De ce a facut sistemul electroenergetic national saltul din lac in put, intr-un singur an?
Cresterea pretului energiei electrice, in paralel cu importul de energie pe majoritatea intervalelor orare sunt semnele clare ale neputintei si ale unei situatii grave in care a ajuns sistemul electroenergetic national. Daca in ceea ce priveste pretul energiei putem sa gasim circumstante atenuante, in sensul in care furnizorii si traderii nu si-au construit bine portofoliile in piata (concluzia la care s-a ajuns anul trecut in aceeasi perioada), sau ca deficitul de energie si cererea ridicata duc inevitabil la preturi mai mari, in ceea ce priveste partea de generare lucrurile sunt mult mai complicate. Oricat ne-am stradui nu putem ajunge la o productie de 9000 MW, atunci cand cererea este foarte ridicata, nici in ruptul capului. Or, consumul depaseste acest nivel inca de la inceputul lunii decembrie 2018.
Secretarul de stat in ministerul Energiei, domnul Doru Visan, declara zilele trecute ca deficitul de energie electrica putem sa ni-l asiguram in continuare din importuri. Nu avem a ne teme astfel, ca am putea ajunge intr-o situatie de criza. Si mai spunea domnul Visan ca importurile de energie electrica sunt exclusiv bazate pe contracte comerciale. Daca ne luam dupa principiul ca energia se duce de unde este ieftina spre unde are un pret mai mare ar insemna ca in realitate importam energie electrica ieftina si o valorificam aici mai scump. In conditiile aste de ce creste pretul in piata pentru ziua urmatoare? Pe de alta parte nu avem absolut nici o certitudine ca importurile se bazeaza pe relatii comerciale. Nu vedem contracte, alocari de capacitate de dimensiunile la care importam. Unde-s aceste relatii comerciale?
Asadar, pretul energiei electrice in piata Spot a ajuns pentru ziua de astazi la recordul ultimilor doi ani: 650 lei/MWh in intervalele orare 17,00-20,00. Si nu se va opri aici. Anul trecut, in aceeasi perioada, pretul mediu in aceasta piata era de 232 lei/MWh (urgia a venit dupa aceea). In schimb, in iarna lui 2017, pretul a atins si nivelul record de 700 lei/Mwh, chiar daca pentru perioade scurte de timp. Cu alte cuvinte, nici un an nu este ca altul. Cum am spus insa in randurile de mai sus, de data asta nu pretul este necunoscuta, sau motivul de ingrijorare, ci productia. Am inteles ca venim dupa sase luni de seceta, am inteles ca anul 2018 a fost mai dificil pentru productia de energie eoliana, am inteles ca stam prost cu stocurile de carbune si am consumat deja aproape jumatate din stocurile de gaze, dar…
In iarna lui 2017 asistam la un consum constant de peste 9.000 MW (asa cum se intampla si acum), dar aveam o productie care reusea sa atinga nivelul de 10.000 MW, la fel de constant. Mai mult, la inceputul iernii lui 2018 au fost putine zile in care consumul a trecut de 9.000 MW, iar sistemul energetic parea mai solid decat oricand, pentru ca acoperea cererea si avea disponibilitate de export aproape pe toate intervalele orare. Productia se apropia de 10000 MW. Nu intamplator, in anumite zile, pretul mediu in Spot era in jurul a 250 lei/MWh. Astazi, productia nu atinge nici macar 9000 de MW, si asta cu eforturi cumplite pentru centrale. Ar fi cazul ca Ministerul Energiei sa ne explice cum s-a ajuns aici. De ce Hidroelectrica, care in momentul de fata are hidraulicitate foarte buna, sta sub nivelul de 2000 de MW indiferent de cat de mare este cererea? De ce termocentralele in cogenerare si-au redus brusc aportul in sistem, desi pretindem ca avem gaze? De ce nu intra in functiune grupurile aflate in rezerva de sistem ? Cine va lua locul grupurilor energetice de la Turceni si Rovinari, daca greva minerilor continua? Iata numai cateva intrebari la care ministerul ar trebui sa aiba un raspuns. Dar, nu il are. Ce urmeaza este greu de anticipat, dar, cu siguranta, avem nevoie de lumanari si lampase.