Reactoarele 3 si 4 de la Cernavoda: de la memorandum si pana la dezvoltarea proiectului mai e cale lunga

Ministrul Energiei, Andrei Gerea, a declarat zilele trecute ca memorandumul care sta la baza viitorului contract de dezvoltare a proiectului de la Cernavoda ar putea fi incheiat in cateva saptamani, cu chinezii de la China General Nuclear Power Corporation. Dupa aproape 4 ani de discutii si ca sa nu ne furam caciula singuri, trebuie sa precizam ca memorandumul nu este altceva decat un document care presupune expunerea unor fapte sau argumente juridice legate de un proiect si ca de abia dupa aceea urmeaza negocierile dure privind realizarea efectiva a investitiei. In cazul nostru constructia reactoarelor 3 si 4 de la Centrala nucleara de la Cernavoda. Daca si negocierile se vor desfasura pe durata a inca cativa ani, cu siguranta ca tehnologia CANDU a viitoarelor reactoare va ridica multe probleme investitorului. Pe de alta parte, investitiile complementare sunt povara despre care nu pomeneste inca nimeni in tratative.

Cine afirma ca energia nucleara este ieftina se insala amarnic. Costurile unui proiect de investitii de genul celui de la Cernavoda, la care se adauga costurile ulterioare de siguranta in functionare si gestionare a deseurilor radioactive, plus rezolvarea problemelor ce tin de alimentarea cu apa necesara racirii reactoarelor, sau alimentarii cu combustibili sunt suficient de costisitoare pentru ca energia nucleara sa sa dovedeasca, in final, o optiune destul de scumpa. Asta nu inseamna ca trebuie renuntat la ea. Dar, noi, ca tara cu posibilitati reduse in ceea ce priveste finantarea unor asemenea proiect nu putem sa nu tinem seama de aceste argumente. Peste toate acestea trebuie tinut seama de faptul ca un reactor nuclear functioneaza in banda, nu poate fi oprit si pornit in functie de variatia consumului. Sa ne intoarcem insa la cateva costuri despre care nimeni nu a pomenit vreun cuvant pana acuma, atunci cand s-a luat decizia continuarii constructiei celor doua noi reactoare nucleare.

Combustibilul, adica uraniul ca materie prima, ar fi prima problema majora, in conditiile in care rezervele Romaniei de uraniu de abia fac fata pentru cele doua reactoare aflate in functiune. Reprezentantii Nuclearelectrica spun ca in costul de productie al energiei electrice, combustibilul (uraniul) nu are o pondere mai mare de 10%, spre deosebire de alte forme de producere a energiei, unde combustibilul reprezinta un factor determinant (exceptam energia verde). Initial am purtat negocieri cu tari din zona fostei Uniuni Sovietice, pentru importul de uraniu, dar, ulterior ne-am amintit ca avem identificate niste rezerve importante in Romania, la Tulghes in Carpatii Orientali. Ungurii din zona au facut tot posibilul ca aceasta exploatare sa nu fie pusa in functiune, dar s-au calmat cand au vazut ca statul roman nu are de unde sa scoata cel putin 50 de milioane de euro pentru deschiderea carierei.

Despre proiectul exploatarii zacamantului de uraniu de la Tulghes, in Carpatii Orientali, pe care autortiatile al au in vedere de mai multi ani, ministrul Andrei Gerea sustine ca acum este “analizat” si va fi luata o decizie “cat de curând”. Fals, proiectul este analizat de vreo 20 de ani si de abia in urma cu doi ani, autoritatile elaborasera un proiect de hotarare pentru a incepe aceasta investitie, insa din cauza ca nu au fost gasite surse de finantare proiectul nu a fost aprobat în Guvern.S-a schimbat ceva intre timp? Absolut nimic.

Sa ne intoarcem insa la problematica discutiile cu chinezii, cu precizarea ca singura chestiune teoretic rezolvata ar fi problema apei grele, de care dispunem in rezervele de stat inclusiv pentru functionarea reactoarelor 3 si 4. Cu ocazia asta se explica si disparitia combinatului de apa grea ade la Halanga.

Sa vedem insa cum se rezolva problema Unitatilor 3 si 4 de la Cernavoda, construite pe aceeasi filiera de tip CANDU, precum Unitatile 1 si 2. . In primul rand se impune sa facem precizarea ca primul studiu de fezabilitate pentru cele doua reactoare a fost facut in anul 2003 si reactualizat in anul 2005. Compania de consultanta a pornit de la o evaluare a proiectului la nivelul de 2,2 miliarde euro. Pe aceasta evaluare s-au purtat discutiile si cu cele sase companii interesate sa intre in viitoare companie de proiect (CEZ -Cehia, Electrabel-Belgia, Enel -Italia, ArcelorMittal-Galati, RWE-Germania si Iberdrola-Spania), desi specialistii romani stiau foarte bine ca, in final, lucrarile pentru unitatile respective ar putea sa coste peste 4 miliarde de euro (la vremea respectiva).

Cine acoperea diferenta? Nimeni nu a spus vreodata. Mai mult, in conditiile in care statul roman detine 51% din compania de proiect, este evident ca si raspunderea finantarii cade tot in carca lui. Si nu vorbim de 2,2 miliarde euro, nici de 4 miliarde, ci de mai mult. Se poate dovedi acest lucru numai daca luam in considerare cerintele privind siguranta instalatiilor, sau faptul ca tot statului ii va reveni sarcina construirii depozitului final pentru combustibilii arsi, depozit pe care Agentia Internationala pentru Energie Atomica de la Viena l-a evaluat deja la 4,2 miliarde euro, atentie, numai pentru combustibilii rezultati de la reactoarele unu si doi.

Trebuie sa facem precizarea ca la reactoarele de tip CANDU, volumele deseurilor nucleare sunt de 4 ori mai mari ca la filiera PVR, de pilda, o tehnologie folosita de francezii de la Areva pentru realizarea reactoarelor avansate de tip EPR. Asta inseamna obligatoriu ca si depozitul pentru deseuri trebuie sa fie de 4 ori mai mare.

Pentru a putea functiona cu patru grupuri energetice, centrala nucleara de la Cernavoda are nevoie obligatoriu de o hidrocentrala pentru echilibru din sistemul energetic, o hidrocentrala cu acumulare prin pompaj ce ar urma sa fie construita la Tarnita-Lapustesti. Asemenea instalatii sunt capabile sa acumuleze energia disponibila in afara orelor de varf de sarcina si pe care sa o restituie in orele de varf ale sistemului energetic. Si pentru respectiva centrala exista un studiu, mai vechi insa decat studiul pentru reactoarele trei si patru, si care prin prisma valorii investitiei este clar ca nu mai este valabil. De la un miliard de euro initial se va ajunge usor la peste doua miliarde de euro.

Cursul Dunarii trebuie si el amenajat, intre Calarasi si Braila, astfel incat cele 4 reactoare ale centralei nucleare sa nu fie puse in situatia de a fi lipsite de apa necesara pentru racirea instalatiilor. Debitul Dunarii din aceasta vara a amenintat functionarea reactoarelor existente, cum ar putea face fata insa in conditii asemanatoare de debit la inca doua reactoare? Nu se stie inca ce costuri presupune o asemenea lucrare. Trecand si peste aceste obstacole, in final vor trebui facute investitii masive in linii de inalta tensiune si statii de transformare , in conditiile in care si statiile existente trebuiesc modernizate (vezi desele intreruperi ale unitatilor unu si doi din anul trecut). Investitia ar reveni Transelectrica, o companie aflata insa tot in proprietatea statului.

Daca a tinut cont de toate aceste lucruri, guvernul poate negocia cu China General Nuclear Power Corporation. In caz contrar, un memorandum ramane o simpla intelegere. la cate memorandumuri a semnat Romania in domeniul energetic si nici unul nu a fost dus la bun sfarsit ne piere entuziasmul.

“La Cernavoda, au fost discutii destul de dificile pentru ca este si vorba de un proiect ambitios, cu implicatii diverse. Avem nevoie si de sprijin la nivelul Comisiei Europene, pentru contractele pentru diferenta (de vanzare a energiei, n.r.) . Am reusit sa aducem aceste discutii de la un moment de blocaj in decembrie. Mai avem de lamurit un singur punct in cadrul memorandumului si il vom clarifica si pe acesta cat de curand si vom avea finalizat memorandumul, eu sper ca in doua-trei saptamani”, a mai declarat ministrul energiei, Andrei Gerea. Suntem curiosi daca asa va fi, dar mai ales suntem curioasi la ce va urma.