Fantoma petrochimiei romanesti bantuie si acum peste afacerile Petrom. De ce tac austriecii de la OMV in disputa privind exploatarea gazelor de la Marea Neagra?

Subiectul exploatarii gazelor de la Marea Neagra pare a fi aproape inchis dupa ce Parlamentul a adoptat cu o viteza uimitoare legea offshore. Interesant este ca niciuna dintre companiile implicate in aceasta afacere si concesionare a perimetrelor marine nu a venit cu o pozitie ferma dupa adoptarea legii. Cica se fac calcule si se analizeaza impactul fiscal. Foarte posibil, dar, sa nu uitam ca nici inainte de aprobarea legii offshore glasul companiilor respective nu s-a auzit public. Desigur, el s-a facut insa simtit pe langa factorii de decizie, ca asa se fac afacerile in Romania. In umbra. Dintre toate companiile implicate in exploatarile offshore, OMV Petrom ar fi fost normal sa fie cea mai vocala din toate punctele de vedere. Dar, conducerea OMV tace si lasa sa se inteleaga ca de fapt in cauza ar trebui sa se auda vocea Exxon, partenerul OMV.

Nu credem ca oficialii OMV se simt cu musca pe caciula dupa tot ce au facut de la preluarea Petrom incoace. Dimpotriva, ar vrea acelasi tratament preferential de care s-au bucurat in toti acesti ani. Ei, uita ca dintr-o ambitie (cu multe conotatii) partidul aflat la putere a facut o grimasa mai vizibila la adresa OMV. Nu stim cat de reala este si probabil ca tocmai de aceea oficialii OMV Petrom tac. Sa trecem insa la ce ne-am propus.

A doua mare provocare pentru Romania, dupa ce se va trece la exploatarea gazelor de la Marea Neagra, va fi modul in care vor fi utilizate si mai ales cum am putea face ca marea parte din aceste gaze sa ramana aici in tara. Ne-ar trebui capacitatile petrochimice, capacitati de generare energie, de productie de medicamente sau o mai mare capacitatea de consum din partea populatiei. Petrochimia ramane de departe cea mai rentabila activitate industriala de valorificarea gazelor. Pe aceasta cale ne intoarcem la OMV si la privatizarea Petrom, respectiv la valoarea industriei petrochimice din Romania din momentul privatizarii Petrom. Reproducem in randurile de mai jos integral un articol publicat de Energy-Center in urma cu trei ani, trecut cu vederea cu mare usurinta de catre autoritati.

„…Mijloacele si metodele prin care OMV si-a atins telurile propuse prin activitatea din tara noastra tin de o alta filosofie de business decat aceea la care, probabil, noi ne asteptam. Dincolo de cum reusesti sa te organizezi, mai important este cum sti sa influentezi si apoi sa speculezi. Dovada ca, de la privatizarea Petrom nu a mai contat pentru nimeni ca OMV a contribuit din plin la falimentarea industriei chimice si petrochimice din Romania, fara a da socoteala cuiva. Facem aici referire la Doljchim Craiova, Petrochimica Pitesti, Arpechim Pitesti, Oltchim Ramnicu-Valcea.

De la privatizarea Petrom si pana in ziua de azi, Doljchim Craiova, apreciat ca un producator de fertilizante cu un potential cantitativ si mai ales calitativ deosebit, alimentat exclusiv cu gaze naturale romanesti din bazinul Petrosani-Targu Jiu, a devenit un camp sterp, eventual cu o perspectiva imobiliara care isi va arata valoarea la momentul potrivit.

Nu stim cati dintre cititorii acestui articol stiu ca pe platforma Doljchim a fost creata prima statie pilot de producere a apei grele si ca acolo functiona cu rezultate exceptionale o sectie de ingrasaminte foliale, varf al tehnologiei in domeniu. Petrochimia Pitesti, care functiona strans legat de rafinaria Arpechim, era singurul producator din Romania al unor produse petrochimice gen benzen, toluen, stiren, materii prime ce alimenteaza la nivel mondial industrii multiple, ca sa nu mai spunem ca rafinaria Arpechim avea cea mai mare capacitate de productie de bitum, materie prima destinata miilor de kilometri de autostrada si soselelor pe care asteptam sa le utilizam.

Am fost martorii unei telenovele legate de trecutul, prezentul si viitorul Oltchim Ramnicu Valcea, in cadrul careia guvernantii ne-au facut sa plangem unii pe umerii celorlalti, deoarece posibilitati de salvare a acestui mare combinat nu se prea intrevad. Dar, de ce nu ni se spune ca o contributie substantiala la falimentarea Oltchim a avut-o chiar multinationala OMV, care prin inchiderea petrochimiei la Pitesti a taiat singura sursa de alimentare cu materie prima a acestui combinat, pentru producerea de granule de PVC, triplandu-i acestuia costurile cu materia prima din surse externe si scotandu-l dintr-o piata in care era leader detasat.

Cu ce s-au ales ? Ce a pastrat OMV? Rafinaria de la Petrobrazi, care de la punerea in functiune si pana in prezent rafineaza exclusiv titei romanesc , un titei de foarte buna calitate si deosebit de interesant prin continutul de sulf, care permite intreprinzatorului sa produca benzina si motorina Euro 5 cu cheltuieli minime. Ca sa nu mai spunem ca prin intermediul acestei rafinarii, OMV detine monopolul balcanic la productia de cherosen si jet, destinate avioanelor. Si iata cum un investitor care nu pierde niciodata prilejul de a arata ca este cel mai mare contributor la bugetul statului, in realitate aruncand faramituri, este extrem de bine apreciat in randul guvernantilor nostri, cu toate ca El a restructurat sectoare economice romanesti calcand pe cadavre, pastrand in portofoliu activitatile cele mai profitabile, respectiv extractia de titei si gaze naturale, procesarea titeiului romanesc si, in curand, exportul de gaze naturale si de energie electrica.

Pentru a face activitatea din Romania si mai profitabila, caci i se permite, OMV Petrom a pus in functiune Centrala electrica de la Brazi, cu o putere instalata de 860 MW, mandria tehnicii mondiale, apreciata astfel chiar de catre prim ministru guvernului Romaniei, Victor Ponta. Cea mai mare investitie privata in producerea de energie electrica, din ultimii 30 de ani. Este foarte adevarat, din punct de vedere tehnologic, functionand in ciclu combinat de gaz-abur, aceasta centrala utilizeaza o tehnologie de top mondial, mergand cu randamente de peste 50%. Dar, sa vedem in ce conditii.

Considerata de guvernantii Romaniei ca o investitie absolut necesara -facem o paranteza, aceasta centrala nu alimenteaza cu aburi rafinaria Brazi, cum ar lasa sa se inteleaga, aburul tehnologic necesar procesului de rafinare a titeiului fiind asigurat de o termocentrala mai veche care functioneaza pe baza reziduurilor petroliere ,s-a trezit ca nu are piata de vanzare a energiei electrice produse.

Daca initial punerea in functiune a fost facuta in 2011. dupa un lung program de probe si remedieri, va informam ca in iarna lui 2011-2012, in special in luna februarie, conducerea OMV nu a raspuns solicitarilor Sistemului Energetic National, care avea nevoie de energie electrica fiind aproape de colaps. Indiferenta la nevoile energetice ale Romaniei, conducerea OMV a aprobat producerea de energie de abia dupa ce un guvern roman incapabil si obedient a satisfacut ultimele ordine si dorinte venite de pe axa Bruxelles-Viena-Bucuresti. Si aici facem referinta indeosebi la Ordonanta de urgenta data de guvernul Ponta, la propunerea MECMA, prin care, motivandu-se calitatea de companie integrata a Centralei OMV Petrom, i s-a dat dreptul sa consume gaze naturale exclusiv din productia proprie, la cel mai mic pret din Europa.

Poate guvernul s-a asteptat ca prin oferirea acestei facilitati (pomeni) , OMV Petrom sa raspunde nevoilor sociale , sau ca va opera cu preturi ale energiei electrice la limita unui profit rezonabil, urmand a alimenta cu mare sarg piata reglementata la un pret echitabil care sa sprijine Sistemul Energetic National. Iluzii.

Pentru unii muma, pentru altii ciuma.

Astfel, doar o treime din puterea instalata a acestui producator este parte componenta a pietei reglementate, intr-o piata care, conform angajamentelor internationale ale Romaniei, ar trebui sa fie liberalizata cu inca 30%. Nu are rost sa mai facem comentarii asupra pretului pe care OMV il primeste pentru energia electrica livrata la cosul pietei reglementate , acesta fiind mult mai mare decat cel oferit de catre ANRE celorlalti participanti (companii de stat) cum ar fi Nuclearelectrica si Hidroelectrica.

Dar, pentru ca afacerile sunt afaceri si o treime din energia produsa si asigurata la incasare nu era suficient, o cantitate substantiala din energia produsa de OMV Petrom a fost calificata pentru piata de echilibrare, pe orele de varf, la preturi de peste 300 lei/MWh. Oare de ce guvernantii nostri, prin intermediul unui ministru al energiei incompetent, nu au luat in calcul ca Sistemul Energetic National are in structura sa si o componenta hidro, construita si gandita special ca o solutie energetica pentru orele de varf si care nu este utilizata in prezent datorita obligatiei respectarii angajamentelor fata de OMV?

Sau, poate ca Hidroelectrica este destinata insolventei si falimentului pentru ca o alta companie europeana din randul acelorasi grupari multinationale sa o preia la un pret de nimic, pentru a realiza ulterior un parteneriat pe piata de echilibrare. Consecintele acestor facilitati se vor rasfrange cat de curand si asupra altor mari producatori de energie electrica din Romania, a caror functionare si existenta a fost legata de contributia la piata reglementata si la piata de echilibrare. Amintim aici Complexul Energetic Oltenia, Complexul Energetic Mintia-Deva, Elcen Bucuresti, Cet Galati, ale caror costuri de productie mari puteau fi compensate numai prin realizarea cosului rezonabil din piata reglementata.

Vom vedea cum aceste unitati vor incepe sa palpaie si apoi se vor usca ca niste stejari falosi din lipsa apei de la radacina.

Cine face decontul?

In schimb, anul viitor vom aprecia din nou rezultatele deosebite si marele profit obtinut de o companie privata in energie, vom da exemple, vom critica managementul energetic defectuos de stat si starea deplorabila a companiilor romanesti producatoare de energie. Lipsa lor de performanta, managementul dezinteresat vor face deliciul posturilor de televiziune obisnuite sa vada paiul si nu barna din ochiul celor implicati. Singurul care nu va intelege nimic, dar va deconta totul, este poporul roman, care va asigura si profitul OMV, dar si pierderile Hidroelectrica si a celorlalte companii de stat, un popor ascultator si increzator in cei pe care i-a ales.

Poporul nu greseste niciodata, dar pierde de cele mai multe ori. Cine stie, poate ca intr-o zi va intelege ca prostia, hotia si incompetenta trebuie eradicate. Pana una alta, Romania va ajunge, din nou, la mana FMI, a Bancii Mondiale si a Comisiei Europene. Troica ar trebui sa stie ce se intampla cu adevarat in Romania. Sau poate ca stie si ii convine sa fie asa. Noua, nu!”