Oceanul ne-ar putea da energie, dar…

In cautarea sursei de energie inepuizabile si care sa nu afecteze Pamantul, cercetatorii au adus din nou in discutie energia termala a oceanelor.

Conversia energiei termale a oceanului (OTEC) nu depinde de perioade ale zilei sau de nori, si se bazeaza pe un proces natural care are loc de mii de ani. Caldura apei este transformata in energie cinetica: la tropice si uneori subtropice, apa de mare are fluctuatii de temperatura intre peste 4 si 24 de grade Celsius.

O centrala de acest fel se bazeaza pe un rezervor de amoniac, care are un punct de fierbere scazut si o presiune mai mica decat cea a apei. Apa calda va incalzi rezervorul cu amoniac, care isi va dilata volumul si va putea pune in functiune o turbina conectata la un generator. Curentul electric generat ar putea fi trims catre tarm prin intermediul unui cablu subteran.

Odata iesit din turbina, vaporii de amoniac ajung intr-un rezervor racit de apa adusa de la peste 900 de metri adancime, a carei temeperatura scazuta duce la condensarea vaporilor si la transformarea amoniacului in stare lichida din nou.

Ideea, desi impartasita si de alti cercetatori de-a lungul timpului, a capatat noi adepti dupa ce procesul a fost demonstrat, la scala redusa, prin rezultarea unui sfert de MW. Un test complet, constand intr-o instalatie de 1MW va fi realizat in 2014. Testul costa cateva zeci de milioane de dolari si va fi realizat pe Insula Mare din Hawaii. In ceea ce priveste costurile pentru platforme OTEC, acestea sunt aproximate pentru 5-10 MW undeva la 300 de milioane de dolari iar pentru o instalatie de 100 MW, la 1,5 miliarde de dolari.

Centralele OTEC ar functiona sub forma unor platforme plutitoare. Problema cea mai mare este legata de eficienta: o centrala OTEC ar trebui sa fie proiectata cu atata grija incat sa fie evitata orice risipa de energie, oricat de mica ar fi aceasta, pentru ca intregul consum sa fie minim. Aceasta este cea mai mare piedica stand intre ideea in sine si punerea ei in practica: realizarea platformei perfecte, cu costuri minime de functionare, dar stabila si sigura pentru mediu.

In prezent, se negociaza construirea unei centrale comerciale de 25 MW, in Insulele Cayman, intr-o locatie necunoscuta inca. Constructia va trebui sa astepte cel mai probabil pana in 2018 si va costa cateva sute de milioane de doalari. Pe de alta parte, in Bahamas se negociaza deja construirea unei centrale de 10 MW.

Daca va fi implementata si exploatata la capacitatea sa, tehnologia va oferi o gura de oxigen (la propriu si figurat) pietei americane, in primul rand, tinand cont de toate teritoriile americane de la Tropice, care sunt potentiale locatii. Florida este deja in topul listei. Nici China nu vrea sa piarda cursa, tinand cont ca intentioneaza sa isi ia energia din ocean pentru resortul de lux de 3,4 miliarde de dolari pe care vrea sa il construiasca in Bahamas.

Dezbaterile sunt legate insa de alte aspecte, care pot pune piedici sau pot aduce cel putin intarzieri majore in realizarea planurilor. In primul rand, nu toti cei implicati sunt convinsi de stabilitatea temperaturilor pe durata intregului an. In al doilea rand, hidrogenul si amoniacul, desi usor de produs, ridica semene de intrebare la nivelul sigurantei. Nici activistii pentru mediu nu si-au spus inca opinia si exista posibilitatea ca viitoare studii sa releve ca interferenta in viata oceanului duce la disparitia unor specii si afecteaza pe termen lung viata oceanului.

Pe de alta parte, uzinele OTEC ar putea realiza si desalinizarea apei, alaturi de generarea de energie si producerea de hidrogen lichid.

Europa nu vrea nu vrea nici ea sa piarda cursa. Un proiect denumit Bluerise, al Universitatii Delft din Olanda, vizeaza construirea unei astfel de centrale pentru un eco-parc industrial din Insula Curacao, Antilele Mici, in timp ce un contractor militar francez propune construirea unei astfel de centrale de 10 MW pana in 2015 in Insula Martinica, avand ca alte posibile locatii in Reunion si Tahiti.

Dupa experienta fermelor eoliene, atat de laudate la vremea lor, reticenta este mult mai mare la noi idei. Cert este ca productia de energie cu ajutorul diferentelor de temperatura din ocean a fost demonstrata si ea poate fi o solutie realizabila, mai ales pe termen lung. Cum, la fel este cert ca avem nevoie de noi surse de energie, de preferat eco.