Timpul pare să nu fie de partea tehnologiei SMR
Lumea este într-o cursă de decarbonizare. Pentru a menține șansa de a limita încălzirea sub 1,5°C, țările trebuie să reducă în mod colectiv emisiile cu aproximativ 50% până în 2030. Este puțin probabil ca multe SMR să fie în exploatare până atunci, ceea ce – deși le face redundante pe termen lung – le împinge în jos pe lista priorităților de dezvoltare împotriva tehnologiilor curate cu implementare mai rapidă, cum ar fi sursele regenerabile și bateriile. Cu toate acestea, dincolo de oscilația perenă a acceptării publice a energiei nucleare, există încă o varietate de provocări pe care tehnologia SMR trebuie să le depășească înainte de a putea ajunge la implementarea comercială.

4th Nov. 2021. FREE TO USE PUBLICITY PICS. Pic shows NuScale-Nuclearelectrica signing ceremony, being held in Glasgow, Scotland, UK, at COP26 climate conference takes place in the city. The deal was signed by John Hopkins (left), Chairman and CEO of NuScale Power (USA), and Cosmin Ghita (right), CEO of Nuclearelectrica (Romania), and centre in pic is Virgil Popescu, Romania’s Minister for Energy.
Trebuie să recunoaștem că există un decalaj între energia nucleară și sursele regenerabile, care este mare și în creștere. În timp ce costurile nucleare au crescut cu timpul, costul nivelat al energiei electrice pentru solar și eolian a scăzut rapid și este de așteptat ca acest lucru să continue în următoarele decenii.Chiar și costurile de operare pentru centralele nucleare sunt mari și multe reactoare au fost închise pentru că nu erau rentabile în raport cu costurile de operare ale sistemelor regenerabile.
În 2018, NextEra, o mare utilitate electrică din SUA, a decis să închidă reactorul nuclear Duane Arnold, deoarece a estimat că înlocuirea energiei nucleare cu energia eoliană ar „economisi clienților aproape 300 de milioane de dolari în costuri cu energie, pe baza valorii actuale nete”. Decizie care a adus energie mai ieftină, dar și riscuri mai mari în asigurarea continuității livrării de energie pentru consumatori. Cu toate acestea, NuScale arată că proiectele sale de 12 module și 924 MW va avea un cost specific de aproximativ 40-65 USD/MWh.
Multe țări și au asumat decarbonizarea sectorului energetic. De exemplu Marea Britanie, propune decarbonizarea sistemului energetic până în 2035, ceea ce înseamnă că până în 2035 trebuie să existe modalități accesibile, fiabile și fără emisii de carbon de a ne îndeplini cerințele de alimentare cu energie electrică. Dacă există deja acele mijloace – adică surse regenerabile – care pot fi accesibile și competitive din punct de vedere al costurilor până în 2035, de ce avem nevoie de energie nucleară pe care, în mod realist, nu le vom avea la scară largă decât după 2035? Rolul pe care îl pot juca SMR în tranziția net-zero, totuși, împărtășește opinia.
Deși vor întârzia la petrecere, în principiu cererea de energie electrică va fi atât de mare încât va necesita cât mai multe surse de producere a energiei. Tranziția către energie curată va fi o acțiune enormă – există peste 2.000 GW de capacitate globală instalată de cărbune care trebuie înlocuită în următoarele decenii. În plus, producția de energie electrică trebuie să crească considerabil pentru a ajuta la electrificarea și decarbonizarea altor sectoare, cum ar fi transportul. AIE, în raportul său Net-Zero până în 2050, prevede dublarea capacității nucleare până în 2050, dar păstrând o pondere constantă în producția de energie electrică, care va trebui, de asemenea, să se dubleze în aceeași perioadă. SMR poate juca un rol important pentru ca lumea să se îndrepte către net zero CO2.
Banii investiți în SMR ar economisi mult mai mult carbon decât dacă ar fi investiți în alte surse securitare de producere a energiei sau în capacități enorme de stocare a energiei necesare asigurării continuității în furnizare a energiei, în situația producerii acesteia cu energiei regenerabilă. Există, așadar, un cost de oportunitate economic pentru a investi în SMR sau în energia nucleară în general. Există un dezavantaj important al SMR-urilor: TIMPUL. Construirea de reactoare nucleare necesită foarte mult timp.
O centrală nucleară durează aproximativ un deceniu de la începutul construcției până la producerea de energie electrică – iar acest început este adesea amânat cu încă un deceniu pentru a obține planificarea și finanțarea necesară. Studii recente de la Universitatea Princeton și de la operatorul de transport al energiei electrice din Franța RTE, indică faptul că, atunci când se iau în considerare costurile complete ale sistemului energetic, un sistem care include o parte de energie nucleară ar fi mai ieftin decât un sistem complet regenerabil din cauza reducerii globale a nevoii de depozitare și a cerințelor de flexibilitate. Se realizează multe analize 1 la 1 între SMR și resursele energetice și se arată că există avantaje ale energiei regenerabile: costurile investiționale mai mici și timpul de realizare mai mici.
Miopia acestor studii scapă din vedere scopul pentru care se produce energia electrcă, aceea de asigura continuitatea și siguranța livrării energiei la consumator, aspect pentru care energia regenerabilă este deficitară în absența unor sisteme de stocare a energiei, ori pachetul energie regenerabilă + stocare de energie versus SMR schimbă semnificativ balanța, dar este analiza corectă care trebuie realizată în alegerea deciziilor necesare în sectorul energetic.Rămâne problema timpului și a modului în care SMR poate să recupereze decalajul față de energia regenerabilă, fără să se facă rabaturi la elementele de siguranță și certificarea realizării acestor construcții ca fiind deosebit de sigure pentru oameni și mediul înconjurător. Dezbaterea va continua, dar un lucru este cert: SMR-urile vor contribui în mod semnificativ la rețelele globale de producere a energiei electrice în curând.