Sectorul energetic a aparut datorita initiativei private

Interviu cu Jean Constantinescu

Schimbarea a doua guverne in mai putin de trei luni nu modifica, cel putin la mod declarativ, calendarul privatizarilor din energie, al liberalizarii preturilor sau al numirii de manageri privati la companiile la care statul este actionar. In acest context, consecventi principiului declarat de a consulta specialistii din sectorul energetic pe margine problemelor de actualitate, Energy-Center publica un interviu cu unul dintre ,,mogulii,, sistemului energetic, un specialist extrem de apreciat de breasla, dar mai putin ascultat de catre decidenti, respectiv de factorul politic. Domnul Jean Constantinescu, consultant al Bancii Mondiale in prezent, este cel care a gandit spargerea monopolului RENEL, a pus bazele bursei de energie in Romania a fost initiatorul Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei (ANRE) si director general al Transelectrica, intr-o perioada in care tara noastra isi cauta un nou drum in prea lunga tranzitie de la socialism la capitalism.

Domnia sa a avut amabilitatea de a acorda un interviu platformei Energy-Center, in exclusivitate, o parte din acest interviu fiind deja prezentata in materialul video de pe site-ul nostru.Prezentam mai jos o sinteza a acestei discutii.

– Negocierile noului guvern cu reprezentantii FMI pleaca de la considerentul ca privatizarea in sectorul energtic ramane inca o prioritate. Din punctul dumneavoastra de vedere este oportuna continuarea procesului?
– Exista doua forme de privatizare de interes: fie cu investitori strategici, in sensul acordarii de pozitii de control in companii, fie vanzarea de pachete de actiuni mai mici catre mai multi detinatori, in mai multe transe. In energie, fiecare forma isi are locul ei. De pilda, in sectorul termoenergetic, investitorul strategic nu isi risca banii fara a detine controlul asupra companiei, fiind nevoie de sume mari de bani pentru investitii. Pe de alta parte, vanzarea de pachete mici de actiuni, pe bursa, prezinta interes pentru companiile care functioneaza in regim reglementat, de tipul operatorilor de transport si de sistem, care sunt un monopol natural. In acest caz statul isi mentine controlul si nu exista nici un pericol pentru buna functionare a pietei. Dincolo de aceste aspecte, privatizarea inseamna atragerea de fonduri pentru investitii, pe care statul nu le are, dar mai ales transparenta in piata si eliminarea in mare masura a influentelor politice.

– Nu suntem la prima tentativa de privatizare. Credeti ca de data asta vom reusi?
– Posibil, daca plecam de la considerentul ca procesul nu este neaparat o initiativa a guvernului roman, pe cat o recomandare a Fondului Monetar International. Privatizarea a inceput de fapt in 2005 si a pornit foarte bine mai ales in sectorul termoenergetic, unde am avut si sprijinul Comisiei Europene. Din pacate, la scurt timp s-a stopat totul, desi unitatile au fost reorganizate pentru a nu fi dominante in piata, iar atractivitatea lor era ridicata. S-au anuntat o serie de investitori, pana cand guvernul a stopat procesul, pe considerentul ca nu trebuie sa ne vindem activele strategice, iar investitiile le va face statul. Ce a iesit vedem cu totii. Istoria acestui sector este plina de invataminte si cel mai important este acela ca el a aparut datorita initiativei private. Nimeni nu credea la vremea respectiva ca statul va ajunge sa se implice, dar mai ales sa domine sectorul.

– Hidroelectrica ar trebui sa intre in acest proces al privatizarii?
– Personal am spus de fiecare data ca in stadiul actual Romania nu isi poate permite sa privatizeze Hidroelectrica cu un investitor strategic. Ea trebuie sa-si arate adevarata valoare pe piata de capital, asta inseamna pachete mici de actiuni la listare, dar numai in conditiile in care piata are o anumita adancime, ceea ce nu se intampla in momentul de fata. Statul poate sa administreze aceasta societate pentru ca ea are resurse pentru modernizare, iar cu un management corporatist devine extrem de eficienta. Pe de alta parte numai asa Hidroelectrica poate actiona transparent in piata de energie. La drept vorbind, intr-o anumita masura Hidroelectrica este privatizata, avand actionar Fondul Proprietatea. Ceea ce vreau sa subliniez insa este faptul ca aceasta societate, si nu numai ea, are capabilitatea sa se finanteze pentru modernizare, lucru pe care nu il regasim la societatile din sectorul termoenergetic.

– Data fiind aceasta situatie diferita de la caz la caz nu ar fi firesc sa exista o strategie unitara din partea statului asupra intregului sistem energetic?
– Fara discutii. In momentul de fata, in privinta strategiei energetice, totul este o improvizatie. Absolut toate masurile sunt luate pe picior. Ar trebui sa stim ce dorim, plecand de la perspectiva consumatorului, astfel incat el sa poata primi energie la un pret pe care si-l poate permite. Consumatorul trebuie sa stie ca furnizorii sunt viabili, ca nu vor aparea probleme din partea lor in viitor si mai ales sa aiba garantia ca ceea ce se face in Romania trebuie sa fie in conformitate cu ceea ce se intampla in Uniunea Europeana. Energia ,,curata,, este o prioritate pentru UE si Romania nu poate face exceptie. Trebuie sa mergem pe resurse alternative, care produca tot mai putine emisii de dioxid de carbon.Se impune valorificarea inteligenta a resurselor si trebuie sa stim de unde provin ele, din mediul privat sau de la stat. Mesajul trebuie sa fie foarte clar. In nici o strategie nu se vede rolul statului si al investitorilor, care este rolul pietei si cum sunt atrase resursele, cum vedem costurile marginale si nu cele medii etc.

– Pe acest fond al lipsei de coerenta, de strategie, asistam la o adevarata explozie a capacitatilor de producere a energiei electrice din surse eoiliene. Romania este numita un nou El Dorado in acest domeniu.
– Asa este si pe acest fond multi vorbesc de imposibilitatea retelei de transport de a face fata exploziei eolienelor. Este cat se poate de neproductiv sa gandim in acest fel. Reteaua trebuie sa satisfaca beneficiarii si sa se dezvolte la nivelul acestora, urmarindu-le nevoile.Nu am inventat noi roata, trebuie sa ne uitam la ce face Europa ca sa putem dezvolta in avans aceasta reteaua prin stabilirea unor programe prioritare in infrastructura. Magistralele de transport care plimba energia de la nord la sud sunt deja o realitate si ele se pot completa de catre fiecare tara. Asa se reduc costurile cu echilibrarea. Cert este ca noi, Romania, puteam realiza cu bani de la Uniunea Europeana, o dezvoltare adecvata a retelelor de transport. Din pacate, suntem intr-o continua adormire din acest punct de vedere.

– Certificatele verzi au stimulat si ele dezvoltarea parcurilor eoliene.
– Legea 220 are si parti pozitive dar si parti negative. Pozitiv este faptul ca aceste certificate introduc competitia. Numarul de certificate este strans legat de tehnologiile introduse pe segmentul energiei regenerabile, pentru ca nu toate tipurile de energie sunt la fel de curate. Negativ este faptul ca numarul de certificate verzi ce sunt acordate a fost stabilit arbitrar, pentru simplu motiv ca Legea a fost facuta in Parlament si nu de catre specialisti, care stiau sa analizeze raportul cost-beneficii. Au fost exagerari si de aceea Legea nu s-a aplicat o buna bucata de vreme, mai ales ca cei de la Comisia Europeana au sesizat supracompensarea de la noi. Speranta vine din faptul ca aplicabilitatea acestei legi nu este pe termen lung si toate aceste scheme de compensare vor suferi modificari.