Taxa de cogenerare creste factura la energie fara nici un efect asupra sistemelor de incalzire centralizata
In anul 2011 romanii au fost obligati sa achite o „taxa” de cogenerare pentru fiecare MWh consumat, cu scopul finantarii constructiei de noi centrale/modernizarea celor existente, care sa aiba o eficienta superioara și astfel sa ajunga sa produca energie electrica și termica mult mai ieftina in viitor, respectiv sa se ajunga ca intr-un termen de cca. 5-10 ani costurile cu energia sa fie mai mici și consumatorii sa ajunga sa plateasca mai putin.
Cu alte cuvinte consumatorii plateau o suma de bani in avans, se inlocuiam/modernizau centralele existente, cu unele care vor consuma mult mai putin și astfel efortul consumatorilor era rasplatit prin faptul ca vor plati mai putin in viitor.
Un principiu sanatos.
Dar ce avem astazi la 9 ani de la introducerea „taxei” de cogenerare:
- foarte putine centrale de cogenerare care sa aduca speranta unei facturi mai mici in viitor sau chiar siguranta accesului la energie termica;
- preturile energiei electrice pentru populatie au crescut in aceeași perioada pentru populatie cu 48,58%;
- valoarea „taxei” de cogenerare s-a triplat in cei 9 ani de la introducerea ei.
Astfel, de la 1 noiembrie 2020 „taxa” de cogenerare crește de la 19,14 lei/MWh (16,09 lei/MWh fara TVA) la 28,97 lei/MWh (24,25 lei/MWh fara TVA).
Ponderea „taxei” de cogenerare in factura unei case cu un consum mediu lunar de 120KWh era inainte de 1 noiembrie 2020 de 3% și va ajunge in prezent la 3,75%, respectiv ridica valoarea facturii lunare pentru o casa cu 0,8%.
Valoarea creșterii facturii de energie electrica nu este mare, in schimb impactul „deturnarii” banilor „investiti” de consumatori pentru un viitor mai bun (siguranta aprovizionarii și speranta unor preturi mai mici la energie electrica), prin construirea unor centrale de inalta eficienta se va rasfrange puternic asupra acestuia.
Specularea unor articole din Directiva Europeana privind producerea de energie electrica in cogenerare de inalta eficienta (Directiva 2004/8/CE), care a permis continuarea „subventionarii mascate” (interzisa de practicile Uniunii Europene) a sistemului de productie a energie termice, prin aceasta „taxa” de cogenerare de pe facturile consumatorilor.
Directiva Europeana prevedea dezvoltarea de centrale de cogenerare cu randamente de 75-80%, respectiv centrale in care costurile cu combustibilul se reduce de 2,5 ori, permittand astfel posibilitatea reala de scadere a pretului energie electrice și energie termice (randamentul CET urilor romanesti vechi fiind estimata in unele lucrari la cca 30%).
Lipsa caldurii, lipsa apei calde, preturile tot mai ridicate la energie și caldura, sunt un efect direct și al acestor actiuni care faceau sa para ca totul este bine și frumos.
Dupa 9 ani de „investit” (constructia unor centrale de cogenerare de inalta eficienta), consumatorii nu regasesc obiectivele acestea, dar sunt și vor fi rasplatiti cu taxe tot mai mari, deoarece și problemele sunt tot mai mari.