Previous Story
Vanzarea Romgaz incepe cu o subevaluare?
Posted On 21 martie 2012
Listarea la Bursa a celui mai mare producator de gaze din Romania repeta istoria vanzarii de pomana a companiilor Petrom, Distrigaz Sud si Distrigaz Nord
La scurt timp de la lansarea pe bursa a ofertei pentru vanzarea unui pachet de actiuni Transelectrica, Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri (MECMA) a semnat contractul de intermediere pentru urmatoarea listare la bursa: compania Romgaz.
De aceasta operatiune se va ocupa grupul format din Erste Group, BCR, Goldman Sachs si Raiffeisen Capital & Investment. Toate bune pana aici, guvernul se tine de promisiunea facuta in fata Fondului Monetar si a Comisiei Europene. Numai ca, nu in interesul statului roman.
La fel ca in cazul Transelectrica, listarea Romgaz este o operatiune extrem de importanta, dar mai ales cu multe alte conotatii. Sa vedem de ce.
Inainte de a intra in amanunte, dorim sa consemnam ca pare cel putin ciudat faptul ca tocmai inaintea inceperii procedurilor de listare, un consilier al ministrului economiei, specialist exact in problema gazelor naturale, Dumitru Chisăliță, este «sprijinit» sa-si dea demisia din functie.
Mai mult decat atat, inainte de a fi consilier, Dumitru Chisalita a fost si Director General la Romgaz, asigurand trecerea fara probleme a sezonului rece, din punctul de vedere al aprovizionarii cu gaze naturale a consumatorilor. Motivul demisiei era tocmai dezacordul față de ”sacrificarea companiei Romgaz în detrimentul altor interese”. Sa intelegem ca acest lucru are legatura si cu listarea la bursa?
Practic, listarea face parte din ciclul sacrificarii economiei romanesti, exact asa cum s-a intamplat inaintea alegerilor din 2004, cand s-au vandut la comanda trei mari perle energetice detinute de statul roman: Petrom, Distrigaz Nord si Distrigaz Sud. Mai precis s-au dat de pomana.
Parte proasta este ca acestea au fost instrainate pe sume ce au fost recuperate rapid de catre investitori numai din vanzarea a catorva imobile detinute de respectivele companii.
Ciclicitatea este o axioma a statisticii iar ciclicitatea cifrei sapte sau ciclicitatea biblica este des utilizata in aceasta stiinta, a repetarii unui fenomen la fiecare ciclu de 7 (ani).
Erste Group Research, scria intr-un raport intocmit in anul 2012, ca valoarea afacerii Romgaz (Enterprise Value – EV, un indicator folosit în analizele financiare, care arată valoarea companiei respective pe baza rezervelor de gaze pe care compania le are, este comparabila cu valoarea altor grupuri regionale cu acelasi profil de activitate.
Printre acestea se numără compania poloneza PGNIG, companiile rusesti Novatek, societatea croata INA sau compania romanească Petrom. Analistii au facut comparatiile prin prisma a patru indicatori de analiza financiara, calculati pe baza raportarilor financiare din 2009 si 2010:
-
PE este un indicator ce arată cat plateste piata pentru fiecare unitate din profiturile companiei);
- P/BV este un indicator ce arata cat plateste piata pentru fiecare unitate din capitalurile proprii ale societatii;
- EV/EBITDA reprezinta valoarea afacerii raportata la castigurile companiei;
- EV/Sales care arata raportul dintre valoarea de piata si cifra de afaceri a companiei.
Ce inseamna toate acestea in cazul Romgaz?
Avand in vedere ca rezultatele cpompaniei, din anul 2011, sunt net superioare celor din anii la care s-a realizat studiul, plasarea companiei se gaseste in momentul de fata, mod clar, pe un nivel superior analizei efectuate de Erste Group Research la inceputul anului.
Atunci de unde tot acest tam tam cu potentiala vanzare la suma de 300 de milioane de dolari a 15% din actiunile Romgaz, cand valoarea tuturor celorlalte societati este cu mai mult decat triplul valorii de piata propus pentru vanzarea a 15% din actiuni. ATENTIE fara sa detina nici a 100 parte (exceptie face PETROM-ul) din rezervele detinute de ROMGAZ.
Asadar, dupa numai 7 ani de la marea gafa a vanzarii unor companii strategice ne intoarcem de unde am plecat. Sacrificam din nou Romania in detrimentul altor interese. Chiar sa nu stie domnul prim ministru, pana de curand seful Serviciului de Informatii Externe, acest lucru?
Alexandru Moldovan
Articole pe aceeasi tema
Cateva intrebari legate de ultima tranzactie a CE Oltenia pe bursa: care este pretul real si cine castiga in final?Questions on the Last Deal of CE Oltenia on the Exchange: What’s the Actual Price, Who’s the Real Winner?
Propunerile UE privind gazele de sist – „un pas inainte”EU shale gas proposals a ‘step forward’
Alimentarea cu gaze din Transilvania a Budapestei, Vienei si Berlinului
Linia electrica Cernavoda –Stalpu a ajuns la faza de executie
incredibil, felicitari pentru aceasta analiza. sa vedem daca evenimentele va vor da dreptate, dar daca este asa inseamna ca meritma sa fim prostii Europei
Austriecii au cumparat Petrom la un pret de nimic si asta nu mai este o noutate pentru nimeni. In schimb, ei considera ca au dat prea multi bani pentru Banca Comerciala Romana. Oare sa fie intamplator ca Ministerul economiei a ales drept consultanti la privatizarea Romgaz tocmai o banca austriaca? Acuma vor sa-si scoata parleala si se pare ca au cu cine. Pai daca austriecii sunt destepti si noi prosti, atunci cine-i de vina?
Din ce spuneti dumneavoastra am inteles ca Romgaz a avut anul trecut o rata a profitului peste cea inregistrata de Petrom. In conditiile aste cum isi poate permite cineva, mai ales cel care este desemnat sa asigure o privatizare avantajoasa, sa nu tina seama de acesti indicatori? Din cate stiu comisionul pe care il incaseaza cei ce intermediaza vanzarea actiunilor este strans legat de pretul obtinut. Atunci nu ar fi normal ca Erste si ceilalti sa tina seama de toate aspectele respective? Asta in cazul in care sunt de buna credinta, desigur.
pentru Mihai: aveti dreptate, intr-un material precedent am publicat rata profitului realizata de Romgaz in 2011, care este una dintre cele mai ridicate in randul companiilor energetice din Romania. Acest lucur demonstreaza, pe de o parte, ca Romgaz a avut un management performant si, pe de alta parte ca atractivitatea companiei este una foarte ridicata. Sa nu uitam ca Romgaz exploateaza mai mult de jumatate din zacamintele de gaze din Romania, diferenta revenindu-i Petrom. Ganditi-va insa, ce ar insemna ca Romgaz sa poata vinde gazele naturale la pretul real al pietei si sa nu mai fie reglementat de catre ANRE sau de comenzile directe venite de la Ministerul Economiei. Cu alte cuvinte, intr-o piata libera profitul Romgaz ar fi mult mai mare,ceea ce i-ar permite sa investeasca si sa devina un jucator de temut in aceasta parte a Europei. Cu siguranta ca investitorii,cei interesati de actiunile Romgaz, cunosc potentialul companiei. Dar, istoria s-ar putea repeta. In momentul preluarii de catre OMV, Petrom inregistra pierderi. Imediat dupa aceea a trecut la profituri spectaculoase si valoare de piata a crescut proportional. La cum se prezinta lucrurile, nu este exclus ca Romgaz sa urmeze acelasi traseu. Este adevart, acuma se vinde un pachet minoritar, dar cine ne da noua certitudinea ca la un moment dat nu va aparea un asa zis investitor strategic care sa preia si controlukl?
Am o intrebarea pentru dumneavoastra: da reprezentantii Fondului Proprietatea de ce nu zic nimic in aceasta situatie? Anul trecut, cand guvernul a sifonat vreo 100 de milioane de euro din profitul Romgaz, Proprietatea a sarit ca ars si, din cate stiu, a dat si statul roman in judecata pentru asta. Acuma de ce tac? Le convine situatia?
nu-ti face tu griji (petra) pentru Fondul Proprietatea ca astia cand vor sa vanda stiu cum s-o faca nu ca hotii nostri de la minister.
Nu, nu platesti de doua-trei ori mai mult. Pretul era anul reuctt de 0,0265 euro pe kilowatt/ora pentru casnici si 0,210 pentru industriali.Corect, pretul ar trebui sa fie acelasi pentru toata lumea, pentru ca vorbim de acelasi produs, nu ar trebui sa fie o lege care sa stabileasca pret diferentiat, DAR, pe de alta parte, e normal ca o persoana juridica, sau chiar fizica, sa negocieze un alt pret daca cumpara cantitati mai mari. Spre exemplu: daca eu cumpar o paine pe zi si Arhi cumpara 1000, e normal ca el sa obtina un pret mai bun per bucata, imdiferent daca el o vinde si face profit sau o mananca, si, mai mult de atat, pe mine nu ar trebui sa ma deranjeze acest lucruProblema e de fapt modul in care se fac negocierile.Oricum, in cazul in care consumatorii industriali ar plati mai mult, acestia isi vor recupera intr-un final diferenta de pret. De unde credeti?