Strategia pentru hidrogen verde, aprobată: cum plănuiește România tranziția energetică

• Țintă 2030: 153.000 de tone de hidrogen regenerabil pentru a decarboniza transportul și industria grea.
• Schimbare de paradigmă: înlocuirea totală a hidrogenului „gri” cu surse verzi.
• Conectare europeană: crearea celor cinci „văi ale hidrogenului” și integrarea în rețeaua continentală.

După mai bine de doi ani de așteptare și consultări, Guvernul României a adoptat Strategia Națională a Hidrogenului 2025-2030, documentul care ar trebui să pună țara pe harta europeană a energiei curate. Este unul dintre cele mai ambițioase planuri energetice ale ultimilor ani, dar și unul care ridică semne de întrebare despre cât de pregătită este România să-l ducă la capăt.

Ce își propune România

Până în 2030, România ar urma să producă aproape 153.000 de tone de hidrogen curat pe an. Aproape jumătate ar merge către transport, o treime către industrie și restul către siderurgie.

Pentru a atinge acest obiectiv, țara va avea nevoie de peste 2.100 de MW de electrolizoare – instalații care „sparg” apa în hidrogen și oxigen, alimentate de 4.200 MW de energie regenerabilă din parcuri solare și eoliene dedicate.

Obiectivul nu este creșterea producției totale, ci transformarea hidrogenului „gri” – obținut azi aproape exclusiv din gaze naturale – în hidrogen curat, produs cu energie verde. Dacă planul reușește, România ar putea evita peste două milioane de tone de emisii de CO₂ anual și ar face un pas important spre o economie mai competitivă și mai puțin poluantă.

Cinci văi ale hidrogen: harta noii infrastructuri

Una dintre ideile centrale ale strategiei este crearea a cinci „văi ale hidrogenului” – zone regionale în care producția, transportul și consumul ar fi conectate direct.

Pe hartă, lucrurile arată promițător:

• București-Ploiești-Pitești, zonă energetică și de rafinării;
• Constanța-Medgidia, hub portuar și posibil punct de export;
• Cluj-Târgu Mureș, axă tehnologică și de cercetare;
• Galați-Brăila-Tulcea, centru pentru industrie grea și construcții navale;
• Craiova-Slatina, regiune auto și industrială.

„Primul reflex e să spunem: să vedem prima vale și mai discutăm atunci. Conceptul nu a fost adaptat la realitățile din țară. E prea general și prea optimist. Totuși, cu norme clare și scheme de sprijin bine făcute, poate deveni un avantaj, spune Ioan Iordache, Director Executiv al Asociației pentru Energia Hidrogenului și Membru în Asociația Energia.

Aceste centre ar trebui să atragă investiții, să creeze locuri de muncă și să conecteze România la European Hydrogen Backbone, viitoarea rețea continentală de conducte și la Coridorul Sud-Est European de Hidrogen, alături de Ungaria, Bulgaria și Grecia. 

Cadrul legal și blocajul actual

România începe să dezvolte industria hidrogenului curat, sprijinită de Strategia Națională și Legea 237/2023, care stabilește reguli pentru utilizarea hidrogenului regenerabil în industrie și transport, inclusiv cote obligatorii, certificate de origine și Contracte pentru Diferență pentru stabilizarea prețurilor. Problema majoră rămâne lipsa normelor de aplicare, fără de care investițiile nu pot demara, băncile nu pot finanța proiectele, iar autoritățile nu pot monitoriza progresul.

Proiecte-pilot care dau tonul

Există însă câteva inițiative pilot care pot ghida viitoarea industrie: Ro-HydroHub Râmnicu Vâlcea (centru de cercetare și testare, 140 mil. € din PNRR), instalația OMV Petrom de 20 MW la Petrobrazi, o unitate urbană de 2,5 MW la Cluj-Napoca și proiectul 20HyGrid (Delgaz Grid), care testează amestecul de 20% hidrogen în rețelele de gaze. Primele rezultate sunt așteptate până în 2027, finanțarea fiind asigurată din fonduri europene și printr-un sprijin de 115 milioane € din partea statului.

În prezent, hidrogenul din România este aproape exclusiv „gri”, obținut din gaze naturale, prin producători precum AirLiquide, Azomureș, Chimcomplex, Liberty Galați, Rompetrol, OMV Petrom și Petrotel-Lukoil. Totuși, unele companii fac tranziția către hidrogen verde: OMV Petrom vizează reducerea emisiilor cu 30% până în 2030, Liberty Steel pregătește o oțelărie pe hidrogen, iar Chimcomplex și Azomureș explorează producția verde.

Ce urmează

Succesul Strategiei depinde acum de viteză: de adoptarea rapidă a normelor și de lansarea schemelor de sprijin.

„Sectorul energetic trebuie să fie principalul beneficiar al hidrogenului”, subliniază Ioan Iordache. „Acesta devine un vector esențial, care va fi integrat cu energiile verzi, soluțiile de stocare și tehnologiile care conectează electricitatea cu marii consumatori (industrie, transporturi, siderurgie), fără a uita și sectorul rezidențial”.

„Strategia națională a hidrogenului este un document programatic de prima însemnătate pentru că trasează direcțiile către tranziția energetică a României, stabilește cadrul, condițiile de producere, transport și utilizare a hidrogenului, subliniază importanța infrastructurii de gaze naturale și permite accesarea de fonduri europene. În același timp stabilește sectoarele prioritare pentru utilizarea hidrogenului, precum industrie grea, transporturi, încălzirea rezidențială, creează condiții de predictibilitate pentru sectorul industrial, deci deja putem vorbi despre apariția unei piețe și conectează România la infrastructura și piețele europene ale hidrogenului. Așadar este foarte important să ai un document ca acesta care să stabilească direcții, principii și care să creeze un cadru propice pentru dezvoltare economică și tranziție energetică” a declarat Cristian Călin, Director Programe Gaze Verzi și Soluții de Decarbonizare, Delgaz Grid în cadrul webinarului „Strategia pe hidrogen a României în contextul reglementărilor europene”, organizat de Asociația Energia Inteligentă.

Dacă trecem rapid de la planuri la proiecte, hidrogenul ar putea deveni „bateria viitorului” și un motor al competitivității industriei românești.