste 10.000 de MW si la un consum mediu de circa 9.000 de MW, Romania a continuat sa fie un exportator net de energie. Atentie insa, din nou, a batut vantul. Se stie la nivelul factorilor de decizie ca noii baieti destepti din energie, parte dintre ei detinatori a unor capacitati energetice din surse eoliene, au pus-o de un cartel pentru a putea exporta energie electrica din Romania (in speta catre Bulgaria), prin intermediul unuia dintre ei (cand vom detine toate argumentele in acest sens vom da si mai multe amanunte). Respectivul exportator pare a avea relatii bine stabilite si traditionale pe piata din Turcia, prin intermediul unui concern (inca nu-i spunem numele) care detine o cota importanta pe respectiva piata. Desigur, concernul este turcesc.
Practic, daca ne uitam si la ceea ce s-a intamplat anul trecut, la alte proportii insa, nu este nimic nou sub soare si istoria se repeta. Publicatia Energy-Center a semnalat aceste aspecte si in urma cu un an (cam in aceeasi perioada) dar se pare ca relatiile acestor grupari in interiorul institutiilor decidente din Romania functioneaza la fel de eficient, in ciuda schimbarii guvernului de la Palatul Victoria. Lasand la o parte pretul de inchidere al energiei pe piata pentru ziua urmatoare din Romania, cert este ca energia exportata, care este preoponderent energie verde, este purtatoare si de certificate verzi la baza de generare. Ca atare, cei ce o produc primesc aferent si contravaloarea certificatelor verzi, in ciuda faptului ca energia se exporta iar peste granita certificatele verzi nu mai intra in contravaloarea facturii. Le achita insa consumatorii din Romania, care nu beneficiaza de aceasta energie ieftina.
Nu intamplator, in modificarile aduse in ultimii ani legislatiei certificatelor verzi, in prima faza (cea de dezbatere publica) aparea obligatia celor ce exporta energie verde de a factura si contravaloarea certificatelor verzi, pentru ca ulterior, in forma finala, aceasta obligatie sa dispara. Altfel spus, in loc ca energia din surse regenerabile sa contribuie la diminuarea pretului energiei pentru consumatorii din Romania si la echilibrarea sistemului energetic national in anumite intervale, ea a ajuns sa umple buzunarele celor ce fac comert. Asa sa face ca pretul la consumatorul final din Romania a urcat, sau va urca cat de curand spectaculos, in timp ce cartelul se va umple de bani. De ce nu investigheaza nimeni aceasta situatie, echivalenta cu cea de atentat la siguranta nationala?
Pe de alta parte, dupa ce achita contravaloarea certificatelor verzi, consumatorul din Romania “beneficiaza” de cea mai scumpa energie. Carbunele si gazele sustin consumul intern de energie, centralele respective fiind la limita rezistentei de functionare. De asemenea, Hidroelectrica umple golul lasat de regenerabile si a ajuns sa consume rezerva de apa din lacuri mult sub limita admisa. S-a gandit cineva ce s-ar intampla in conditiile in care rezerva de apa din lacurile de acumulare este la cote minime, iar un grup nuclear de la Cernavoda ar necesita o oprire din motive tehnice? Ce se va intampla cu sistemul energetic? Si daca peste toate astea nu ar mai bate nici vantul? De unde ne-am asigura necesarul de consum si la ce pret? Pe acest fond al problemei merita investigate insa si alte aspecte, dincolo de siguranta SEN. Care sunt traderii de energie electrica ce au castigat din aceasta conjunctura si care sunt cei ce au pierdut? Nu ca le-am plange de mila, dar vorbim, totusi, de o piata concurentiala cu reguli corecte. Despre aceste aspecte insa intr-o analiza viitoare.