De ce pentru companiile romanesti din energie, economia de piata nu depaseste granitele nationale ?

A trecut aproape neobservata stirea conform careia compania nationala de transport gaze din Romania, Transgaz, face demersuri pentru a concura la preluarea unui pachet de 66% din actiunile operatorului grec de transport, compania Despa. Pe fondul diversificarii rutelor de transport a gazelor naturale si in conditiile in care dependenta Greciei de importul de gaze este una aproape totala, intentia Transgaz ar putea transforma operatorul nostru national intr-un adevarat jucator regional. Cu atat mai mult Transgaz are nevoie de o expansiune, cu cat evolutiile viitoare in ceea ce priveste tranzitul international de gaze pe teritoriul Romaniei este dependent in cea mai mare masura de ceea ce decide Gazprom.

Se presupune ca investitia Transgaz in pachetul majoritar de actiuni de la Desfa ar valora undeva la 400 de milioane de euro, adica, mai mult de jumatate din valoarea de piata a companiei, daca ne raportam la evolutiile actiunilor la Bursa de Valori Bucuresti. In acelasi timp, se mai spune ca Transgaz se afla deja in discutii cu mai multebanci europene, pentru angajarea unui imprumt necesar achizitionarii actiunilor Desfa. Transgaz este o companie cotata la Bursa si poate apela si la aceasta sursa de finantare, daca are curajul si stiinta de a o face.

Si pentru ca tot am adus vorba despre finantarea companiilor energetice pentru proiecte de investitii sau extindere a activitatii, prin intermediul Bursei, ar fi cazul sa facem o analiza succinta a ceea ce a rezultat in activitatea companiilor romanesti dupa anevoiosul si lungul drum al listarii. Inainte insa de asta, sa nu uitam ca anul acesta, cand era programata listarea la BVB a cel putin doua companii energetice (Hidroelectrica si CE Oltenia) a trecut fara sa se intample nimic concret. Si la cum se anunta pozitiile principalelor partide politice din Romania, in chestiunea procesului de privatizare, greu de presupus ca anul viitor vom avea parte de vreo listare semnificativa a vreunei companii energetice. In fond, la ce ne-a folosit cotarea la Bursa a Electrica, Nuclearelectrica, Transgaz sau Romgaz, daca dupa aceea nu s-a intamplat nimic semnificativ in activitatea acestor companii, in mod deosebit la capitolul dezvoltare, investitii, extindere?

Romania exporta de vreo cativa ani din ce in ce mai multa energie electrica, o materie prima care include o gramada de subventii suportate de consumatorii romani, dar nu se gandeste in nici un fel cum sa valorifice mult mai bine aceasta disponibilitate pe care inca o mai are, de a fi un producator dar si un actor important pe lantul superior al valorificarii energiei electrice. Nicaieri, in toate strategiile ce au fost facute pana acum si nici in cea mai recenta, nu s-a pus problema expansiunii companiilor romanesti pe alte piete, o sursa importanta de finantare fiind si piata de capital.

De ce ar trebui sa continuam procesul listarii in aceste conditii? Ca sa se umple de bani anumiti speculatori? Din punct de vedere financiar, cele mai importante companii romanesti din domeniul energiei si gazelor naturale au posibilitatea de a-si sustine programele de modernizare, dar mult mai important este sustinerea programelor de achizitii si expansiune atat in domeniul intern, cat mai ales pe pietele externe.

Debuseul gasit de Romania in ultimii doi-trei ani, prin cresterea spectaculoasa a cantitatii de energie electrica exportata, poate fi conjunctural daca nu vom avea o viziune de perspectiva si daca nu vom intreprinde actiuni consistente pentru a ne mentine intr-o pozitie de lider regional. Companiile energetice romanesti importante sunt cotatea la Bursa de Valori nu pentru ca asa ne-au impus institutiile financiare internationale, ci pentru ca de aici putem aprecia valoarea acestora, atractivitatea pentru investitori si sansa de a investi masiv in achizitii sau modernizare.

Semnalul dat de investitori, vizavi de mari proiecte de generare a energiei electrice, credem ca este relevant chiar in momentul de fata. Observam ca orice investitor strain care vine in Romania pe sectorul energetic cere garantii pentru a-si asigura desfacerea ulterioara a energiei in piata interna. Nimeni nu anticipeaza o constructie mult mai complexa, care sa ofere atat expansiune cat si castigarea de noi piete. Daca vom continua sa gandim in acest fel nici macar cotarea la bursa a altor companii nu are sens.