Lipsa investitiilor urca pretul energiei

Prelungirea grevei minerilor de la Complexul Energetic Oltenia risca sa declanseze o criza fara precedent in sectorul energetic national. Ca urmare a epuizarii stocului de carbune, un grup energetic de 330 MW de la Termocentrale Rovinari a fost inchis. Prezent la Targu-Jiu, ministrul Anton le-a promis minerilor o crestere a salariilor cu 1.000 lei. Asta inseamna peste 100 milioane lei in plus la fondul de salarii pentru o companie care, in ultimii cinci ani, a inregistrat pierderi de peste 2 miliarde lei. Refuzand restructurarea de personal, optimizarea de costuri si retehnologizarea, statul condamna CE Oltenia la faliment. Cresterea de peste patru ori in ultimul an, de la 5 la peste 20 euro certificatul CO2, va grabi si mai mult acest deznodamant.

Este o situatie neplacuta, dar care nu ar trebui sa ne surprinda, pentru ca vorbim de aceeasi stare de lucruri in ultimii 30 de ani in sistemul energetic national. Toate guvernele Romaniei de dupa 90 au avut un complex fata de zona de minerit. Politicile populiste si protectioniste pe aceasta zona au costat Romania peste 10 miliarde euro. Daca in anii 90 restructuram, eficientizam si retehnologizam sistemul energetic, mai ales pe zona de minerit, Romania ar fi pierdut mai putin si acum am fi avut capacitati de productie noi. Cert este ca, in 30 de ani, nu s-a taiat panglica la nicio capacitate de productie de energie electrica de mare putere. Sigur ca exista exceptii, insa ele vin exclusiv din zona privata,cea mai reprezentativa investitie noua fiind a celor de la OMV PETROM care in 2012 au pus in functiune, la Brazi, o centrala pe gaze in ciclu combinat de 860 MW.

In fiecare an din ultimii zece, am avut varfuri de consum in ianuarie si implicit de pret in piata de energie. Chiar daca in PZU, zilele acestea, s-a tranzactionat megawatul cu peste 600 lei, nu am atins maximul istoric din ianuarie 2017, cand un megawat in piata spot se vindea cu 651 lei. Acum am ajuns la un pret de 635 lei. In perioada geroasa, creste mai ales consumul casnic pentru incalzirea locuintelor. Dar asta se intampla de cand lumea si pamantul. Chiar si inainte de 89 existau aceste varfuri. Sigur, in ultimii 30 de ani, Romania a pierdut, ca urmare a inchiderii unor mari capacitati industriale energofage, 30 milioane MW in consum anual.

Cei 13.000 de salariati de la Oltenia trebuie sa inteleaga ca nu sunt lucratori la un butic care vinde biscuiti, la colt de strada, ci sunt angajatii unei companii strategice pentru statul roman si pentru siguranta sectorului energetic. Ei mai trebuie sa inteleaga ca, odata declarata ilegala greva de catre Tribunal, risca sa suporte toate consecintele, inclusiv pierderile de 15 milioane lei pe care societatea le inregistreaza zilnic. Hidroelectrica poate sa compenseze, dar nu in totalitate, deficitul de productie generat de CE Oltenia. Dunarea a inregistrat un debit de 4000 de mc/s.Gradul de umplere in lacuri e de 51%,ceea ce ii va permite sa uzineze mai mult. Am vorbit de dimineata cu directorul general si chiar i-am recomandat acest lucru. Crescand productia de energie in ianuarie raportat la preturile din piata, Hidroelectrica isi va putea maximiza profitul. Prognozele meteo sunt optimiste, anunta o incalzire a vremii. Asta inseamna implicit o scadere a consumului, precum si cresterea rezervei de apa din lacuri, ca urmare a topirii zapezii extrem de consistente. Stratul de zapada generos va duce la umplerea lacurilor in lunile martie-aprilie, ceea ce ii va permite Hidroelectrica uzinarea unor cantitati suplimentare de apa. Ceea ce nu va putea compensa Hidroelectrica o va face importul de energie. In cele trei piete – Ungaria, Cehia si Slovacia – cu care Romania este cuplata, pretul energiei este cu pana la 50% mai scazut decat la noi. Acesta este si motivul pentru care importam intre 500 si 1.600 MW zilnic. Nu ar trebui sa ne facem griji, cata vreme pretul energiei din import este mai mic decat pretul energiei de pe piata interna.

Odata cu incalzirea vremii, vom iesi din varful de consum si implicit preturile se vor tempera. Un aport semnificativ in productie il vor avea si cei 4500 MW instalati in fotovoltaic si eolian, care, in ultima luna, din cauza conditiilor meteo, nu au prea produs energie. Daca azi vorbim de preturi in PZU de peste 500 lei megawatul, din februarie vom vorbi de un pret mediu in piata spot sub 300 lei.

Explozia preturilor energiei in PZU este si efectul unui comportament speculativ al principalilor jucatori din piata: producatori, furnizori si consumatori de energie. In toata lumea, piata spot e o piata reziduala, o piata penalizatoare. Doar in Romania a devenit o piata angro. Eu am recomandat, inca din 2012, ca toti participantii la piata sa se securizeze prin incheierea unor contracte pe termen lung. Multi nu au inteles acest lucru si azi platesc un pret de 500 lei/mwh, in loc sa plateasca in jur de 200 lei/mwh.

Marea problema a sistemului energetic national o reprezinta lipsa investitiilor in capacitati noi de productie si in retehnologizarea celor existente. Statul, in ultimii ani, a luat cu ambele maini profitul companiilor pe care le controleaza. Luand in mai 90% din profitul companiilor si in octombrie-noiembrie nationalizand disponibilul bancar al companiilor energetice, nu ar trebui sa ne surprinda avariile tot mai dese din sistemul de transport energie administrat de Transelectrica sau faptul ca avem peste 8.000 MW indisponibilizati ca urmare a unor reparatii planificate ori accidentale, a conservarii sau a lipsei autorizatiilor de mediu. Marii producatori de energie, Hidroelectrica, CE Oltenia sau CE Hunedoara, opereaza capacitati de productie cu ciclu de viata expirat sau chiar cu o vechime de doua ori mai mare decat durata medie optima de exploatare, unele grupuri – hidro sau termo – avand si peste 60 de ani de functionare. Daca statul nu va intelege aceasta nevoie de retehnologizare si de punere in functiune de noi capacitati de productie a energiei electrice, problemele din sistemul energetic se vor acutiza cu fiecare an.