Scenarii de Adopție a Pompelor de Căldură în România Până în 2030

• Cel mai recent studiu al EPG analizează perspectivele de adoptare a pompelor de căldură în România până în 2030.
• Pompele de căldură reprezintă o tehnologie prioritară pentru politicile energetice europene și românești.
• Utilizarea unei pompe de căldură alături de panouri fotovoltaice pe acoperiș pentru alimentare și pentru a injecta surplusul de electricitate în rețea scade costurile anuale cu energia sub costurile agregate ale încălzirii cu centrale pe gaz.
• Adopția pompelor de căldură colective, la nivel de bloc sau de cvartal va fi facilitată de valorificarea potențialului geotermal al subsolului marilor municipii din România.
• Recomandarea EPG este introducerea unui program public de granturi pentru achiziționarea și instalarea pompelor de căldură, cu un prag financiar de maximum 50% din valoare pompei de căldură și maximum 3.000 euro pentru pompele de căldură sol-apă, respectiv 1.000 euro pentru pompele de căldură aer-apă. Pentru sistemele complexe de pompă de căldură + panouri PV + stocare, o limită superioară a subvenției pe locuință ar putea ajunge la 6.000 euro.

Cel mai recent studiu al EPG redactat de Radu Dudău, Radu Cîrligeanu, Corina Lazăr și Sonia Florian analizează perspectivele de adoptare a pompelor de căldură în România până în 2030.

Ținta europeană de reducere cu 55% a emisiilor de carbon până în 2030 și traiectoria de neutralitate climatică până în 2050 necesită un plan ambițios de introducere a pompelor de căldură în vederea decarbonizării sectorului de încălzire și răcire, dar și pentru industrie.

În raport, cercetătorii EPG au evaluat costurile medii de instalare a pompelor de căldură în șase tipuri de clădiri rezidențiale considerate reprezentative pentru România – trei tipuri de case unifamiliale și trei tipuri de clădiri multifamiliale (condominii) – cu o clasă energetică suficient de ridicată.

De asemenea, au fost evaluate și costurile sistemelor mai complexe care includ pompe de căldură și panouri fotovoltaice pe acoperiș și pompe de căldură + panouri fotovoltaice + acumulatori. Pentru cele patru scenarii de adopție analizate, am estimat apoi consumul anual de energie.

Concluzii costuri de instalare:

• Costuri de investiție estimate:
  • 000 – 18.000 euro pentru case individuale
  • 000 – 7.500 euro pentru apartamente
• Costuri considerabil mai mici (1.700 – 2.100 euro) pentru pompe comune de mare capacitate (Condominium 2)
• În general, costurile de investiție mai mari sunt asociate cu costuri operaționale mai mici
• Adopția pompelor de căldură colective, la nivel de clădire sau de cvartal va fi facilitată de valorificarea potențialului geotermal al subsolului marilor municipii din România

Cercetătorii EPG au dezvoltat și patru scenarii de adoptare a pompelor de căldură în gospodăriile din România până în 2030, realizabile în principal prin înlocuirea centralelor individuale pe gaz din clădirile existente cu pompe de căldură: un scenariu minimal (500.000 de unități), un scenariu intermediar-moderat (700.000 de unități), un scenariu ambițios intermediar (900.000 de unități) și un scenariu optimist (1.100.000 de unități).

De asemenea, autorii au realizat modelări privind consumul anul de energie cât și emisiile anuale, pe scenariile EPG în comparație cu centralele pe gaz.

Concluzii:

• La raportul actual dintre prețul gazelor și cel al energiei electrice (mai mare de 4), costul anual cu încălzirea este mai mare utilizând pompe de căldură aer-apă decât utilizând centrale pe gaz.
• Adăugarea de panouri fotovoltaice pe acoperiș pentru a alimenta pompa de căldură și pentru a injecta surplusul de electricitate în rețea scade costurile anuale cu energia sub costurile agregate ale încălzirii cu centrale pe gaz – și chiar mai mult dacă în sistem este integrată o baterie.
• Emisiile anuale de echivalent CO2 sunt considerabil mai mari pentru centralele pe bază de gaz, spre deosebire de pompele de căldură, respectiv pompele de căldură + panouri fotovoltaice pe acoperiș și pompele de căldură + panouri fotovoltaice + baterii.
• Instalarea pompelor de căldură se va traducem în costuri evitate de îndată ce sistemul ETS2 va intra în vigoare (din 2027), punând astfel un preț și pe emisiile de carbon din sectoarele construcțiilor și transportului rutier.

Recomandări politici publice:

• Introducerea unui program public administrat de Administrația Fondului pentru Mediu (AFM) care să acorde până la 1.000 EUR pentru pompele de căldură aer-apă și până la 3.000 EUR pentru pompele de căldură sol-apă. Pentru un sistem compus din pompă de căldură + panouri fotovoltaice pe acoperiș + baterie, limita superioară a sprijinului ar trebui să fie de cel mult 6.000 EUR, acoperind cel mult 50% din valoarea sistemului. Un prag de subvenție mai ridicat, de 90%, ar trebui permis numai pentru consumatorii vulnerabili.
• Subvențiile pentru pompele de căldură ar trebui să poată fi cumulate cu subvențiile pentru renovarea clădirilor.
• Legislația ar trebui să fie adaptată rapid pentru a permite introducerea sistemelor de contorizare netă virtuală (VNM), prin care condominiile se pot bucura de toate beneficiile panourilor fotovoltaice instalate pe acoperișul comun.
• Rețelele de distribuție ar trebui extinse și modernizate, pentru a putea face față unei creșteri semnificative a electrificării gospodăriilor pe care o presupun cele patru scenarii de adoptare a pompelor de căldură propuse până în 2030.
• Programele publice precum Casa Verde Clasic să fie ajustate astfel încât mai mulți beneficiari să poată utiliza în comun subvențiile pentru a investi în comun într-o pompă de căldură la scară mai mare, pentru etaj sau chiar pentru întreaga clădire.