Cod rosu in energie pe fond “Green Deal”: falimentul CE Oltenia, cea mai mare amenintare la adresa sigurantei si securitatii energetice a Romaniei.

“Complexul Energetic Oltenia (CEO) se va inchide daca nu urmeaza planul de restructurare la care s-a angajat pentru a primi ajutor de salvare din partea statului, iar Ministerul Finantelor a trimis inspectia financiara in control pentru a vedea ce s-a intamplat cu fondurile acestei companii”, a declarant ministrul Finantelor, Florin Citu, la o conferință organizata de Banca Europeana pentru Investitii, institutie care a anuntat ca nu mai finanteaza proiecte de energie din combustibili fosili si se concentreaza pe energie curata.

Nu stim daca declaratia domnului ministru de finante exprima ingrijorare, dezinteres, necunoastere sau chiar prostie. Cert este ca ea comporta un substrat de care prea putini politicieni au habar. Sa spui cu nonsalanta ca circa 25% din capacitatea de producere de energie electrica din Romania se poate inchide fara sa pui nimic in loc, doar pentru ca o mare banca de investitii nu mai finanteaza productia pe baza de combustibili fosili pare o gafa imensa. In realitate, la cum se prezinta in momentul de fata situatia financiara a Complexului Energetic Oltenia inchiderea, falimentul nu are nici o legatura cu ideile revolutionare ale Bancii Europene pentru Investitii. CE Oltenia se sufoca singur sub privirile neputincioase ale decidentilor politici.

La cu totul alte dimensiuni economice, Complexul Energetic Hunedoara a dat in urma cu cativa ani tonul dezastrului care s-a asternut in industria energetica care utilizeaza ca materie prima carbunele. S-au pompat si in acest complex ajutoare de stat, s-au restructurat activitatile de minerit (a se citi s-au eliminat) si CE Hunedoara tot nu a reusit sa se salveze. Prin comparatie, intre Valea Jiului si bazinul Olteniei exista niste diferente, care tin de rentabilitatea exploatarii carbunelui, de puterea calorica, de viabilitatea centralelor sau chiar de rolul acestor entitati in sistemul energetic national. Cel putin din ultima perspectiva CE Oltenia este vital pentru SEN. In mintea domnului Catu insa, acesta se poate inchide, daca nu urmeaza planul de restructurare. Care plan, ne intrebam noi? Si, daca acesta ar exista, cati ani ne-ar trebui ca sa il mai punem si in aplicare?

Sa treci pe gaze cateva grupuri energetice viabile, sa mai cumperi si un mare parc eolian, dar sa mai gestionezi si viitorul unui bazin demografic cu cateva zeci sau sute de mii de locuitori nu o poti face in cateva luni sau un an, atata timp cat ar fi valabil ajutorul de stat de 1,2 miliarde de lei pe care Guvernul intentioneaza sa-l acorde Complexului Energetic Oltenia. O stie si domnul Catu, dar una-I vorba, alta-I practica.

De cel putin doi ani de zile, Complexul Energetic Oltenia inregistreaza pierderi de circa un miliard de lei/an. Explicatia ar fi ca de vina sunt achizitiile de certificate de CO 2, care reprezinta in jur de 45% din cifra de afaceri a companiei. Se mai scurg probabil si niste bani pe la firmele abonate la CEO, prin cotloanele unui management defectuos si pe la biserici sau echipe de fotbal. Dar nu aici este marea problema a CE Oltenia. Paradoxal, politica Uniunii Europene in ceea ce priveste schimbarile climatice si noul plan de interventie, dau o scuza autoritatilor romane pentru tot ce nu au facut in ultimii 30 de ani. Trecand insa peste problemele de suprafata, intrebarea fundamentala este aceasta: isi poate permite sistemul energetic din Romania sa piarda cateva mii de MW in contextual actual al pietei de energie europene? La aceasta intrebare ar trebui sa raspunda autoritatile, inainte de a pune botul fara nici o replica la noul “Green Deal” al Uniunii Europene.

Iata o situatie reala: Romania a fost, anul trecut, importator net de electricitate, in conditiile în care importurile s-au majorat cu 74%, in timp ce exporturile au scazut cu 34%, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică. Astfel, importurile au însumat 5,110 TWh, iar exporturile, 3,592 TWh, rezultând o balanta negativă de 1,518 TWh.

Se pare ca ne complacem sa stam tot pe balante negative in ceea ce priveste deficitul comercial. Energia electrica era singura marfa pe care Romania si-o putea asigura pana de curand, ba mai mult avea si un excedent pe aceasta relatie. Iata ca si aceasta pozitie am pierdut-o. O sa revenim asupra acestui aspect. Cat despre faptul ca CE Oltenia este in pragul dezastrului, pentru noi nu este o noutate. Am anticipat aceasta postura, chiar daca nu aveam in vedere noul “Green Deal” .

In urma cu un an atrageam atentia aspura faptului ca lipsa de energie electrica din productia proprie incepe sa devina din ce in ce mai acuta. Daca pana de curand, Romania se prezenta ca o tara cu excedent de energie in zona Europei centrale si de est, iata ca, in momentul de fata excedentul s-a transformat in deficit. Nicio problema, atata vreme cat putem cumpara energie din alte piete si la preturi mai competitive, ar spune unii. Intr-o piata europeana in care fluxurile de energie pot circula liber chiar ca nu am avea de ce sa ne facem probleme privind siguranta alimentarii. Acest lucru este valabil doar in teorie, caci, in practica oricand se poate ajunge la un blocaj care sa nu aiba nici o legatura cu contractele comerciale. Cu alte cuvinte, piata libera europeana este functionala atata vreme cat la nivel politic exista intelegeri si asumari pe care toate statele membre le respecta. Dar daca aceasta piata extreme de fragila se naruieste la un moment dat? Noi ce facem?

 De-a lungul celor 30 de ani de tranzitie am cam pierdut toate sectoarele economice reprezentative pentru o economie care pretinde ca sta pe pripriilei picioare. De la otel si pana la produse petrochmice, ca sa dam doar doua exemple, importam ca tot, inclusiv produse agricole. Nu intram in amanunte. Singurul sector in care am ramas independenti a fost productia de energie si de gaze natural. Iata cum, in doar doi ani, nici acestea nu mai sunt coloana vertebrala a economiei romanesti.

Am facut aceasta introducere pentru ca suntem in fata unui examen din care nu stim cum sa iesim cu o nota de trecere. Cu un guvern destructurat si lipsit in totalitate de specialisti, companiile noastre energetice incearca sa-si gaseasca singure solutii la criza care déjà le-a cuprins. Individual, unele rezista, altele nu. Pe fond insa se pune problema sigurantei energetice a Romaniei. Sub aceasta umbrela se incearca acum salvarea celui mai mare producator de energie din Romania pe baza de carbune: Complexul Energetic Oltenia.

Au aparut in discutii doua variante: o subventionare a costurilor CE Oltenia obligate sa plateasca certificate de CO 2, respectiv o absorbtie a companiei de catre Hidroelectrica, in ideea unui mix energetic care sa faca fata concurentei din piata. Nu intram, in momentul de fata, in nici una dintre variante pentru simplu motiv ca problemele sunt extreme de complexe. Ceea ce vrem sa punctam insa este faptul ca dupa spargerea sistemului energetic romanesc am ramas tributari acestei mari dureri. Si nu stim cum sa-l reansamblam. Este cea mai mare greseala pe care o putem face. Solutiile sunt cu totul si cu totul altele daca vrem sa gandim inspre viitor.

Intre timp, directorul general al Complexului Energetic Oltenia, Sorin Boza, bate pe la toate portile europene, doar doar se va gasi o solutie pentru supravietuirea lui. Acuma, daca domnul Boza descopera acul in carul cu fan (luand exemplu Germaniei, Poloniei etc), cinste lui. Dar, ne indoim ca va reusi. Si iata de ce:

 Romania trebuie sa faca o evaluare a costurilor cu inlocuirea carbunelui pentru producerea energiei si pentru reconversia industriala si profesionala in Gorj si Valea Jiului si sa solicite la Bruxelles fonduri europene pentru a realiza aceasta tranzitie, in contextul in care Germania si Polonia au cerut cate 40 de miliarde de euro in acest sens, a declarat, marti, pentru AGERPRES, Sorin Boza, directorul general al Complexului Energetic Oltenia.

El a fost intrebat cum vede ideea enuntata de secretarul de stat din Ministerul Energiei, Doru Visan, potrivit caruia Hidroelectrica ar trebui sa fuzioneze cu Complexul Energetic Oltenia pentru crearea unui mix energetic.

„De ce Romania este singurul producator de energie monocolor? De ce celelalte tari din Uniunea Europeana si-au putut crea acest mix? Adica in Romania suntem competitori in piata, ceea ce nu este corect. Daca era o idee care nu era o idee buna, nu cred ca 27 de tari din Uniunea Europeana adoptau aceasta decizie”, a raspuns Boza. El a amintit ca, in trecut, in Romania a existat acest mix de energie, sub cupola RENEL.

„Din pacate, niste decizii politice luate acum 15-17-20 de ani au dus la scindarea acestui RENEL in producatori monocolori, care astazi se bat pe o piata de energie, in loc sa cream un mix energetic, care sa vina in piata cu un cos mixat si poate cu un pret care poate sa ajute poporul roman, industria romaneasca si oamenii care platesc energie. Eu nu-mi permit sa vin in completarea domnului secretar de stat Visan, insa trebuie sa tinem cont de doua lucruri. Unu: domnul secretar de stat Visan este unul dintre oamenii cei mai valorosi pe care ii avem astazi in energie si care a trait si clipele respective, ale RENEL-ului si ale mixului energetic, si doi: expertiza dansului in energie, de peste 35 de ani, l-a determinat sa gandeasca aceasta solutie”, a sustinut seful CE Oltenia.

Potrivit lui Boza, realizarea acestui mix energetic este parte a unui memorandum aprobat de Guvernul Romaniei anul trecut.

„Nu este un lucru care se poate realiza maine dimineata, ci este un lucru de care trebuie sa tinem cont, pentru ca este una dintre solutiile de salvare a sistemului energetic national. Din pacate, vedem niste reactii pro carbune, impotriva carbunelui, pro hidro, impotriva hidro. Sunt astazi la cel mai mare summit de energie organizat de Ministerul Energiei din Polonia, la Varsovia, si vreau sa va spun ca aceasta este tendinta Europei, de a crea, in toate tarile, de a veni cu solutii de a mixa producatorii, solutiile de producere a energiei, pentru ca doar asa poti sa fii competitiv”, a mai spus Boza.

„CE Oltenia duce in spate doar aceasta greutate mare venita de pe urma certificatelor de CO2. Nu este vinovat nimeni de aceasta situatie, cand noi suntem singura companie care platim acest nivel de CO2. Este, din pacate, una dintre taxele pe care producatorii de energie pe carbune sunt obligati sa le plateasca in urma Tratatului de la Paris. Si cei din metalurgie si industria cimentului trebuie sa plateasca aceste certificate. S-a stiut de atunci ca aceasta decizie nu poate duce, cu timpul, decat catre o inchidere a productiei de energie pe carbune”, a aratat el.

Boza a sustinut ca tarile unde se extrage carbune trebuie sa gaseasca o perioada de timp in care se poate renunta de tot la aceasta resursa, oferind drept exemplu Germania, care si-a fixat ca tinta anul 2038, si Polonia, care si-a propus anul 2040.

„Asa si Romania va trebui sa identifice o perioada de timp in care va renunta la carbune, insa in acelasi timp trebuie sa ne gandim la solutii sa inlocuim carbunele, cum venim sa facem o reconversie industriala in zona, pentru ca judetul Gorj este o zona monocolora, o reconversie profesionala pentru cei 13.000 de angajati si pentru cei 30.000 de subcontractanti. Pentru ca avem suficient timp sa facem acest lucru pana in anul 2030 sau 2035 sau cat va declara Romania ca-si asuma acest lucru, sa venim cu ceva pentru zona respectiva, exact cum procedeaza celelalte tari din Europa”, a completat el.

Boza a adaugat ca acesta este mesajul pe care il va transmite la summitul la care participa, in cadrul caruia, miercuri, se va semna o declaratie comuna a tuturor tarilor care produc energie din carbune si care va fi sustinuta in fata Comisiei Europene.

El a mai spus ca Germania si Polonia au cerut fonduri europene de cate 40 de miliarde de euro fiecare pentru inlocuirea carbunelui si pentru reconversie industriala.

„Si Romania ar trebui sa faca o evaluare si sa spuna imi trebuie… nu stiu, hai sa zicem 20 de miliarde de euro – ca nu suntem la nivelul lor – sa investim in zonele monocolore din Gorj si Valea Jiului, astfel incat in 15-20 de ani acolo sa nu mai existe exploatari de carbune”, a subliniat seful CE Oltenia.

Bulgaria si Spania se pregatesc sa faca acelasi lucru. Este o pozitie foarte corecta si foarte buna, pe care ar trebui sa o aiba si Romania, si toate tarile care au productie de energie pe carbune, a continuat Boza.

„Europa trebuie sa inteleaga ca atunci cand cerem ceva, trebuie sa si oferim. Este atat de dur acest program de decarbonizare, in conditiile in care doar 8% din emisiile de CO2 sunt din Europa. De ce China, India, Pakistan, SUA, Rusia, Australia nu fac nimic, tari mari care nu si-au impus sa inchida niciun producator. Credeti ca vom avea un aer mai curat in Europa daca noi vom inchide carbunele, iar celelalte tari si-l vor mentine? Nu cred”, a mai aratat oficialul CE Oltenia.

Ideea fuziunii Hidroelectrica si CE Oltenia a mai fost enuntata tot de secretarul de stat Doru Visan, in februarie 2019, intr-o conferinta.

„Structura actuala a productiei de energie, monocombustibil, este cea mai paguboasa. Daca nu atacam frontal, vom avea la nesfarsit aceleasi probleme. (…) Statul este actionar si la Hidroelectrica, si la carbune. Cea mai buna combinatie este carbunele cu Hidroelectrica, intr-o companie noua”, a spus Visan, pe 19 februarie.

In replica, Bogdan Chiritoiu, presedintele Consiliului Concurentei, prezent la acelasi eveniment, a precizat ca masura reprezinta ajutor de stat si nu va rezolva problema pretului mare al electricitatii.

„Simplul fapt ca eu amestec tehnologiile nu vad de ce ar modifica pretul pietei. Este un wishful thinking ca, daca le punem la un loc, n-o sa mai fie pretul mare. Daca cea mai scumpa tehnologie de care nu ma pot lipsi va fi carbunele, cum este in momentul de fata, tot carbunele o sa-mi dea pretul de inchidere in piata, indiferent cum ma joc eu cu companiile. Exceptand cazul in care vreau de fapt sa fac subventionari incrucisate. Si aici am avut rezerve intotdeauna fata de proiectul de a combina diferite tehnologii”, a precizat seful Concurentei.

Chiritoiu a explicat ca masura pe care o are in vedere Ministerul Energiei este considerata ajutor de stat chiar si in cazul in care centralele hidro si cele pe carbune vor fi unite sub cupola unei singure companii.

„Categoric, nu spune nimeni ca o companie trebuie sa fie monotehnologica, daca este eficient pentru ele nu au decat sa se dezvolte pas cu pas si acest lucru se intampla. Natural se duc in aceasta directie, daca are sens economic. Daca numai vrem sa facem un mismas, sa punem gunoiul sub pres, asta nu cred ca este legal, pentru ca tot ajutor de stat este. Pentru mine, faptul ca muti bani de la compania profitabila la compania neprofitabila este ajutor de stat. Iar daca muti de la centrul de profit, in cadrul companiei integrate, in centrul de pierdere, eu o vad tot ca ajutor de stat. Acest lucru nu va ajuta o iota la rezolvarea problemelor de legislatie europeana”, a precizat reprezentantul Consiliului Concurentei.

In opinia sa, solutia este eficientizarea companiilor. „Sa reduci costurile de care nu ai nevoie sau sa renunti la tehnologiile care nu sunt necesare. Pana la urma acesta este interesul nostru ca tara. Piata trebuie sa-ti spuna ca, daca nu esti eficient, mori, asta e”, a aratat Chiritoiu.

CE Oltenia a platit anul trecut certificate de emisii in valoare de 1,45 miliarde de lei, iar pentru acest an, va plati 1,6 miliarde de lei.